Cabinet avocat Dreptul muncii

(Număr în format vechi 6765/2009)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr.916R

Şedinţa publică din data de 19.02.2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) F.

GREFIER – M. O. H.

Pe rol soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea S.C. S. H. S.R.L. împotriva deciziei civile nr.5954R din 27.10.2009 pronunţată de Curtea de A P E L B U C U R E Ş T I – Secţia a VII-a Civilă şi pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata B. E. B., având ca obiect „contestaţie decizie de concediere – contestaţie în anulare”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns: contestatoarea S.C. S. H. S.R.L. prin avocat E. N. cu împuternicire avocaţială la fila 9 dosar, şi intimata B. E. B. personal şi asistată de avocat G. E. ce depune la dosar împuternicire avocaţială nr.18594/2010.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că intimata a depus la dosar întâmpinare la data de 12.02.2010, prin serviciul registratură al acestei secţii.

Contestatoarea S.C. S. H. S.R.L., prin avocat, arată că nu mai susţine capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei civile supusă contestaţiei în anulare.

Nemaifiind cereri de formulat şi probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în susţinerea şi respectiv combaterea motivelor de contestaţie în anulare.

Contestatoarea S.C. S. H. S.R.L., prin avocat, solicită admiterea contestaţiei în anulare astfel cum a fost formulată şi motivată prin cererea sa. Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanţa de recurs a admis cererea pe motiv ca S.C. S. H. S.R.L. nu a efectuat cercetarea disciplinară obligatorie, deşi acest referat există la filele 31-32 dosar fond. Cu cheltuieli de judecată conform chitanţei pe care o depune la dosar.

Intimata, prin avocat, solicită respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată, şi menţinerea a deciziei civile nr.5954R/27.10.2009 ca fiind temeinică şi legală, conform motivelor dezvoltate în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată conform chitanţei pe care o depune la dosar.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A,

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.4829/11.06.2008 T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a respins contestaţia precizata formulată de contestatoarea B. E. B., în contradictoriu cu intimata SC S. H. SRL ca neîntemeiată, având ca obiect anularea deciziei de concediere nr.3/28.11.2007 şi reintegrarea pe postul şi funcţia avute anterior.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamanta B. E. B. a fost salariata intimatei SC S. H. SRL pe funcţia de consultant management.

La data de 19.11.2007 angajatorul emite Decizia nr. 1 prin care a dispus desfacerea disciplinara a contractului de munca al reclamantei pentru absente nemotivate de la serviciu în perioada 3.08.2007-4.10.2007.

Întrucât pe data de 27.11.2007 reclamanta s-a prezentat la serviciu şi a prezentat certificat de concediu medical prin care se făcea dovada că la data emiterii deciziei de concediere aceasta se afla în imposibilitate temporara de munca întrucât dispoziţiilor art. 60 lit. a Codul muncii interzic concedierea salariaţilor pe durata incapacităţii temporare de munca, intimata a emis Decizia nr. 2/27.11.2007 prin care a dispus revocarea Deciziei de concediere nr.1/ 19.11.2007.

Instanţa de fond a apreciat că angajatorul avea dreptul să revoce prima decizie de concediere întrucât nici un text legal nu opreşte revocarea iar, pe de alta parte, decizia de concediere priveşte un act jurisdicţional care, prin esenţa, este irevocabil.

Ulterior, la data de 28.11.2007 angajatorul a emis decizia cu nr. 3 prin care a dispus concedierea disciplinara a reclamantei începând cu data de 28.11.2007 pentru lipsă nemotivata de la serviciu în perioada 3.08.2007 - 4.10.2007.

Analizând decizia sus-menţionata prin prisma respectării cerinţelor de conţinut obligatorii prevăzute de art. 268 al 2 Codul muncii, instanţa de fond a apreciat că aceasta conţine toate menţiunile prevăzute de lege.

Cu privire la apărarea reclamantei în sensul că decizia a fost emisa fără a se efectua cercetarea disciplinara instanţa de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât în mod nejustificat salariata nu s-a prezentat la convocările făcute de angajator în sensul prezentării la sediul firmei în vederea efectuării cercetării disciplinare.

Prin adresa din data de 4.09.2007 intimata a transmis la domiciliul salariatei din str. (...) invitaţia de a se prezenta la punctul de lucru al societăţii pe data de 20.09.2007 ora 12 pentru a da explicaţii privind absenta nejustificata la program începând cu 3.08.2007 însă recomandata poştala cu nr.11052 din 4.09.2007 se întoarce la expeditor pe 18.09.2007 fără că aceasta să fie ridicata de destinatar, fiind evident faptul că angajata societăţii nu a dorit să primească plicul.

