Cabinet avocat Dreptul muncii

Format vechi nr.6564/2008

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.1178/R

Şedinţa publică de la 25 februarie 2009

Curtea compusă din :

PREŞEDINTE - (...) (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) T.

GREFIER - E. N.

*****************

Pe rol fiind soluţionarea cererilor de recurs formulate de recurentele Ş. N. şi (...)”U.”(...) împotriva sentinţei civile nr.5230 din data de 25.06.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.7326/3/LM/2008, având ca obiect:”contestaţie împotriva deciziei de concediere”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă recurenta Ş. N., personal, lipsind recurenta (...)”U.”(...).

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează Curţii că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului „registratură” al acestei secţii la data de 23.02.2009, relaţiile solicitate de instanţă din partea recurentei (...)”U.”(...), iar la data de 24.02.2009 s-a depus la dosar note scrise din partea recurentei (...)”U.”(...).

Curtea, în şedinţă publică, procedează la legitimarea recurentei Ş. N. cu CI seria (...) nr.(...) eliberată de SPCLEP B la data de 14.02.2007.

Recurenta Ş. N., personal, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înţelege să depună la dosar un set de înscrisuri în fotocopie, respectiv, contratul de asistenţă juridică nr.(...) din 28.10.2008 încheiat cu d-na avocat B. G.; adresa emisă la data de 18.12.2008 de către medicul primar psihiatru F. E. către aceasta, precum şi adresa nr.4178/2008 ce emană de la Avocatul Poporului însoţită de recomandarea nr.12 din 18.11.2008 emisă de aceeaşi instituţie.

Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 c.pr.civ., încuviinţează pentru recurenta Ş. N. proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată, ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării pricinii deduse judecăţii, luând act de administrarea acestei probe la termenul de azi.

Recurenta Ş. N., personal, interpelată fiind, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat.

Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentei cuvântul în susţinerea şi combaterea cererilor de recurs deduse judecăţii.

Recurenta Ş. N., personal, având cuvântul, susţine oral motivele de recurs, arătând că la dosarul cauzei se află depusă întâmpinarea formulată de aceasta împotriva recursului declarat de recurenta (...)”U.”(...), şi prin care a combătut toate susţinerile societăţii, sens în care, solicită ca la momentul soluţionării litigiului, instanţa de recurs să aibă în vedere susţinerile sale expuse prin acea întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de societate, întrucât aceasta a înţeles să îi elibereze adeverinţa necesară ulterior emiterii deciziei de concediere.

Mai mult decât atât, solicită a se observa că a făcut demersuri la unitatea spitalicească în vederea efectuării expertizei însă nu a beneficiat de un astfel de control psihiatric.

Având în vedere cele susţinute, solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat şi motivat în scris şi pe cale de consecinţă, anularea deciziei de concediere emisă de către societatea recurentă.

Cu privire recursul declarat de către recurenta (...)”U.”(...), solicită respingerea acestuia ca nefondat, iar în ceea ce priveşte daunele morale, solicită a se lua act de faptul că înţelege ca aceste daune să fie acordate în cuantum de 5000 RON.

În ceea ce priveşte plata drepturilor salariale cuvenite, recurenta, personal, solicită ca acestea să fie acordate, în continuare începând cu data de 25.06.2008 şi până la data pronunţării prezentei hotărâri.

Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

Curtea, în temeiul art.150 c.pr.civ. declară închise dezbaterile şi reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A,

Asupra recursului civil de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.5230/25.06.2008, pronunţată în dosarul nr(...), T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, a admis în parte contestaţia formulată de contestatoarea Ş. N., în contradictoriu cu intimata (...) U. (...), a anulat decizia de concediere nr. 9 din 30.01.2008, a obligat intimata să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii până la pronunţarea hotărâri, respingând celelalte pretenţii ca neîntemeiate.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că potrivit contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă I, sub nr. 21803 din 20.02.2007, contestatoarea a fost salariata intimatei, începând cu data de 02.02.2007, pe durata nedeterminată, conform actului adiţional nr. 27/03.05.2007 şi că prin decizia nr. 9/30.01.2008, intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei.

Tribunalul, analizând decizia contestată sub aspectul legalităţii, reţine că aceasta a fost dispusă în temeiul dispoziţiilor art. 61 lit. c din Codul muncii, pentru inaptitudinea psihică a salariatei, constatată în urma expertizării medicului de medicina muncii concretizată în fişa de aptitudini nr. 174/25.01.2008, prin care medicul de medicina muncii a constatat că T. N. este „inapt temporar" cu recomandarea „internare cu evaluare psihiatrică".

Instanţa de fond a reţinut că intimata nu a făcut dovada existenţei fişei de evaluare aşa cum recomandă medicul de medicina muncii prin decizia nr. 174 din 25.01.2008 astfel că măsura concedierii este nelegală , având în vedere că inaptitudinea fizică sau psihică trebuie stabilită de medicul de medicina muncii, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 lit. f din Legea nr. 418/2004.

