Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

PRECUM ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 348/CM

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2009

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă şi asigurări sociale

Preşedinte - (...) (...)

Judecători - (...) (...)

- (...) (...)

Grefier - (...) (...)

S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantul S. G, domiciliat în T,(...), bloc 176, . C, . 24, judeţul T, împotriva sentinţei civile nr. 2778 din 19 decembrie 2008 pronunţate de T r i b u n a l u l T u l c e a în dosarul civil nr(...), în contradictoriu cu intimatul pârât CLUBUL SPORTIV MUNICIPAL E. T, cu sediul în T,(...), judeţul T, având ca obiect conflict de muncă – contestaţie decizie concediere.

Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în şedinţa publică din data de 2 iunie 2009 şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Curtea, pentru a-i da posibilitatea apărătorului intimatului pârât să formuleze concluzii scrise, în temeiul dispoziţiilor art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă, a amânat pronunţarea asupra cauzei la datele de 4 iunie 2009 şi 9 iunie 2009.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă;

Prin cererea adresată T r i b u n a l u l T u l c e a şi înregistrată sub nr(...), reclamantul S. G, salariat al Clubului Sportiv Municipal E. T, în funcţia de administrator până la data de 31 iulie 2008, în baza dispoziţiilor art. 283 alin. 1 lit. a din Codul muncii, a chemat în judecată pe pârâtul Clubul Sportiv Municipal E. T, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 1401 emisă de pârât la data de 9 iulie 2008, prin care s-a dispus desfacerea contractului său individual de muncă, în temeiul art. 65 din Codul muncii, reintegrarea pe postul deţinut anterior concedierii şi obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate prin aplicarea ratei inflaţiei pentru perioada cuprinsă între data concedierii şi cea a reintegrării efective pe post.

În susţinerea acţiunii s-a arătat că decizia nr. 1401 din 9 iulie 2008 este nelegală pentru că măsura concedierii a fost dispus în perioada efectuării concediului de odihnă (16 iunie 2008 – 21 iulie 2008), încălcându-se astfel

prevederile art. 60 alin. 1 lit. i din Codul muncii, că actul de decizie nu conţine elemente obligatorii cum sunt motivele concrete care determină concedierea (reorganizarea activităţii şi dificultăţile economice şi tehnice, fiind doar nişte motive generice şi foarte vagi, având în vedere prevederile art. 65 alin. 2 din Codul muncii), lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în interiorul căruia reclamantul avea dreptul de a-şi exprima opţiunea pentru ocuparea unuia dintre acestea.

Referitor la dispoziţiile art. 65 din Codul muncii s-a mai susţinut că desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă iar, în speţă, corelând sarcinile de serviciu cuprinse în fişa postului cu activitatea clubului, desfiinţarea postului de administrator conduce în mod automat la blocarea activităţii, astfel fiind evident că ne aflăm în faţa desfiinţării formale a postului ocupat de reclamant.

S-a mai susţinut că decizia a fost dată cu încălcarea prevederilor Regulamentului de organizare şi funcţionare al Clubului Sportiv Municipal E. T, aprobat prin Ordinul nr. 528 din 17 octombrie 2001 al Ministrului T şi Sportului potrivit căruia directorul Clubului Sportiv este ordonator terţiar de credite iar în această calitate nu poate modifica statul de funcţii care se aprobă anual de către Ministerul T şi Sportului, iar structura organizatorică a clubului este aceea prezentată în anexa 2 care face parte din Regulament.

Reclamantul a mai arătat şi faptul că decizia nr. 1401 din 9 iulie 2008, pe care o contestă în cauză, cuprinde şi elemente caracteristice unei desfaceri disciplinare a contractului individual de muncă, în sensul că se precizează că ar fi absentat nemotivat 3 zile de la serviciu, aspect nereal şi nedovedit de pârât.

Prin sentinţa civilă nr. 2778 din 19 decembrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

Prin decizia nr. 1401 din 9 iulie 2008 emisă de pârâtul Clubul Sportiv Municipal E. T a fost concediat contestatorul S. G de pe funcţia de administrator, în temeiul prevederilor art. 65 din Codul muncii.

Aşa cum rezultă din preambulul deciziei nr. 1401 din 9 iulie 2008, motivele de fapt care au condus la luarea măsurii de concediere a contestatorului S. G au constat în reorganizarea activităţii, determinată de dificultăţile economice şi tehnice, care au impus reducerea cheltuielilor, inclusiv a celor salariale prin blocarea temporară a finanţării unor posturi între care şi acela ocupat de contestator.

