Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.372/CM

Şedinţa publică de la 18 iunie 2009

Completul specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă şi asigurări sociale

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol, soluţionarea recursului civil formulat de recurenta - reclamantă N. N., domiciliată în T,(...), (...) .A, .4, judeţul T, împotriva sentinţei civile nr.2777/19 decembrie 2008, pronunţate de T r i b u n a l u l T u l c e a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul – pârât CLUBUL SPORTIV MUNICIPAL "E.", cu sediul în T,(...), judeţul T, având ca obiect drepturi băneşti - desfacere contract muncă.

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în şedinţa publică din data de 16 iunie 2009, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea,a vând nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 18 iunie 2009, când a dat următoarea soluţie:

C U R T E A

Asupra recursului de faţă:

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l T u l c e a sub nr(...), reclamanta N. N., salariată a Clubului sportiv municipal „E.” T, în funcţia de muncitor necalificat I – bucătar până la data de 31.07.2008, în baza disp.art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii, a chemat în judecată pe pârâtul Clubul sportiv municipal „E.” T, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea deciziei nr.1393/9.07.2008 emisă de pârât, prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă în U.. art.65 din Codul muncii, reintegrarea pe postul deţinut anterior concedierii, obligarea pârâtului la plata un ei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, prin aplicarea ratei de inflaţie pentru toată perioada cuprinsă între data concedierii şi cea a reintegrării efective pe post.

S-a susţinut că decizia nr.1393/2008 este nelegală, din mai multe motive şi anume: încalcă disp. art.74 alin.1 lit.a şi d din Codul muncii, în sensul că nu cuprinde elemente obligatorii, care sunt motivele concrete care determină concedierea (reorganizarea activităţii şi dificultăţile economice şi tehnice fiind doar nişte motive generice şi vagi, având în vedere disp. art.65 al.2 din Codul muncii), lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi ter4menul în interiorul căruia reclamanta avea dreptul de a-şi exprima opţiunea pentru ocuparea unuia dintre acestea.

De asemenea, decizia a fost dată cu încălcarea prev. Regulamentului de organizare şi funcţionare al Clubului sportiv municipal „E.” T, aprobat prin Ordinul nr.528/7 octombrie 2001 al Ministerului T şi Sportului, în sensul că directorul Clubului sportiv municipal „E.” T este ordonator terţiar de credite şi nu poate modifica statul de funcţii al clubului, care se aprobă anual, de către Ministrul T şi Sportului, structura organizatorică a clubului este prevăzută în anexa 2 care face parte din Regulament.

În dovedire, reclamanta a depus Ordinul nr.176/2007 şi nr.99/2008 pentru modificarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al clubului, decizia nr.1393/2008, Ordinul nr.528/17 octombrie 2001, Regulamentul de organizare şi funcţionare al pârâtului, raportul întocmit de Direcţia de control din cadrul Agenţiei naţionale pentru sport nr.38/26 septembrie 2008, precizări şi concluzii scrise.

Pârâtul a depus la rândul său mai multe înscrisuri, statul de funcţii pe anul 2008, proces verbal al adunării generale a salariaţilor din 25.06.2008, situaţia veniturilor şi cheltuielilor în perioada ianuarie – mai 2008, Regulamentul de organizare şi funcţionare al clubului, alte înscrisuri referitoare la situaţia economică a pârâtei.

Prin sentinţa civilă nr. 2777/19.12.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a s-a respins acţiunea ca nefondată şi a fost obligată reclamanta la 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin decizia nr.1393/9 iulie 2008 emisă de pârâtul Clubul sportiv municipal „E.” T s-a dispus concedierea contestatoarei N. (...), având funcţia de muncitor calificat I – bucătar, în baza disp. art.65 din Codul muncii.

