Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE,

LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 677/CM

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2009

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă şi asigurări sociale

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă S.C. „U.” S.A. T, cu sediul în(...), judeţul C, împotriva sentinţei civile nr. 993/5.06.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi SINDICATUL LIBER T. T, cu sediul în(...), bloc 11, . C, . 3, judeţul T, T. J., D. D., E. G, E. B., toţi prin SINDICATUL LIBER T., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă pentru recurenta pârâtă avocat E. E., în baza împuternicirii avocaţiale nr. 102 din 12.10.2009, depusă la dosar, iar pentru intimaţii reclamanţi se prezintă E. Ş., în calitate de preşedinte de sindicat, în baza delegaţiei nr. 22/19.10.2009, depusă la dosar.

Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispoziţiile art. 87 şi următoarele Cod procedură civilă.

În referatul oral asupra cauzei, grefierul învederează că intimaţii reclamanţi prin Sindicatul Liber T. au depus la dosar precizări şi înscrisuri, care au fost comunicate recurentei pârâte, după care:

Întrebate fiind părţile susţin că nu mai înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.

Instanţa, luând act de susţinerile acestora, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbateri.

Apărătorul recurentei pârâte, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii: cererii principale având ca obiect anularea deciziilor de încetare a contractelor individuale de muncă ale reclamanţilor; a capetelor de cerere accesorii având ca obiect reintegrarea reclamanţilor şi plata către aceştia a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale cuvenite de la data concedierii şi până la data reintegrării. Arată că instanţa de fond în mod greşit a admis acţiunea reclamanţilor, deşi pârâta a dovedit că desfiinţarea locurilor de muncă ale acestora a avut o cauză reală şi serioasă. Mai arată că instanţa de fond a încălcat principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, în sensul că motivele reţinute nu au fost invocate de reclamanţi şi nici nu au fost puse în discuţia părţilor.

Reprezentantul intimaţilor reclamanţi, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca netemeinic şi nefondat, menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a şi în consecinţă, anularea, ca nelegală şi netemeinică, a deciziilor de concediere pentru cei 4 reclamanţi, obligarea societăţii recurente la reangajarea acestora pe funcţiile deţinute anterior desfacerii contractelor individuale de muncă, obligarea angajatorului la plata salariilor şi a celorlalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat fiecare dintre reclamanţi de la data concedierii până la data reintegrării efective, indexate, majorate şi reactualizate la data efectuării plăţii. Solicită obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată şi depune la dosar concluzii scrise.

Instanţa rămâne în pronunţare asupra cauzei.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă:

Prin cererea adresată T r i b u n a l u l u i T u l c e a şi înregistrată sub nr(...), reclamanţii E. B., E. G, T. J. şi D. D., reprezentaţi prin Sindicatul Liber „T.”, au formulat contestaţie împotriva Deciziilor nr.1112/06.08.2007 – E. B., nr.1113/06.08.2007 (E. G); nr.1114/06.08.2008 (T. J.) şi nr.1115/06.08.2008 – D. D., decizii emise de S.C. „U.” SA T, solicitând anularea lor ca inadmisibile, nelegale şi netemeinice şi reangajarea contestatorilor pe posturile avute anterior, cât şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

În motivare, s-a arătat că, pe data de 06.08.2007 intimata a emis deciziile menţionate mai sus, prin care dispune concedierea unor salariaţi, pentru motive ce nu ţin de persoana lor, conform art.65 din Codul muncii, având în vedere restructurarea porturilor ocupate de aceştia.

Au precizat contestatorii că, aceste decizii au fost emise în temeiul Hotărârii nr.70/27.07.2007 Consiliului de Administraţie şi a Hotărârii nr.69/28.06.2007 a Adunării Generale a Acţionarilor.

Astfel încât, prin emiterea acestor decizii apreciază contestatorii că, s-au încălcat prevederile legale cu privire la modul de concediere, drept pentru care contestă legalitatea lor şi le consideră lovite de nulitate absolută.