Astfel, din situaţia întocmită de contabila şefă E. N. la data de 18 iunie 2008, rezultă că pârâtul s-a aflat într-o situaţie de blocaj financiar, în perioada ianuarie – mai 2008, înregistrându-se la hotelul „Casa Albastră” venituri de 64.313,85 lei, adică 50% din veniturile planificate iar cheltuielile pe aceeaşi perioadă s-au ridicat la suma de 128.688,4 lei, ce reprezintă dublul veniturilor încasate.

Din conţinutul adresei nr. 174 din 5 aprilie 2008 a Direcţiei generale, autorizare şi control T din cadrul Ministerului pentru întreprinderi mici şi mijlocii, comerţ, turism şi profesii liberale se reţine că începând cu data de 8

martie 2008, clubul nu a mai deţinut certificat de clasificare pentru hotelul „Casa Albastră”, iar potrivit prevederilor art. 4 din Hotărârea nr. 1328/2001 „Este interzisă funcţionarea structurilor de primire turistică fără certificate de clasificare, cu certificate de clasificare expirate …”.

Prin adresa nr. 219 din 10 iunie 2008 Primăria Municipiului T a atenţionat conducerea Clubului Sportiv Municipal E. T să ia măsuri urgente pentru a nu mai deversa apele menajere de la hotelul „Casa Albastră” în Lacul D., ce era supus unei reconstrucţii ecologice.

E. amintite au determinat afectarea fondului de salarii, întârzierea plăţii furnizorilor şi a impozitelor la bugetul statului, precum şi indisponibilizarea sumelor de bani provenite din încasări de către Administraţia Finanţelor Publice T.

Din conţinutul procesului verbal încheiat de Adunarea Generală a salariaţilor Clubului Sportiv Municipal E. T, din 25 iunie 2008 se reţine că s-a hotărât reducerea şi disponibilizarea unor posturi de execuţie aferente activităţii hotelului, în vederea reducerii cheltuielilor de personal şi investirea fondurilor băneşti cu precădere în activitatea sportivă.

Urmare celor hotărâte în Adunarea Generală din 25 iunie 2008 s-a dispus concedierea individuală a nouă angajaţi, în temeiul art. 65 din Codul muncii, între care şi contestatorul S. G.

Prin adresa nr. 1913 din 3 noiembrie 2008 Agenţia Naţională pentru Sport, răspunzând solicitării instanţei, a comunicat faptul că, în contextul situaţiei economice dificile a clubului, determinată de închiderea hotelului „Casa Albastră” se impunea concedierea personalului prin decizie a directorului Clubului Sportiv Municipal E. T.

Raportat la cele reţinute, instanţa de fond a constatat că măsura concedierii contestatorului S. G a fost una efectivă şi oportună, în condiţiile în care postul de administrator deţinut de acesta era strâns legat de activitatea hotelului „Casa Albastră”, care, nemaiavând certificat de clasificare a fost închis. Necesitatea concedierii contestatorului s-a impus pentru eficientizarea situaţiei economice a clubului care s-a aflat în blocaj financiar şi ale cărui venituri au scăzut dramatic prin închiderea unităţii hoteliere.

Examinarea statelor de funcţii ale Clubului Sportiv E. T pune în evidenţă faptul că postul de administrator deţinut de contestatorul S. G nu este unic ci, dimpotrivă mai există două asemenea posturi. În condiţiile menţionate este evident că, în speţă, nu poate fi vorba de un blocaj a activităţii clubului prin concedierea contestatorului.

Recunoscând urgenţa şi oportunitatea măsurilor de reducere a cheltuielilor de personal, prin concedierea unor angajaţi. Agenţia Naţională pentru Sport a validat măsurile de eficientizare a activităţii clubului, dispuse de directorul acestuia, urmând ca ulterior aceste măsuri să fie aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Sport.

Susţinerea contestatorului potrivit căreia la emiterea deciziei contestate au fost încălcate prevederile art. 74 alin. 1 lit. d din Codul muncii este nefondată, motivat de împrejurarea că, în speţă, nu ne aflăm în situaţia încetării raporturilor de muncă pentru motive ce ţin de persoana salariatului iar

contestatorul nu se află în niciuna din situaţiile reglementate de dispoziţiile art. 64 din Codul muncii.

Pentru considerentele menţionate, tribunalul reţinând că măsura concedierii contestatorului S. G s-a făcut în condiţii de legalitate şi temeinicie, a respins contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 1401 din 9 iulie 2008 ca nefondată în totalitate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul S. G.