În condiţiile în care fişa de aptitudini nr. 174/25.01.2008, emisă de medicul de medicina muncii recomandă doar internarea cu evaluare psihică a contestatoarei, instanţa a apreciat că intimata în mod nelegal a procedat la concediere înainte ca aceasta să fie evaluată psihic, deşi din biletul de ieşire din spital din 20.02.2008, ulterior concedierii, reiese necesitatea instituirii unei comisii de evaluare a capacităţii de muncă şi efectuarea unui examen psihologic .

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata de daune morale şi materiale, instanţa de fond a apreciat că în speţă nu s-a făcut dovada producerii unor daune materiale sau a prejudicierii imaginii contestatoarei care să justifice daune morale.

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal au declarat recurs părţile.

În motivarea recursului său, reclamanta contestatoare a criticat respingerea cererii privind despăgubirile materiale şi morale în valoare de 15.000 lei, susţinând că a fost concediată pe nedrept şi a avut de suferit de pe urma atitudinii societăţii, că situaţia sa s-a înrăutăţit, având neînţelegeri în familie şi cu proprietarul locuinţei, întrucât nu a mai putut achita cheltuielile. Recurenta a mai arătat că a fost afectată fizic şi psihic, starea sănătăţii sale s-a agravat şi a acumulat multe datorii.

În dovedire, recurenta a depus la dosar înscrisuri, reprezentând acte medicale.

În motivarea recursului său, intimata a reluat descrierea situaţiei de fapt, susţinând că începând cu luna iulie 2007, contestatoarea a început să absenteze nemotivat de la serviciu, a refuzat să lucreze la normă aşa cum era obligată conform prevederilor contractului individual de muncă, fişei postului şi contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, a avut un comportament recalcitrant faţă de conducerea societăţii şi faţă de ceilalţi salariaţi.

Astfel, a susţinut recurenta, contestatoarea a săvârşit prima abatere disciplinară în data de 17.07.2007 când a lipsit nemotivat de la serviciu iar pentru această abatere, s-a întocmit un avertisment scris.

În data de 30.07.2007, contestatoarea a părăsit incinta unităţii în timpul programului de lucru fără a prezenta bilet de voie la ieşirea pe poarta societăţii, fapt pentru care în data de 06.08.2007 a fost întocmit procesul verbal nr. 76.

În data de 25.09.2007, contestatoarea a fost din nou sancţionată cu avertisment deoarece în perioada 10-14 septembrie 2007 a lipsit nemotivat de la serviciu.

În data de 17.10.2007, contestatoarea a depus o cerere la societate prin care anunţa că începând cu data de 18.10.2007 va intra în grevă . Totodată, în data de 18.10.2007, când contestatoarea ar fi trebuit să fie în grevă, a mai depus o cerere la societate prin care a solicitat să i se acorde concediul de odihnă pentru perioada 18.10.2007 - 19.10.2007, cerere care nu a fost aprobată de către conducerea S.C. U. S.A. Având în vedere cele menţionate anterior, prin adresa nr. 114/19.10.2007 trimisă prin poştă cu confirmare de primire, contestatoarea a fost convocată la sediul societăţii pentru data de 19.11.2007 în vederea efectuării cercetării prealabile deoarece în perioada 18 - 19.10.2007 a fost considerată ca lipsind nemotivat de la serviciu. Contestatoarea nu a dat curs însă acestei convocări.

Prin adresele nr. 703/22.10.2007 şi 717/31.10.2007, formulate de către salariaţii societăţii, aceştia aduceau la cunoştinţa conducerii societăţii faptul că reclamanta Ş. N. creează în secţia de producţie o atmosferă total neprielnică pentru desfăşurarea activităţii. In urma acestor sesizări, contestatoarea a fost sancţionată cu suspendarea contractului individual de muncă pe o durată de 10 zile lucrătoare.

Recurenta a mai susţinut că în perioada 15- 24.01.2008. S.C. U. S.A. împreună cu medicul de medicina muncii, au organizat evaluarea anuală a stării de sănătate a salariaţilor societăţii.

Conform fişei de aptitudini nr. 174/25.01.2008 eliberată de Clinica Medicală I. 2000, contestatoarea a fost declarată inaptă de muncă, recomandându-se totodată internarea cu evaluare psihiatrică.

Având în vedere cele menţionate în fişa de aptitudini nr. 17^25.01.2008 precum şi faptul că în societate nu mai existau alte posturi de muncă vacante, a fost emisă decizia de concediere nr. 09/30.01.2008, decizie care i-a fost înmânată contestatoarei personal în data de 31.01.2008.

Prin adresa nr. 28/30.01.2008, societatea a solicitat Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă I redistribuirea contestatoarei conform prevederilor art. 64 alin. 2 din Codul muncii. Prin adresa nr. 741/31.01.2008, Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă I a comunicat că, numai în momentul în care va fi evaluată ca fiind aptă de muncă de către un centru medical de medicina muncii, contestatoarea va fi invitată la sediul Agenţiei în vederea consultării listei de locuri de muncă vacante sau a urmăririi unui curs de reconversie profesională.