Contestatorii au mai arătat că, Legea Sindicatelor prin art.30, alin.1, prevede obligativitatea angajatorilor să invite delegaţii aleşi ai organizaţiilor sindicale să participe la şedinţele Consiliului de Administraţie şi ale Adunării Generale a Acţionarilor, pentru discutarea problemelor de ordin profesional, economic, social, cultural, sportiv, ce privesc salariaţii şi societatea.

Au mai precizat că, prin art.30, alin.3, se prevede în mod expres: „Hotărârile Consiliului de Administraţie sau ale altor organe asimilate acestora, privitoare la probleme de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv, vor fi comunicate în scris organizaţiilor sindicale, în termen de 48 de ore de la data desfăşurării şedinţei”.

În acest sens, contestatorii au adus în discuţie art.69, art.70 şi art.71 din Codul muncii, care, arătând că, chiar dacă se referă la concedierea colectivă, prin extensie au reala aplicabilitate şi în cazul concedierilor individuale.

Astfel, au menţionat contestatorii, conform art.69, angajatorul are obligaţia „să iniţieze, în scopul punerii de acord, consultări cu sindicatul, referitoare la metodele şi mijloacele de evitare a concedierilor sau de reducere a numărului de salariaţi afectaţi şi de atenuare a consecinţelor.” (lit.a), sau „să pună la dispoziţia sindicatului toate informaţiile relevante în legătură cu concedierea, în vederea formulării propunerilor de concediere.” (lit.b).

În acelaşi context, au mai arătat contestatorii că, art.70 prevede în mod expres că:”angajatorul are obligaţia să notifice în scris sindicatului intenţia de concediere colectivă cu cel puţin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere” (alin.1), iar notificarea trebuie să cuprinsă: „numărul total şi categoriile de salariaţi, motivele care determină concedierea, numărul şi categoriile de salariaţi care vor fi afectaţi de concediere, criteriile avute în vedere, potrivit legii, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, măsurile pentru atenuarea consecinţelor concedierii şi compensaţiile care urmează să se acorde salariaţilor concediaţi, conform dispoziţiilor legale şi/sau contractului colectiv de muncă aplicabil, dată de la care, sau perioada în care vor avea loc concedierile, termenul înăuntrul căruia sindicatul poate face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaţilor concediaţi, etc.” (alin.2).

În apărare, a formulat întâmpinare prin care a arătat că, a solicitat instanţei să respingă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată şi să oblige reclamanţii la plata tuturor cheltuielilor judiciare ocazionate de prezentul proces, pentru următoarele considerente:

Astfel, a arătat intimata că, Sindicatul „T.” nu are reprezentativitate la nivelul S.C. U. S.A., precizând că, conform art.17, pct.1 din Legea nr.130/1996 la negocierea contractelor colective de muncă participă organizaţiile sindicale care îndeplinesc inclusiv condiţiile de reprezentativitate.

Intimata a precizat că, câtă vreme sindicatul „T.” nu a obţinut niciodată o hotărâre judecătorească prin care să se constate reprezentativitatea acestuia la nivelul S.C.U. S.A., conducerea unităţii nu avea obligaţia legală de a iniţia nici o procedură de negociere şi consultare cu Sindicatul „T.”.

Tot în acest sens, a mai menţionat intimata că, nu există nici o dispoziţie legală în vigoare care să prevadă sancţiunea anulării unei hotărâri a Consiliului de Administraţie în cazul neconvocării şi/sau necomunicării acesteia către o organizaţie sindicală lipsită de reprezentativitate.

A mai arătat intimata că, art.69, art.70 şi art.71 din Codul muncii sunt de strictă interpretare şi aplicare, acestea neputând fi extinse prin analogie şi la alte situaţii.

În şedinţa din data de 7 noiembrie 2007, intimata a invocat excepţia de litispendenţă referitor la dosarul nr(...), înregistrat pe rolul T r i b u n a l u l u i T u l c e a – Secţia civilă, comercială şi de contencios administrativ.

În aceeaşi şedinţă de judecată, instanţa a admis excepţia de litispendenţă, dispunând conexarea dosarului nr(...) la dos.nr(...), între acestea existând identitate de obiect, cauză şi părţi.