Motivele de fapt care au determinat luarea acestei măsuri au fost menţionate în preambulul deciziei, constând în desfiinţarea locurilor de muncă determinată de dificultăţile economice şi tehnice şi reorganizarea activităţii, în baza procesului verbal nr.1308 din 25 iunie 2008 al adunării generale a salariaţilor.

Situaţia financiară deosebit de grea în care s-a A angajatorul la data luării măsurii de restrângere a activităţilor a fost dovedită prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Astfel, conform situaţiei contabile întocmite de E. N. – contabil şef la data de 18.06.2008, pârâtul s-a A într-o situaţie de blocaj financiar în perioada ianuarie – mai 2008, înregistrându-se la hotelul „Casa Albastră” aparţinând pârâtului venituri de 64.313,85 lei, respectiv în proporţie de 50% din veniturile planificate în condiţiile efectuării unor cheltuieli de 128.688,4 lei.

De asemenea, conform adresei nr.174/5.04.2008 a Direcţiei generale, autorizare şi control T din cadrul Ministerului pentru întreprinderi mici şi mijlocii, comerţ, turism şi profesii liberale (fila 40), începând cu data de 8.03.2008, clubul nu a mai deţinut certificat de clasificare pentru hotelul „Casa Albastră”.

În urma verificărilor efectuate la Clubul sportiv municipal „E.” T, de către Direcţia de control din cadrul Agenţiei naţionale pentru sport a fost întocmit raportul nr.38/26 septembrie 2008 (fila 72).

Prin acest act de control au fost identificate o serie de cauze care au condus la închiderea hotelului şi disponibilizare a personalului existent printre acestea fiind şi obligaţiile impuse clubului de către Primăria municipiului T de a deversa apele menajere de la hotelul Casa Albastră în lacul D. şi a găsi urgent soluţii tehnice pentru remedierea acestui neajuns, precum şi luarea de măsuri care să nu pericliteze investiţiile pentru ecologizarea lacului.

Lucrările de investiţii menţionate au afectat însă în mod serios buna desfăşurare a activităţilor hotelului, ceea ce a condus la diminuarea veniturilor, acestea realizându-se în proporţie de 50% din cele planificate pentru perioada ianuarie – iulie 2008, reducerea cheltuielilor realizându-se în proporţie de 81,27 lei, faţă de cele propuse pe bugetul de venituri şi cheltuieli.

Aceste disfuncţionalităţi au determinat afectarea fondului de salarii, întârzierea plăţii furnizorilor şi a impozitelor la bugetul statului, indisponibilizarea sumelor de bani existente şi viitoare provenite din încasări, de către Administraţia Finanţelor Publice T.

În aceste condiţii, directorul clubului, T. E., a convocat adunarea generală a salariaţilor la data de 25.06.2008, propunând reorganizarea activităţii hotelului „Casa Albastră” prin reducerea şi disponibilizarea posturilor de execuţie, în vederea scăderii cheltuielilor de personal. Se reţine din consemnările cuprinse în procesul verbal al adunării generale a salariaţilor că antrenorii din cadrul clubului au fost de acord cu această măsură solicitând reducerea cheltuielilor necesare pentru activitatea hotelului şi investirea fondurilor băneşti cu precădere în activitatea sportivă.

În consecinţă, s-a dispus concedierea individuală a nouă angajaţi, în baza disp. art.65 din Codul muncii, pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, începând cu data de 15.07.2008.

Prin acelaşi raport de control s-a concluzionat că deciziile luate de directorul clubului privind disponibilizarea personalului, sunt obiective şi motivate, reţinându-se însă că nu au fost făcute demersuri oficiale pentru aprobarea restrângerii activităţii prin concedierea personalului de către Agenţia naţională pentru sport, în conformitate cu prev. art.12 al.3 din HG nr.759/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei naţionale pentru sport.

Potrivit acestor dispoziţii, structura organizatorică, numărul maxim de posturi, statele de funcţii şi regulamentele de organizare şi funcţionare a unităţilor din subordin ea agenţiei, se aprobă prin ordin al preşedintelui acesteia.

