Cabinet avocat Dreptul muncii

Operator date 3918

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIA CIVILĂ NR. 85/R-CM

Şedinţa publică din 20 Ianuarie 2010

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...), judecător

Judecător: (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Grefier: (...) (...)

S-a luat în examinare, pentru pronunţare, recursul civil declarat de intimata S.C.O. U. E. S.R.L. P, cu sediul în P,(...), judeţul A, împotriva sentinţei civile nr.1133/CM din data de 2 octombrie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...).

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, cncluzii scrise din partea recurentei-intimate S.C.O. Textile E. S.R.L..

Curtea constată că dezbaterile în fond asupra recursului au avut loc în şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2010, concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie şi se retrage pentru deliberare.

C U R T E A :

Asupra recursului civil de faţă:

Constată că, la data de 03.12.2008, contestatoarea N. D., în contradictoriu cu intimata S.C. „O. Textile E.” S.R.L. P, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.265/14.11.2008 emisă de aceasta din urmă, solicitând anularea acesteia, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, contestatoarea a arătat că apreciază ca nelegală măsura desfacerii contractului său de muncă întrucât din cuprinsul deciziei nu rezultă dacă desfacerea contractului său de muncă a avut loc în cadrul unei concedieri colective sau reprezintă o concediere individuală, proceduri cu regimuri juridice diferite. A mai arătat contestatoarea că nu a beneficiat de compensaţii la momentul concedierii.

La data de 30.09.2009, contestatoarea şi-a precizat obiectul contestaţiei, arătând că decizia este nelegală întrucât intimata nu i-a oferit anterior concedierii sale individuale un loc de muncă şi nici nu a făcut demersuri în acest sens.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestaţiei, arătând în ceea ce o priveşte pe contestatoare că a avut loc o concediere individuală, motivată de desfiinţarea postului de confecţioner textile şi că şi-a îndeplinit faţă de aceasta toate obligaţiile prevăzute de lege, respectiv: acordarea unui termen de preaviz de 20 zile, acordarea unei indemnizaţii egale cu salariul de bază pe o lună avut la data încetării contractului individual de muncă. Mai mult, contestatoarea a beneficiat de mai multe drepturi decât i se cuveneau ca urmare a neefectuării muncii în termenul de preaviz, aceasta solicitând la 14.11.2008 încetarea contractului de muncă fără a mai efectua zilele cuprinse în termenul de preaviz.

T r i b u n a l u l A r g e ş, prin sentinţa civilă nr.1133/CM/02.10.2009, a admis contestaţia şi a anulat decizia nr.265/14.11.2008 emisă de intimată, care a fost obligată să reintegreze pe contestatoare în postul deţinut anterior concedierii, precum şi la achitarea unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data desfacerii contractului individual de muncă şi până la reintegrarea efectivă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin decizia nr.245/14.11.2008 emisă de S.C. „O. Textile E.” S.R.L. a încetat contractul individual de muncă al contestatoarei potrivit art.65 din Codul muncii, în cuprinsul acestui act menţionându-se că s-a desfiinţat postul deţinut de contestatoare ca urmare a reorganizării secţiei confecţii textile în vederea eficientizării activităţii societăţii.

Din analiza adresei nr.15070/29.06.2009 emisă de I.T.M. a rezultat că în luna noiembrie 2008 au mai fost disponibilizaţi încă 12 angajaţi, astfel că desfacerea contractului de muncă al contestatoarei a fost individuală potrivit disp. art.68 din Codul muncii.

Potrivit art.65 alin.2 Codul muncii, în cadrul concedierii pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, iar potrivit art.64 Codul muncii angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului, în cazurile prevăzute de art.61 lit.c şi d, art.56 lit.f din Codul muncii, alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu capacitatea de muncă, iar în situaţia în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin.1, acesta are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale şi/sau capacităţii de muncă a acestuia.

Dispoziţiile C o d u l u i m u n c i i se completează cu cele ale Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional care, în art.80 alin.1 prevăd că atunci când disponibilizările de personal nu pot fi evitate se va comunica fiecărui salariat dacă i se oferă sau nu un loc de muncă. Având în vedere şi principiul bunei-credinţe şi al garantării dreptului la protecţie împotriva şomajului, precum şi dispoziţiile Legii nr.76/2002, instanţa a apreciat că dispoziţiile art.64 se aplică şi în cazul concedierilor individuale, aşa cum s-a stabilit şi în practica judecătorească.