La data de 21 febr.2008, intimata a depus la dosarul cauzei: note scrise, invocând excepţia de inadmisibilitate a acţiunii.

Astfel, intimata a arătat că, Sindicatul „T. nu are reprezentativitate la nivelul S.C. U. S.A.

S-a învederat că, conform art.30, al.1 din Legea nr.54/2003 angajatorii au obligaţia de a invita la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv delegaţii aleşi ai organizaţiilor sindicale reprezentative.

S-a arătat însă că, Sindicatul „T.” nu a obţinut niciodată o hotărâre judecătorească care să stabilească reprezentativitatea acestuia la nivelul S.C. U. S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 993/5.06.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a, s-a respins, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

S-a admis contestaţia formulată de Sindicatul Liber „T.” din cadrul S.C. U. S.A. T, prin reprezentant legal E. Ş., reprezentând pe reclamanţii: E. B., E. H., T. J. şi D. D. – membrii de sindicat, în contradictoriu cu intimata S.C. U. S.A. T.

S-au anulat deciziile nr.1112/6.08.2007; nr.1113/6.08.2007; nr.1114/6.08.2007 şi nr.1115/6.08.2007 emise de S.C. „U.” SA T, ca fiind netemeinice şi nelegale.

S-a dispus reintegrarea contestatorilor pe posturile deţinute anterior concedierii.

A fost obligată intimata să plătească în favoarea contestatorilor o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat fiecare dintre contestatori, în perioada cuprinsă între data concedierii şi data reintegrării efective pe posturi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, examinând contestaţia, raportat la excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de intimată prin notele scrise la data de 21 februarie 2008, a reţinut următoarele:

Conform prevederilor art.28 din Legea nr. 54/2003:

„(1) Organizaţiile sindicale apără drepturilor membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii statutul funcţionarilor publici contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă precum şi din şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa organelor judecătoreşti (…), prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin.(1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea un mandat expres din partea celor în cauză…”.

S-a reţinut că, prin sentinţa civilă nr.3602/21 decembrie, pronunţată de J u d e c ă t o r i a T u l c e a în dos.nr.7176/2005, s-a dispus înscrierea Sindicatului Liber „T.” în registrul J u d e c ă t o r i e i T u l c e a, dobândind personalitate juridică.

Prin sent.civ.nr.1489/23 mai 2007 pronunţată de J u d e c ă t o r i a T u l c e a în dos.nr(...) a fost respinsă cererea S.C. U. SA T prin care a solicitat dizolvarea Sindicatului „T.” T şi radierea acestuia din registrul special al J u d e c ă t o r i e i T u l c e a.

Prin Decizia civ.nr.151/8 oct.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a, în dos.nr(...) a fost anulat apelul declarat de S.C. U. SA împotriva sent.civ.nr.1489/23 mai 2007.

Prin decizia civilă nr.151/8 oct.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a, în dos.nr(...) a fost anulat apelul declarat de S.C.U. SA împotriva sentinţei nr.1489/23 mai 2007 pronunţată de J u d e c ă t o r i a T u l c e a, ca netimbrat, sentinţa devenind definitivă.

Conform certificatului înregistrat sub nr.3 eliberat la data de 23.01.2007 eliberat de C.N.S. „Cartel B.” - Uniunea Sindicală Teritorială – Filiala T, Sindicatul Liber „T.” din cadrul S.C.”T”, este afiliat la Uniunea Sindicală Teritorială – Filiala T, dobândind astfel reprezentativitate.

Faţă de aceste considerente, instanţa reţinând şi prevederile legale mai sus citate, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca nefondată.

Conform prevederilor art.65 din Codul muncii:

„(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia.

(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă”.

Analizând atât Hot.AGA a S.C. „U.” SA T, nr.69 din 28.06.2007, instanţa a reţinut că, la art.3 al acesteia se precizează că „noua organigramă a societăţii va cuprinde un număr redus de personal, Consiliul de Administraţie urmând a analiza şi stabili numărul de personal, modul de disponibilizare a personalului, timpul aferent.