Faţă de situaţia de fapt învederată, recurenta a apreciat că în mod eronat instanţa de fond a anulat decizia de concediere nr. 09/30.01.2008, reţinând că nu s-a făcut dovada inaptitudinii psihice a intimatei în condiţiile în care în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 61 alin. 1 lit. c din Codul muncii şi ale art. 8 lit. f din legea nr. 418/2004 conform cărora "medicul de medicină a muncii... stabileşte aptitudinea în muncă cu ocazia oricărei examinări medicale". Or, în prezenta cauză, conform constatărilor organelor de expertiză medicală de specialitate, respectiv concluziile medicului primar de medicina muncii D. H. din cadrul D. Medicale I. 2000, consemnate în fişa de aptitudini nr. 174/25.01.2008, rezultă că intimata contestatoare nu este aptă din punct de vedere medical, a presta muncă, astfel încât decizia de concediere este temeinică si legală.

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reţine următoarele:

În ceea ce priveşte recursul contestatoarei, în mod corect instanţa de fond a apreciat că aceasta nu a făcut dovada prejudiciului material şi moral pretins, în condiţiile în care, ca efect al repunerii părţilor în situaţia anterioară, în urma anulării deciziei de concediere şi fără să se fi solicitat de către fostul angajat, reintegrarea în funcţia deţinută anterior, s-a dispus plata cu titlu de despăgubiri a drepturilor salariale cuvenite până la pronunţarea hotărârii. Prin urmare prejudiciul prezumat cauzat de emiterea unei decizii nelegale a fost acoperit prin obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri.

Pentru a pretinde alte despăgubiri cu titlu de daune materiale şi morale, era necesar ca recurenta contestatoare să fi făcut dovada, cu mijloacele procedurale reglementate de lege, a îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale prev. de art. 998-999 cod civil, respectiv pe lângă fapta ilicită, a existenţei unui prejudiciu, a vinovăţiei şi a legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu. Cum recurenta nu a produs astfel de dovezi nici în faza procesuală a recursului, Curtea apreciază că recursul acesteia este nefondat.

Recurenta a solicitat în faţa instanţei de recurs acordarea în continuare de despăgubiri privind drepturile salariale până la pronunţarea deciziei în recurs. Curtea apreciază că o astfel de cerere este inadmisibilă în condiţiile în care în recurs nu pot fi formulate cereri noi, conform art. 316 rap. la art. 294 alin 1 cod proc. civilă iar o astfel de solicitare nu poate fi încadrată în dispoziţiile art. 316 rap. la art. 294 alin 2 cod proc. civilă.

Cu privire la recursul angajatorului, Curtea apreciază că acesta este nefondat în condiţiile în care, în mod corect instanţa de fond a constatat că societatea nu a respectat dispoziţiile art. 61 lit. c Codul muncii cu privire la procedura concedierii în cazul inaptitudinii psihice a salariatului.

În acest sens Curtea constată că dispoziţiile legale menţionate condiţionează concedierea întemeiată pe acest motiv de constatarea inaptitudinii fizice sau psihice prin decizie a organelor competente de expertiză medicală.

Concluzia medicului de medicina muncii nu constituie un motiv valabil pentru încetarea contractului individual de muncă în temeiul art.61 litera c Codul muncii, întrucât avizul acestuia nu reprezintă decizie a organelor competente de expertiză medicală în sensul legii.

Prin urmare, în cauză se impunea ca reclamanta contestatoare să fie supusă unei expertize medicale psihiatrice în faţa unei comisii de specialitate cu autoritatea conferită de lege să efectueze expertize în acest domeniu.

De altfel, în speţă, se constată că medicul de medicina muncii care a evaluat-o pe contestatoare a recomandat expres internarea acesteia pentru evaluarea psihiatrică.

Cum o astfel de expertiză de evaluare nu a fost efectuată în cauză, Curtea apreciază că fişa de aptitudini invocată de recurenta intimată ca bază a emiterii deciziei de concediere nu este de natură a dovedi că a fost respectată procedura prevăzută de art. 61 lit. c Codul muncii, astfel că decizia de concediere este nelegală, fiind în mod corect anulată de prima instanţă.

Cu privire la abaterile disciplinare descrise de recurentă prin motivele de recurs, Curtea apreciază acestea exced cadrului procesual în condiţiile în care temeiul legal al concedierii nu îl reprezintă răspunderea disciplinară, ci o inaptitudine fizică şi/sau psihică în care este exclusa culpa salariatului, iar potrivit art. 77 Codul muncii angajatorul nu poate invoca în instanţă alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.

Fată de toate aceste considerente, Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 Cod pr.civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenta-reclamantă Ş. N. şi recurenta-pârâtă (...) „U.” (...), împotriva sentinţei civile nr.5230 din 25.06.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.7326/3/LM/2008.

Obligă recurenta (...) U. (...) la 500 lei cheltuieli de judecată către recurenta Ş. N..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 25.02.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) (...) T.

GREFIER,

E. N.

Red.S.C.

Tehnored.I.G

2 ex./25.03.2009

Jud.fond : N. E.

B. E.