La data de 30 decembrie 2008, HG nr.759/2003 a fost abrogată prin HG nr.1721/2008, dispoziţiile art.12 alin.3 regăsindu-se în art.14 alin.2, atribuţiile privind modificarea statelor de funcţii ale unităţilor din subordinea Ministerului T şi Sportului, revenind ministrului tineretului şi sportului, la propunerea conducătorilor acestor unităţi.

Cu toate acestea, conducerea activităţii clubului este realizată de director, care îndeplineşte o serie de atribuţii, astfel cum acestea sunt prevăzute la art.16 al.1 din regulament (fila 301).

Printre acestea, directorul clubului răspunde în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, de încadrarea personalului salariat din subordine, atribuţiile legate de personalul din subordine regăsindu-se şi în fişa postului directorului,(fila 91).

De altfel, la solicitarea instanţei, Agenţia naţională pentru sport a răspuns prin adresa nr.1912/3 noiembrie 2008 (fila 69) că situaţia economică dificilă a Clubului sportiv „E.” T, impunea luarea unor măsuri de concediere a personalului, chiar de către directorul clubului, această măsură urmând să fie aprobată ulterior, prin Ordinul preşedintelui B., în baza disp.art.12 alin.3 din HG nr.759/2003.

Prin urmare, se reţine că măsura concedierii contestatoarei a avut o cauză reală şi serioasă, fiind determinată de dificultăţile economice şi problemele financiare cu care s-a confruntat pârâta.

În ceea ce priveşte încălcarea disp. art.74 alin.1 lit.d din Codul muncii, instanţa apreciază că această critică este nefondată.

Potrivit disp. menţionate, decizia de concediere trebuie să conţină în mod obligatoriu lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art.64 din Codul muncii.

Rezultă deci că există această obligaţie a angajatorului, atunci când dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului prev. de art.61 lit.c şi d, respectiv în cazul când se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului pentru îndeplinirea atribuţiilor corespunzătoare locului de muncă ocupat, atunci când salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat, precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept, în U.. art.56 lit.f, ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat, a unei persoane concediată nelegal sau pentru motive neîntemeiate.

În speţă însă, petenta a fost concediată pentru motive care nu au legătură cu persoana salariatei şi aceasta nu se află în nici una dintre situaţiile reglementate prin disp. art.64 din Codul familiei menţionate.

În consecinţă, având în vedere considerentele mai sus arătate, se va respinge contestaţia formulată împotriva deciziei nr.1393/9.07.2008, în totalitate, ca nefondată, urmând ca în U.. art.274 Cod proc.civilă, să fie obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză de către pârât.

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamanta. În motivarea recursului a arătat următoarele: în mod greşit s-a reţinut că pârâtul a respectat prevederile art. 65 din Codul muncii întrucât nu s-a dovedit caracterul efectiv al restrângerii de activitate, mai exact desfiinţarea postului în condiţiile în care statul de funcţiuni modificat trebuia aprobat de Agenţia Naţională pentru Sport; au fost încălcate prevederile HG nr. 759/2003 – art. 12 alin.3, astfel cum a constatat şi comisia de control a Agenţiei Naţionale pentru Sport; adunarea generală a salariaţilor nu este organ de conducere, fiind reglementată de regulament doar existenţa consiliului consultativ al clubului din care face parte şi directorul Direcţiei pentru Tineret şi Sport T iar acesta nu a participat la această adunare; în ceea ce priveşte situaţia financiară şi economică a clubului, în mod inexplicabil nu apar în buget alocaţiile de la bugetul de stat; în alte cauze similare T r i b u n a l u l T u l c e a a admis contestaţiile, sens în care a depus jurisprudenţă.

Intimatul nu a formulat întâmpinare, reprezentantul său expunând punctul de vedere al acestui oral în faţa instanţei cu ocazia dezbaterilor.

În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri referitor la situaţia economică a clubului sportiv şi statele de funcţiuni.