La art.1 al Hot.nr.70/27.07.2007 a Consiliului de Administraţie al intimatei se dispune aplicarea Hot.AGA din 28.06.2007, privind restructurarea personalului societăţii, stabilind că numărul de personal existent se va reduce la J şi va avea o componenţă formată din: director – 1 persoană, contabil şef – 1 persoană şi personal de pază – 8 persoane.

Totuşi, în urma analizei atât a Hot.nr.69/28.06.2007 a AGA, cât şi a Hot.nr.70/27.07.2007 a Consiliului de Administraţie avute în vedere la emiterea tuturor deciziilor contestate, instanţa constată că acestea nu fac nici o referire privitoare la cauza reală şi serioasă care a determinat-o să ia măsurile de reorganizare şi restructurare care au determinat concedierea contestatorilor în baza art.65 din Codul muncii.

Astfel spus, prin cele două hotărâri avute în vedere la momentul emiterii deciziilor contestate nu s-a motivat care sunt cauzele care au determinat concedierea contestatorilor şi de ce aceste cauze ar fi reale şi serioase, pentru a conduce la luarea măsurii de concediere a contestatorilor.

De altfel, instanţa a constatat că la dosarul cauzei intimata nu a depus nici o probă prin care să dovedească în ce a constat cauza sau cauzele reale şi serioase ce au determinat concedierea contestatorilor.

Instanţa a reţinut că, pentru a se putea dispune concedierea salariatului în baza art.65 din Codul muncii, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii prevăzute de art.65 alin.(2) din Codul muncii:

„Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.”

Astfel, instanţa reţinând că în cauză intimata nu a dovedit cauza reală şi serioasă ce a determinat concedierea contestatorilor, a apreciat că nu a îndeplinit cumulativ condiţiile prevăzute de legea mai sus citată şi prin aceste condiţii urmează a admite contestaţia, anulând deciziile nr.1112/6.08.2007; nr.1113/6.08.2007; nr.1114/6.08.2007 şi nr.1115/6.08.2007, emise de S.C. „U.” SA T, ca fiind netemeinice şi nelegale.

Având în vedere că deciziile mai sus precizate sunt nelegale şi netemeinice, instanţa văzând şi dispoziţiile art.78 alin.(1) şi (2) din Codul muncii, a dispus reintegrarea contestatorilor pe posturile deţinute anterior concedierii.

De asemenea, instanţa a dispus obligarea intimatei să plătească în favoarea contestatorilor o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat fiecare dintre contestatori, în perioada cuprinsă între data concedierii şi data reintegrării efective pe posturi.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs recurenta pârâtă S.C. „U.” S.A. T, criticând-o pentru următoarele motive:

Motivele reţinute de prima instanţă (încălcarea art. 65 alin. 2 Codul muncii) nu au fost invocate de petenţi şi nici nu au fost puse în discuţia părţilor, încălcându-se principiul contradictorialităţii, prevăzut la art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă. Conform acestui principiu de drept, instanţa era obligată să-şi întemeieze hotărârea numai pe acele elemente care au format obiectul dezbaterilor. Ori, în cauză, realitatea şi seriozitatea cauzei desfacerii contractelor individuale de muncă, nu a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor.

În orice caz, prima instanţă a reţinut în mod greşit încălcarea dispoziţiilor art. 65 alin. 2 şi anume că S.C. „U.” S.A. nu a dovedit o cauză reală şi serioasă pentru desfiinţarea locurilor de muncă ale petenţilor.

Începând din anul 2006, S.C. „U.” S.A. a înregistrat dificultăţi economice fiind în situaţia de a-şi înceta activitatea de bază, respectiv „producţia conservelor de E.”, această situaţie conducând inclusiv la sistarea activităţii secţiei de producţie-fabrica de conserve E.-est (G.-est).

Prin urmare, S.C. „U.” S.A. s-a văzut nevoită să restructureze locurile de muncă având legătură directă cu activitatea de producţie (cum sunt cele de frigotehnist şi maşinist maşini mobile). Chiar şi prima instanţă a reţinut că respectivele concedieri sunt efective, S.C. „U.” S.A. emiţând o nouă organigramă.