În motivarea recursului a formulat următoarele critici:

1. În mod greşit instanţa de fond a apreciat că pârâtul a efectuat concedierea cu respectarea dispoziţiilor art. 65 din Codul muncii deoarece acesta nu a dovedit caracterul efectiv al restrângerii de activitate, mai exact desfiinţarea postului pe care reclamantul îl ocupa, iar conform art. 287 Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului. Această dovadă nu se putea face decât prin prezentarea statului de funcţii modificat la data restrângerii de activitate care, potrivit art. 12 alin. 3 din H.G.R. nr. 759/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Sport trebuia aprobat prin ordin al preşedintelui acesteia, or, un asemenea document nu există şi nu a existat niciodată. În aceste condiţii, chiar şi la ora actuală, postul pe care îl ocupa reclamantul până la data concedierii este cuprins în statul de funcţii al Clubului Sportiv Municipal E. şi este vacant, încălcând astfel art. 65 alin. 2 din Codul muncii, care dispune în mod expres că desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă.

2. În legătură cu verificările pe care Autoritatea Naţională pentru Sport le-a efectuat, recurentul arată că în Raportul comisiei de control înregistrat la Agenţia Naţională pentru Sport cu nr. 38 din 26 septembrie 2008 nu există nici măcar o singură afirmaţie din care să rezulte „necesitatea disponibilizării unor angajaţi”, aşa cum în mod eronat se menţionează în motivarea sentinţei recurate. Dimpotrivă, prin respectivul Raport al comisiei de control A.N.S. se propune sancţionarea disciplinară a directorului Clubului Sportiv Municipal E. T, T. E., tocmai pentru încălcarea prevederilor art. 12 alin. 3 din H.G.R. nr. 759/2003, privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Sport la momentul emiterii deciziilor de concediere a personalului hotelier.

3. Referitor la Adunarea Generală a Salariaţilor al cărei proces-verbal de întrunire a fost avut în vedere la emiterea deciziilor de concediere şi despre care se face referire în motivarea instanţei de fond, recurentul arată că aceasta nu există din punct de vedere juridic deoarece nu este un organism prevăzut de Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Clubului Sportiv Municipal E. T sau alt act normativ referitor la activitatea clubului şi nu are niciun rol, nici măcar consultativ în conducerea acestei instituţii. Rol consultativ, conform art. 17 din Regulament, are Consiliul Clubului, însă, conform aceluiaşi articol din acest organ face parte în mod obligatoriu directorul Direcţiei pentru Tineret şi Sport T care, după cum rezultă din tabelul depus la dosar, nu a participat la Adunarea Generală a Salariaţilor din data de 25 iunie 2008.

4. În ceea ce priveşte adresa nr. 1913 din 3 noiembrie 2008 transmisă de Agenţia Naţională pentru Sport la care se face referire în motivarea sentinţei, prin aceasta Agenţia îşi exprimă punctul de vedere referitor la oportunitatea sub

aspect economic a efectuării concedierilor (fireşte, luând în calcul doar ipotezele expuse în adresa de solicitare) şi nu la respectarea sau nerespectarea dispoziţiilor art. 12 alin. 3 din H.G.R. nr. 759/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Sport deoarece, referitor la această problemă, îşi exprimare punctul de vedere afirmând că intimatul nu avea competenţa de a modifica statul de funţii printr-o adresă anterioară, înregistrată cu nr. 1676 din 7 octombrie 2008 şi despre care instanţa de fond nu menţionează nimic în motivarea sentinţei.

5. Referitor la argumentele de ordin economic aduse de către conducerea Clubului cu privire la necesitatea restrângerii activităţii, recurentul arată că în mod inexplicabil în situaţia veniturilor şi cheltuielilor pentru perioada ianuarie – mai a.c. nu apar la capitolul „venituri” alocaţiile bugetare primite de la bugetul de stat, deşi conform art. 5 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Clubului şi Anexei 2 a H.G.R. nr. 759/2003 finanţarea Clubului Sportiv Municipal E. se face din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat şi că aceasta este o instituţie de stat care nu funcţionează pe principiile economiei de piaţă, obiectul de activitate fiind, aşa cum se precizează la art. 7 al Regulamentului de organizare şi funcţionare, promovarea sportului şi asigurarea performanţei în acest domeniu. Mai mult, Agenţia Naţională pentru Sport nu a retras certificatul de clasificare al Hotelului „Casa Albastră” ci, după cum rezultă din procesul-verbal depuse la dosar, la Capitolul 6 – măsuri dispuse, a declasificat structura de la 2 stele la o stea; în consecinţă, funcţionarea hotelului nu a fost interzisă.

6. În legătură cu faptul că a fost concediat în timpul efectuării concediului legal de odihnă, recurentul arată că din motive personale nu a avut cunoştinţă de rechemare decât foarte târziu, neavând posibilitatea fizică de a se conforma, pe de o parte, iar pe de altă parte, reorganizarea activităţii Clubului Sportiv Municipal E. T nu era nici caz de forţă majoră şi nici nu necesita prezenţa lui la locul de muncă, aceasta putându-se efectua şi fără recurent, el urmând a lua cunoştinţă despre efectele ei la revenirea din concediu.