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a susţinerilor părţilor, a prevederilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 304¹ Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Mai întâi, se reţine că în materia conflictelor de muncă, regulile probaţiunii diferă de regulile cu caracter general cuprinse în Codul civil şi în C o d u l d e procedură civilă, ceea ce are efect şi asupra limitelor în care se manifestă rolul activ al instanţei, astfel cum este el reglementat de art. 129 alin. 4 Cod.pr.civ..

Astfel, dacă în regulă generală celui ce face o afirmaţie în faţa instanţei îi incumbă sarcina probei în conformitate cu art. 1169 din Codul civil, în materia conflictelor de muncă regula este că proba incumbă angajatorului.

Potrivit art. 75 din Legea nr. 168/1999 prevede că în cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca, până la prima zi de înfăţişare, să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.

În conformitate cu art. 287 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.

Ca urmare, dacă angajatorul nu prezintă toate probele în apărare până la prima zi de înfăţişare, instanţa nu are obligaţia de a-i solicita propunerea şi producerea unor probe, putând soluţiona cauza chiar în lipsa acestor probe.

De aceea, pârâta avea obligaţia să probeze îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 65 din Codul muncii având în vedere că în decizia nr. 1393/09.07.2008 s-a invocat drept temei al concedierii acest text din Codul muncii.

Potrivit art. 65 al.(1) din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

Din formularea acestui text rezultă cu evidenţă că desfiinţarea locului de muncă este cauza concedierii astfel încât, în mod logic, desfiinţarea locului de muncă este un eveniment distinct care are loc în principiu la aceeaşi dată cu concedierea dar anterior acesteia.

Aşadar, din punct de vedere al succesiunii în timp a evenimentelor, mai întâi are loc desfiinţarea locului de muncă şi apoi aceasta determină concedierea.

Pe de altă parte, din alte texte ale C o d u l u i m u n c i i, rezultă că între data hotărârii de desfiinţare a unui loc de muncă şi desfiinţarea acestuia trebuie să existe un interval de timp.

Astfel, de vreme ce art.73 din Codul muncii prevede dreptul la un preaviz, iar un salariat nu poate păstra această calitate dacă s-a desfiinţat locul său de muncă, este evident că decizia desfiinţării locului de muncă este luată cu cel puţin 15 zile înainte de desfiinţarea propriu-zisă şi concedierea consecutivă a angajatului din acest motiv.

Aşadar, instanţa sesizată cu o contestaţie împotriva deciziei de concediere trebuie să verifice mai întâi dacă a existat o desfiinţare a postului ocupat de contestator iar apoi să verifice dacă ea este efectivă şi dacă are o cauză reală şi serioasă.

Dacă se constată că nu a existat o desfiinţare a postului ocupat de contestator nu mai are relevanţă analiza celorlalte aspecte.

În cauză, se constată că prin decizia contestată s-a hotărât astfel: „începând cu data de 01.08.2008 se concediază d-na N. (...) cu contract de muncă nr. 1747 din 11.09.2006 având funcţia de muncitor calificat I – bucătar şi un salariu de 711 lei în cadrul unităţii, conform art. 65 din Codul muncii” E. a fost stabilit a începe din 11.07.2008.

În motivarea deciziei se reţine numai procesul - verbal nr. 1309/25.06.2008 al Adunării Generale a salariaţilor „privind desfiinţarea locurilor de muncă urmare motivelor de dificultăţi economice şi tehnice, precum şi reorganizării activităţii în baza prevederilor art.65 din Codul muncii”.

Aşadar, pârâta nu a invocat alte motive ale concedierii şi ca urmare nu poate invoca motive suplimentare în susţinerea deciziei de concediere astfel cum stabileşte art. 77 din Codul muncii.