Pe dată de 7.11.2007, intimata a trimis o a doua invitaţie salariatei pentru a se prezenta la sediul societăţii, pe dată de 12.11.2007 ora 12, invitaţia trimisa prin serviciu T. Curier la adresa din Bd. (...) (...) ( unde de altfel reclamanta şi-a ales domiciliul procesual) unde este primita de mama salariatei, I. F. (confirmarea de primire seria (...) SPR nr. (...)).

B. nu s-a prezentat pe 12.11.2007 pentru a da explicaţii privind absenta de la program astfel încât la data de 14.11.2007 s-a întocmit referatul fara număr privind cercetarea disciplinara a reclamantei prin care se propune desfacerea disciplinara a contractului de munca.

Potrivit dispoziţiilor art. 267 alin. 3 Codul muncii neprezentarea salariatului la convocarea făcuta în condiţiile prev. de alin. (2) fără motiv obiectiv da dreptul angajatorului să dispună sancţionarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

Sub aspectul temeiniciei instanţa de fond a apreciat că în mod legal angajatorul s-a prevalat de prerogativa disciplinara prev. de art. 264 lit. f. Codul muncii întrucât a apreciat că fapta săvârşita de reclamanta - absenta nejustificata de la serviciu pe perioada 3.08.-4.10.2007 constituire abatere disciplinara în sensul dispoziţiilor art. 263 al. 2 C. muncii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta , solicitând admiterea căii de atac formulate, modificarea în tot a hotărârii recurate, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată. Recurenta a criticat sentinţa atacată pe motive de nelegalitate, netemeinicie, în esenţă, arătând următoarele:

Prima instanţă a pronunţat hotărârea cu interpretarea si aplicarea greşită a legii, neţinând cont de faptul că, reclamanta nu s-a putut prezenta la convocarea făcută pe data de 12.11.2007 în vederea cercetării disciplinare, deoarece se afla în concediu medical, fapt adus la cunoştinţa societăţii angajatoare prin depunerea certificatelor medicale. În mod nelegal la data de 14.11.2007 s-a întocmit un referat prin care s-a constatat lipsa nejustificată a reclamantei de la cercetarea disciplinară şi s-a propus desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

Recurenta a învederat faptul că nu a absentat nejustificat de la serviciu în perioada 03.08.2007-04.10.2007, în perioada 02.08-09.08.2007 fiind plecată în interes de serviciu în Turcia, alături de administratorul societăţii angajatoare.

În drept, recurenta s-a prevalat de dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepţie să se conteste nulitatea recursului pentru depunerea tardivă a motivelor de recurs şi pe fondul cauzei, respingerea căii de atac a recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.

Prin decizia civilă nr.5954R/27.10.2009 pronunţată de Curtea de A P E L B U C U R E Ş T I - Secţia a VII-a Civilă şi pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, s-a admis recursul declarat de recurenta-contestatoare B. E. B. împotriva sentinţei civile nr.4829/11.06.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a – VIII- a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata SC S. H. SRL. A modificat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis contestaţia, a anulat decizia de concediere nr.3/28.11.2007, a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior concedierii, a obligat intimata la plata drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate, cuvenite contestatoarei de la data concedierii şi până la data reintegrării efective şi a obligat intimata la 400 lei cheltuieli de judecată către recurentă.

La data de 19.11.2007, societatea angajatoare a emis decizia nr.1 prin care a dispus concedierea disciplinară a recurentei pentru absenţă nemotivată de la serviciu în perioada 03.08.2007-04.10.2007. Întrucât recurenta a dovedit cu certificat medical că se află în concediu medical la data emiterii deciziei sus-menţionate, angajatorul a revocat această dispoziţie şi la data de 28.11.2007, prin decizia nr.3 contestată a luat din nou măsura concedierii disciplinare.

Din analiza materialului probator administrat în cele două faze procesuale rezultă că societatea intimată nu a procedat la efectuarea cercetării disciplinare, considerând că cele două convocări trimise în perioada septembrie-noiembrie 2007, anterior emiterii primei decizii de concediere (revocate ulterior) sunt suficiente pentru a dovedi imposibilitatea efectuării cercetării datorate refuzului nejustificat al salariatei de a se prezenta în faţa comisiei de disciplină.

Trebuie observat faptul că pentru cea de-a doua convocare trimisă la data de 07.11.2007, prin care recurenta-reclamantă era invitată la cercetarea disciplinară la data de 12.11.2007, aceasta a făcut dovada cu certificat medical că se află în concediu medical. Deşi salariata a adus la cunoştinţa angajatorului acest lucru, fapt care reiese din viza pusă de reprezentantul societăţii pe certificatul medical, însoţită de semnătura acestuia, la aceeaşi dată se întocmeşte un referat prin care s-a constatat refuzul salariatei de a se da curs convocărilor făcute în vederea cercetării disciplinare şi se propune sancţionarea acesteia cu desfacerea contractului de muncă. Faptul că, deşi angajatorul a cunoscut că cea de-a doua convocare , pentru data de 12.11.2007 nu era valabilă, în condiţiile în care recurenta se afla în incapacitate temporară de muncă în perioada 03.11.22-11.2007, totuşi la aceeaşi dată ,când a luat cunoştinţă de această situaţie, a inocmit referatul prin care propune desfacerea disciplinară a contractului de muncă, evidenţiază că instrumentarea cercetării disciplinare nu s-a realizat în condiţii de regularitate procedurală, lipsind practic cercetarea disciplinară care potrivit disp. art.267 Codul muncii are caracter obligatoriu, fiind o garanţie a respectării dreptului la apărare al salariatului.