7. Recurentul mai arată că altoi trei colegi ai lui, aflaţi în situaţie identică (concedierile s-au făcut la aceeaşi dată şi pentru aceleaşi motive) şi care s-au adresat ca şi el T r i b u n a l u l u i T u l c e a pentru a contesta deciziile de concediere, le-au fost admise cererile, dispunându-se reintegrarea lor pe posturile deţinute anterior.

Analizând sentinţa recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 1401 din 9 iulie 2008 emisă de pârâtul Clubul Sportiv Municipal E. T a fost concediat reclamantul S. G de pe funcţia de administrator, în temeiul prevederilor art. 65 din Codul muncii.

În motivarea deciziei s-a reţinut că măsura concedierii s-a luat în baza procesului-verbal nr. 1309 din 25 iunie 2008 al Adunării Generale a salariaţilor, privind desfiinţarea locurilor de muncă urmare dificultăţilor economice şi tehnice.

Potrivit art. 2 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare, Clubul Sportiv Municipal E. T îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi cu prezentul regulament.

Prin art. 10 din acelaşi Regulament se prevede că statul de funcţii al Clubului Sportiv Municipal E. T se aprobă anual de către Ministerul T şi Sportului.

Articolul 12 pct. 3 din H.G. nr. 759/2003, privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Sport prevede că structura organizatorică, numărul maxim de posturi, statele de funcţii şi regulamentele de organizare şi funcţionare ale unităţilor din subordinea Agenţiei se aprobă prin ordin al preşedintelui acesteia.

În anexa nr. 2 a H.G. nr. 759/2003, pct. A II figurează Clubul Sportiv Municipal E. T ca unitate în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Sport.

Pentru a fi legală, reorganizarea trebuie să fie efectuată cu respectarea prevederilor legale şi să fie dispusă şi aprobată de către organul competent.

Astfel, dacă prin prevederile enunţate mai sus s-a prevăzut că statul de funcţii trebuia aprobat de către Ministerul T şi Sportului şi că structura organizatorică, numărul maxim de posturi, statele de funcţii pentru unităţile din subordinea Agenţiei Naţionale pentru Sport se aprobă prin ordin al preşedintelui acesteia, iar aceste aprobări nu există, atunci concedierea dispusă are un caracter nelegal.

Intimata nu a depus la dosar statul de funcţii modificat la data concedierii contestatorului, aprobat de către Ministerul T şi Sportului şi de către Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Sport.

Prin raportul întocmit de Agenţia Naţională pentru Sport cu ocazia controlului efectuat la Clubul Sportiv Municipal E. s-a constatat printre nereguli faptul că directorul Clubului nu a făcut cunoscut conducerii Agenţiei amploarea şi durata lucrărilor de ecologizare a zonei Lacul D., care afecta în mod negativ funcţionarea hotelului, precum şi decizia de restrângere a activităţii prin concedierea personalului hotelier, situaţie care a dus la încălcarea prevederilor art. 12 alin. 3 din H.G. nr. 759/2003 şi se propunea sancţionarea acestuia.

Potrivit acestor prevederi conducerea Clubului Sportiv Municipal E. nu avea competenţa să efectueze nicio modificare a structurii organizatorice, aceasta efectuându-se numai prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Sport, ordin care nu există.

În lipsa aprobărilor menţionate mai sus, statul de funcţii prezentat de intimat nu poate produce consecinţe juridice sub aspectul caracterului efectiv al desfiinţării postului, condiţie cerută de art. 65 din Codul muncii.

Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, curtea a admis recursul formulat şi a modificat în tot sentinţa recurată în sensul admiterii contestaţiei şi anulării deciziei nr. 1401 din 9 iulie 2008 emisă de intimat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 78 alin. 1 şi 2 Codul muncii, Curtea a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior concedierii şi a obligat intimatul la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate cu indicele de inflaţie de la data concedierii şi până la data reintegrării efective pe post.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul civil formulat de reclamantul S. G, domiciliat în T,(...), bloc 176, . C, . 24, judeţul T, împotriva sentinţei civile nr. 2778 din 19 decembrie 2008 pronunţate de T r i b u n a l u l T u l c e a în dosarul civil nr(...), în contradictoriu cu intimatul pârât CLUBUL SPORTIV MUNICIPAL E. T, cu sediul în T,(...), judeţul T.

Modifică în tot sentinţa recurată în sensul admiterii contestaţiei.

Anulează decizia nr. 1401 din 9 iulie 2008.

Dispune reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior concedierii.

Obligă intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate cu indicele de inflaţie de la data concedierii şi data reintegrării efective pe post.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 9 iunie 2009.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...)

(...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Jud. fond – V. B., V. M.

Red. dec. jud. J. (...)/8.07.2009

U. gref. N. (...)

4 ex./8.07.2009