Ceea ce a ignorat însă prima instanţă este că atât realitatea cât şi seriozitatea cauzei desfacerii contractelor individuale de muncă au fost dovedite în cauză, rezultând din prevederile art. 1 şi 2 din Deciziile nr. 1112/06.08.2007, nr. 1113/06.08.2007, nr. 1114/06.08.2007 şi nr. 1115/06.08.2007, contestate. Din analiza acestor texte rezultă fără echivoc împrejurarea că desfiinţarea locurilor de muncă (şi implicit desfacerea contactelor individuale de muncă ale petenţilor) se datorează restructurării activităţii, incluzând sistarea activităţii secţiei de producţie G.-est.

Faptul că societatea avea pierderi, îşi reorientase activitatea (de la fabrica de conserve E. la activităţi hoteliere/de închiriere) rezultă şi din prevederile art. 6 din Hotărârea AGA nr. 69/28.06.2007 depusă la dosarul cauzei, dar şi din procesul-verbal al Adunării Generale a Acţionarilor din data de 20.04.2007 (pe care îl anexează împreună cu situaţiile financiare aferente anului 2006).

Analizând sentinţa recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin deciziile nr. 1112, 1113, 1114, 1115 emise de intimată la data de 6.08.2007 s-a dispus încetarea contractelor de muncă ale reclamanţilor conform art. 65 din Codul muncii începând cu 28.08.2007

Aceste decizii au fost emise în temeiul Hotărârii Consiliului de Administraţie nr. 70/27.07.2007 şi a Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor nr. 69/28.06.2007, având în vedere măsurile de reorganizare şi restructurare luate la nivelul societăţii.

Odată sesizată cu o contestaţie împotriva unor decizii de concediere, instanţa exercită controlul asupra temeiniciei şi legalităţii actului de concediere, fiind îndreptăţită şi totodată obligată în baza rolului său activ să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Concedierea fiind dispusă în temeiul dispoziţiilor art. 65 din Codul muncii, era firesc ca instanţa să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile acestui text de lege.

Potrivit art. 65 alin. 1 din Codul muncii: „concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia”.

A. (2) „Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă”.

Din dispoziţiile legale invocate mai sus rezultă că pentru a se putea dispune concedierea salariatului trebuie ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Prin Hotărârea AGA nr. 69/28.06.2007 se prevede la art. 3 că „noua organigramă a societăţii va cuprinde un număr redus de personal, Consiliul de Administraţie urmând a analiza şi stabili numărul de personal, modul de disponibilizare a personalului, timpul aferent”.

La art. 1 al Hotărârii Consiliului de Administraţie al intimatei se dispune aplicarea Hotărârii AGA nr. 69/28.06.2007, privind restructurarea personalului societăţii, stabilind că numărul de personal existent se va reduce la J şi va avea o componenţă formată din: director – 1 persoană, contabil şef – 1 persoană şi personal de pază – 8 persoane.

Din analiza hotărârilor avute în vedere la emiterea tuturor deciziilor contestate, instanţa constată că acestea nu fac nicio referire la cauza reală şi serioasă care au determinat concedierea contestatorilor în baza art. 65 din Codul muncii.

Deşi în recurs pârâta invocă drept cauză a concedierilor dificultăţile economice, în hotărârile care au stat la baza emiterii deciziilor de concediere, precum şi în deciziile contestate nu se face nicio referire la această cauză, iar potrivit art. 77 din Codul muncii, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.

Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat şi a menţinut sentinţa recurată ca legală şi temeinică.

Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, Curtea obligă recurenta la 100 lei cheltuieli de judecată către intimaţi, reprezentând cheltuieli de transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurenta pârâtă S.C. „U.” S.A. T, cu sediul în(...), judeţul C, împotriva sentinţei civile nr. 993/5.06.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi SINDICATUL LIBER T. T, cu sediul în(...), bloc 11, . C, . 3, judeţul T, T. J., D. D., E. G, E. B., toţi prin SINDICATUL LIBER T..

Obligă recurenta la 100 lei cheltuieli de judecată către intimaţi.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2009.

Jud.fond. Ş.S./ L.D.E.

Red.dec.jud. J.Z./16.12.2009

U. gref.M.P.

2 ex./ 17.12.2009.