Având în vedere că cercetarea disciplinară nu a fost realizată nici anterior emiterii deciziei nr.3/28.11.2009, instanţa de recurs constată că sunt incidente disp. art.267 alin.1 Codul muncii, care sancţionează cu nulitatea absolută aplicarea unei măsuri disciplinare fără cercetarea prealabilă disciplinară (contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2007-2010 generalizând obligativitatea efectuării cercetării şi în cazul avertismentului).

Pe cale de consecinţă, instanţa apreciind recursul ca întemeiat, l-a admis şi a modificat hotărârea recurată în sensul admiterii contestaţiei reclamantei şi anulării deciziei nr.3/28.11.2007 de concediere disciplinară. Făcând aplicarea prevederilor art.78 Codul muncii, instanţa a dispus reintegrarea salariatei pe postul şi funcţia deţinute anterior, cu plata drepturilor salariale majorate, indexate şi reactualizate de la data plăţii, precum şi la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art.274 Cod procedură civilă raportat la art.316 Cod procedură civilă , coroborat cu art.298 Cod procedură civilă, instanţa a obligat intimatul la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli de judecată conform chitanţei nr.60/05.06.2009 (fila 42 din dosarul de recurs).

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatoarea S.C S. Grup SRL, în care, invocându-se dispoziţiile art. 318 Cod procedură civilă s-a arătat că instanţa de recurs a săvârşit o eroare materială constând în neobservarea existenţei la paginile 31-32 din dosarul de fond a înscrisului intitulat Referat privind cercetarea abaterii disciplinare a salariatei B. E. B. precum şi faptul că nulitatea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al salariatei este legată de inexistenţa cercetării disciplinare prealabile şi nu de inexistenţa acesteia, indiferent de condiţiile în care a fost întocmită, iar certificatele medicale prezentate de către salariată acoperă o perioadă ulterioară celei în care aceasta şi-a motivat lipsa de la serviciu.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către contestatoare, încadrate în dispoziţiile art.318 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Ipoteza reglementată de dispoziţiile art.318 Cod procedură civilă, nu se regăseşte în speţa de faţă, deoarece potrivit acestui articol, „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Textul de lege vizează greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural, deoarece, în caz contrar s-ar da părţilor posibilitatea de a se plânge aceleiaşi instanţe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele, ceea ce ar însemna să se deschidă dreptul părţilor de a provoca rejudecarea căii de atac.

Ipoteza prevăzută de lege prin art.318 teza I-a Cod procedură civilă, vizează erori materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au avut drept consecinţă pronunţarea unor soluţii greşite. Este vorba deci, despre acea greşeală pe care o comite instanţa prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi care determină soluţia pronunţată, aspect ce nu se regăseşte în speţa de faţă, deoarece susţinerile contestatoarei prin care se critică soluţia dispusă de către instanţa de recurs, ca urmare a unei pretinse neobservări a existenţei la paginile 31-32 din dosarul de fond a înscrisului intitulat Referat privind cercetarea abaterii disciplinare a salariatei B. E. B. precum şi faptul că nulitatea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al salariatei este legată de inexistenţa cercetării disciplinare prealabile şi nu de inexistenţa acesteia iar certificatele medicale prezentate de către salariată acoperă o perioadă ulterioară celei în care aceasta şi-a motivat lipsa de la serviciu pot constitui, eventual, o greşeală de judecată şi nu o eroare materială în sensul prevăzut de dispoziţiile art.318 Cod procedură civilă.

Pe cale de consecinţă, văzând dispoziţiile art.318 Cod procedură civilă, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art.274 Cod procedură civilă, se va dispune obligarea contestatoarei la plata către intimată a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial redus, motivat de complexitatea redusă a speţei şi munca îndeplinită de avocat ce a constat în redactarea întâmpinării şi susţinerea concluziilor cu prilejul dezbaterilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. S. H. S.R.L. împotriva deciziei civile nr.5954R din 27.10.2009 pronunţată de Curtea de A P E L B U C U R E Ş T I – Secţia a VII-a Civilă şi pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata B. E. B., ca neîntemeiată.

Obligă contestatoarea la 400 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 19.02.2010.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

T. E. B. D. D. H. P. E. F.

GREFIER

M. O. H.

Red.:C.C.G.

Dact.: M.I.R./2ex.

16.03.2010

Jud. recurs: I.T.; M.E.; G.H.