Mai întâi, se constată că nu există o hotărâre a organelor de conducere ale societăţii de desfiinţare a unor posturi şi de modificare a organigramei societăţii, din cuprinsul deciziei contestate rezultând că măsura concedierii s-a dispus direct, fără a se fi desfiinţat posturile ocupate de persoanele concediate.

Astfel, în procesul - verbal la care se face referire, nu există o hotărâre explicită de desfiinţare a unor posturi ci se consemnează discuţii, în cadrul cărora contabilul şef E. N. şi directorul clubului afirmă că există dificultăţi economice şi singura soluţie este disponibilizarea unor persoane şi reducerea numărului de posturi. Nu rezultă ca o astfel de propunere să fi fost supusă la vot şi aprobată de participanţi.

Pe de altă parte, în Regulamentul de funcţionare al clubului, la Capitolul IV se stabilesc organele de conducere ale acestuia, în art. 15 fiind indicat numai directorul clubului iar în art. 18 este indicată funcţia de contabil şef, în timp ce în art. 16 se face referire la „consiliul clubului” ca organ consultativ.

Nu există aşadar nici o prevedere care să atribuie unei aşa zise adunări generale a salariaţilor calitatea de organ de conducere al clubului şi nici care să îi stabilească atribuţii în ceea ce priveşte reorganizarea activităţii prin desfiinţarea unor posturi.

Din contră,în art. 10 din Regulament se stabileşte în mod expres că staul de funcţii al clubului se aprobă anual de către Ministerul T şi Sportului.

Apoi,prin art. 12 (3) din HG nr. 759/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Sport, s-a stabilit în mod expres că „structura organizatorică, numărul maxim de posturi, statele de funcţii şi regulamentele de organizare şi funcţionare ale unităţilor din subordinea Agenţiei se aprobă prin ordin al preşedintelui acesteia”.

Între unităţile din subordinea agenţiei Naţionale pentru Sport figurează în Anexa 2 lit. A, cap. II pct. 38 şi Clubul Sportiv Municipal "E." T.

Această Hotărâre de Guvern era în vigoare la data emiterii deciziei contestate precum şi la data la care a produs efecte, fiind abrogată abia la data intrării în vigoare a HG nr. 1721/2008 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului T şi Sportului (publicată în M.Of. nr. 26/13.01.2009) , potrivit art. 27.

Dar, chiar şi după intrarea în vigoare a HG nr. 1721/2008 în art. 14 (2) s-a stabilit în mod similar că „structura organizatorică, statele de funcţii, numărul de posturi şi normele de organizare şi funcţionare ale unităţilor din subordinea Ministerului T şi Sportului se aprobă prin ordin al ministrului tineretului şi sportului”.

Aşadar, în nici un caz aşa-zisa adunare generală a salariaţilor ţinută la 25.06.2008 nu avea competenţa de a aproba un nou stat de funcţiuni, o nouă organigramă, prin desfiinţarea unor posturi.

De altfel, aşa cum s-a arătat, cu acea ocazie nici nu s-a luat o astfel de hotărâre, din discuţiile consemnate rezultând mai degrabă că a fost vorba doar de o informare cu privire la o astfel de opţiune, făcută de conducerea clubului.

Punctul de vedere expus de Agenţia Naţională pentru Sport cu adresa nr. 1912/03.11.2008, la solicitarea T r i b u n a l u l u i T u l c e a, depusă pentru termenul din 19.11.2008 în dosarul nr(...), nu are valoarea juridică a unui act prin care se aprobă un nou stat de funcţiuni, eventual prin desfiinţarea unor locuri de muncă şi, oricum, este ulterior datei la care s-a produs concedierea. Acesta nu se poate impune nici ca o interpretare cu forţă obligatorie a prevederilor HG nr. 759/2003. De altfel, această adresă arată corect că măsura concedierii se poate dispune de către director, dar această măsură poate fi luată în condiţiile art.65 din Codul muncii numai după desfiinţarea postului de către Agenţia Naţională pentru Sport. Anterior, Agenţia Naţională pentru Sport a depus şi adresa nr. 1675/07.10.2008, pentru termenul din 15.10.2008, în care reafirmă competenţa sa exclusivă de a dispune cu privire la modificarea statului de funcţii.

