Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale,

pentru minori şi familie

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 121/R/2010

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2010

PREŞEDINTE: (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) N.

GREFIER : H. D.

S-au luat în examinare contestaţia în anulare formulată de contestatorul S. N. împotriva deciziei civile nr. 2466 din 33.11.2009 a Curţii de A p e l C l u j, pronunţată în dosar nr. nr(...), privind şi pe intimata SC E. SA, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

N. dezbaterilor şi susţinerile părţilor prezente au fost consemnate în încheierile de şedinţă din data de 12 ianuarie 2010 şi 14 ianuarie 2010 încheieri care fac parte din prezenta decizie.

Pentru termenul de azi, contestatorul a depus concluzii scrise noi.

C U R T E A

Prin sentinţa civilă nr. 854/02.04.2009, pronunţată de către T r i b u n a l u l C l u j, s-a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamantul S. N., în contradictoriu cu pârâta SC E. P. SA, având ca obiect un conflict de drepturi.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că la data de 24.10.2008, prin adresa nr.4267, reclamantul a fost informat de reducerea volumului de comenzi, i s-a acordat preavizul de 20 de zile lucrătoare şi i s-a produs încetarea raporturilor de muncă prin acordul părţilor.

Raporturile de muncă ale reclamantului cu pârâta au încetat la data de 21.11.2008 ca urmare a reorganizării, în temeiul art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.

Potrivit prevederilor acestui articol, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

T. volumului de comenzi în perioada august-octombrie 2008 este o cauză reală şi serioasă şi duce la desfiinţarea locului de muncă ocupat de pârât.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul.

Prin decizia civilă nr.2466/R din 13 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de A p e l C l u j s-a respins ca nefondat recursul.

Curtea, examinând decizia nr. 293/28.11.2008, a constatat că aceasta conţine elementele impuse de art. 74, respectiv, se arată că preavizul este cel stabilit în adresa nr. 4267/24.10.2008; se arată că motivul concedierii reclamantului în baza art. 65 alin. 1 C. muncii este reorganizarea societăţii, reorganizare care, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 30, 64-84, 86, 88, 91-97, 99-100 dosar fond, a fost una efectivă, fiind vorba de o concediere colectivă, în sensul pretins de art. 68 C. muncii, societatea dispunând încetarea contractelor de muncă ale mai multor angajaţi, datorită restrângerii activităţii punctului de lucru unde lucra reclamantul, toate persoanele ale căror contracte de muncă au încetat ca urmare a disponibilizării datorată reorganizării societăţii fiind propuse pentru acordarea ajutorului de şomaj.

Nu s-a dovedit în nici un fel faptul că după reorganizarea societăţii şi concedierile mai multor angajaţi, societatea ar fi făcut noi angajări, aspect confirmat de organigramele societăţii, depuse la dosarul de fond, astfel încât a fost înlăturată susţinerea recurentului conform căreia s-ar fi încălcat prevederile art. 65 alin. 1 şi 2 , art. 73 şi art. 77 C. muncii.

S-a reţinut că este nefondată şi susţinerea conform căreia nu s-a respectat termenul de preaviz de o lună, având în vedere că potrivit art. 73 alin. 1 C. muncii, preavizul nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare iar nu de o lună, iar reclamantului i-a fost acordat un preaviz de 20 de zile lucrătoare, precum şi susţinerea recurentului conform căreia nu i-ar fi fost comunicată decizia nr. 293/28.10.2008, câtă vreme pe această decizie este aplicată ştampila datei de 02 decembrie 2008, fiind deci de prezumat că aceasta este data la care i-a fost comunicată respectiva decizie.

Nu a fost reţinută susţinerea conform căreia s-ar fi încălcat cu ocazia concedierii reclamantului mai multe dispoziţii din CCM, câtă vreme, cu ocazia concedierii pentru reorganizare au fost avute în vedere prevederile în domeniu ale C o d u l u i m u n c i i, referitor la reorganizarea efectivă a societăţii.

Aşa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse şi a prevederilor art. 304¹ şi art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea a respins ca nefondat recursul reclamantului.

Împotriva deciziei Curţii de A p e l C l u j, a formulat contestaţie în anulare contestatorul S. N., solicitând admiterea acesteia, rejudecarea pricinii urmând să fie casată în totalitate sentinţa nr.854/02.04.2008 cu admiterea contestaţiei şi anularea Deciziei nr.293/28.11.2008, cu reîncadrarea contestatorului în muncă.

În motivarea contestaţiei a arătat decizia civilă nr.2466/R/2009 este rezultatul unei greşeli materiale, prin care se confundă vizarea deciziei de concediere nr.293/28.11.2008 la data de 2 dec.2008 de I.T.M. B şi comunicarea legală în baza art.268 alin.4 C.muncii, care nu a avut loc nici până astăzi şi deci nu produce nici un efect în baza art.75 şi 268 alin.3 C.muncii.

Intimata SC E. SA B, prin întâmpinare a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

Analizând decizia civilă nr. 2466/R/2009 a Curţii de A p e l C l u j pronunţată în dosar nr(...), prin prisma motivelor de contestaţie în anulare invocate, instanţa apreciază că cererea nu este fondată.

Prin „eroare materială”, ca temei al unei contestaţii în anulare în sensul art. 318 Cod procedură civilă (invocat de reclamant) se înţelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite. În această categorie se încadrează erorile comise în legătură cu aspectele formale ale judecăţii recursului, cum ar fi de exemplu, respingerea greşită a unui recurs ca tardiv, anularea greşită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate şi altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Drept urmare, greşelile instanţei de recurs care pot deschide calea contestaţiei în anulare sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecata, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispoziţiilor legale, contestaţia în anulare neconstituind un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar şi greşite, date în recurs, întrucât instanţa este ţinută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege ce permit să examineze justeţea soluţiei pronunţate.

Curtea apreciază că susţinerile contestatorului necesită o analiză în fapt şi în drept a susţinerilor sale şi nu se încadrează prin urmare în noţiunea de greşeală materială.

Astfel, împrejurarea că în mod greşit instanţa de recurs a considerat drept nelegală comunicarea deciziei de concediere nr. 293/2008 nu constituie erori materiale, ci ar necesita o analiză în cadrul unei căi de atac de reformare iar nu de retractare, iar ceea ce se urmăreşte de fapt este promovarea unui recurs la recurs, ceea ce nu este admisibil.

Pentru aceste considerente în temeiul art. 318 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată contestaţia în anulare declarată de contestatorul S. N. împotriva deciziei civile nr. 2466/R/13.11.2009, a Curţii de A p e l C l u j, pronunţată în dosar nr(...), pe care o va menţine.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatorul S. N. împotriva deciziei civile nr. 2466/R/13.11.2009, a Curţii de A p e l C l u j, pronunţată în dosar nr(...), pe care o menţine.

Decizia este irevocabilă.

Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 19 ianuarie 2010.

PREŞEDINTE JUDECĂTORI

(...) (...) (...) (...) H. (...) N.

GREFIER

H. D.

Red.DG/Dact.T.

4ex./19.02.2010