Se mai constată că în Raportul de control al Agenţiei Naţionale pentru Sport nr. 38/26.09.2008, recurentul omite paragrafele finale în care se arată că „nu reies demersurile oficiale ale clubului cu privire la aprobarea ce trebuia luată de la Agenţia Naţională pentru Sport privind restrângerea activităţii şi/sau închiderea obiectivului”. Într-un alt paragraf se reţine că directorul T. E. nu a făcut cunoscută conducerii Agenţiei „decizia de restrângere a activităţii prin concedierea personalului hotelier, situaţie care a dus la încălcarea prevederilor art. 12 alin.(3) din HG nr. 759/2003”. Pentru aceste motive în raport s-a propus sancţionarea disciplinară a directorului clubului sportiv.

Motivele invocate privind încetarea activităţii unităţii hoteliere sunt nefondate câtă vreme nu s-a dispus în nici un mod desfiinţarea acestei unităţi a clubului sportiv şi deci nici a locurilor de muncă afectate în statul de funcţiuni acestei unităţi.

Constatând că nu a existat o desfiinţare a postului ocupat de recurentă şi nici o reorganizare a activităţii, la care se face referire în mod generic şi fără date concrete în decizia de concediere, măsuri care să fi fost dispuse în condiţiile normelor juridice aplicabile, nu mai are relevanţă dacă o astfel de măsură ar fi justificată din punct de vedere al situaţiei economice a clubului, aceste aspecte nemaifiind cazul a fi analizate.

Pârâtul nu a făcut dovada şi de altfel nici nu a invocat faptul că organele competente ar fi desfiinţat postul ocupat de reclamantă şi ar fi modificat statele de funcţii anterior concedierii.

Pârâtul a depus ulterior Ordinul ministrului tineretului şi sportului nr. 1134/05.06.2009 care aprobă statele de funcţii pentru anul 2009 şi care, fiind ulterior datei concedierii nu are relevanţă în cauză. De altfel, în acest stat de funcţii se păstrează funcţia de muncitor calificat I pe care o ocupa reclamanta (funcţia nr. 11 în tabelul anexă la Ordin).

Constatând că în cauză concedierea a fost nelegală, devin aplicabile prevederile art. 78 alin. 1 şi 2 din Codul muncii.

Ca urmare, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va admite recursul iar sentinţa recurată se va modifica în tot în sensul admiterii contestaţiei, anulării deciziei contestate, reintegrării reclamantei în funcţia anterior deţinută şi obligării pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada începând cu data concedierii până la data reintegrării în funcţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul civil formulat de recurenta - reclamantă N. N., domiciliată în T,(...), (...) .A, .4, judeţul T, împotriva sentinţei civile nr.2777/19 decembrie 2008, pronunţate de T r i b u n a l u l T u l c e a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul – pârât CLUBUL SPORTIV MUNICIPAL "E.", cu sediul în T,(...), judeţul T.

Modifică în tot sentinţa recurată în sensul că:

Admite contestaţia. Anulează decizia nr.1393/09.07.2008 emisă de pârâtă. Dispune reintegrarea reclamantei în funcţia anterior deţinută. Obligă pârâtul către reclamantă la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate majorate şi reactualizate cu rata inflaţiei corespunzătoare perioadei cuprinse între data concedierii şi data reintegrării în funcţie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18.06.2009.

Preşedinte, Ptr.judecător (...) (...)

A în c.o.semnează cf.art. 261 al.2 C.pr.civ.

(...) (...) Preşedinte instanţă,

T. O.

Judecător,

(...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Jud.fond: V.B.; V.M.

redactat jud. (...) R. 10.07.2009

Tehnoredact.dispoz.-gref.C.D.

4 ex./13.07.2009