În cauză, intimata nu a făcut dovada că şi-a îndeplinit obligaţia de a oferi salariatului trecerea într-o altă muncă corespunzătoare şi nici că s-a adresat organului competent solicitând trecerea acestuia într-o altă muncă sau recalificarea acestuia, sarcina probei, potrivit art.287 C o d u l m u n c i i, revenind acesteia.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, intimata criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 şi 304¹ Cod procedură civilă arătând, în esenţă, următoarele:

- instanţa de fond în mod greşit a reţinut nelegalitatea deciziei contestate în condiţiile în care angajatorul s-a confruntat cu serioase probleme economice, fiind obligat la măsuri de reorganizare economică, situaţie în care nu se pune problema unor posturi vacante, iar desfiinţarea locului de muncă al contestatoarei a fost efectivă, reală şi serioasă, fiind determinată de motive obiective;

- concedierea contestatoarei nu trebuie privită singular, ci în ansamblul măsurilor ce au drept scop redresarea economică a societăţii, avându-se în vedere că toţi salariaţii au avut de suferit în acest context, iar dacă nu ar fi fost concediată, contestatoarea ar fi beneficiat de drepturi reduse comparativ cu ajutorul de şomaj;

- contestatoarea a beneficiat de un preaviz de 20 zile, de drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă, ba chiar de mai multe drepturi, ca urmare a neefectuării muncii în termenul de preaviz;

- instanţa de fond nu a reţinut buna credinţă a angajatorului şi a apreciat că acesta trebuie să respecte dispoziţiile art.64 din Codul muncii deşi acestea se aplică în cazul concedierii pentru motive ce ţin de persoana salariatului, iar dispoziţiile Legii nr.76/2002, respectiv art.49, se aplică doar în cazul concedierilor colective;

- motivaţia instanţei de fond în sensul că, potrivit practicii judiciare, dispoziţiile art.64 din Codul muncii se aplică şi în cazul concedierilor individuale nu putea fi opusă angajatorului care nu a avut astfel de litigii, practica fiind şi neunitară, pentru că înainte de a se cere o conduită de conformare este firesc să se stabilească acea conduită în mod legal.

Recursul este nefondat.

Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă este nefondat pentru că, astfel cum rezultă din considerentele sentinţei recurate, instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a legii în cauza de faţă.

În acest sens, tribunalul a stabilit corect că obligaţiile ce revin angajatorului în situaţia prevăzută de art.64 din Codul muncii, există şi în situaţia reglementată de art.65 din acelaşi cod.

Aceasta pentru că, dispoziţiile C o d u l u i m u n c i i se completează cu cele ale Contractului Colectiv de Muncă la Nivel Naţional care, în art.80 al.1, prevăd că, atunci când disponibilizările de personal nu pot fi evitate se va comunica fiecărui salariat dacă i se oferă sau nu un loc de muncă.

Trebuie reţinut că dispoziţiile C o d u l u i m u n c i i se completează şi cu cele ale Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate care, în art.17 al.2, prevăd că în situaţia avută în vedere, conducerea societăţii va comunica în scris fiecărui salariat al cărui post urmează a fi desfiinţat dacă i se oferă sau nu alt loc de muncă, ori cuprinderea într-o formă de recalificare profesională în vederea ocupării unui post în aceeaşi unitate.

Mai mult, potrivit art.67 din Codul muncii, salariaţii concediaţi pentru motive ce nu ţin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a şomajului.

Faţă de aceste considerente, în mod corect a reţinut tribunalul că recurenta-intimată nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau, cu consecinţa constatării nelegalităţii deciziei contestate.

Toate celelalte susţineri ale recurentei-intimate privind inexistenţa unor posturi vacanţe, ansamblul măsurilor de reorganizare, drepturile de care a beneficiat contestatoarea şi buna credinţă a recurentei nu pot acoperi neîndeplinirea obligaţiilor ce-i reveneau acesteia potrivit C o d u l u i m u n c i i şi contractelor colective, executarea acestora din urmă fiind obligatorie pentru părţi, potrivit art.30 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă.

În consecinţă, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul de faţă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de intimata S.C. „O. U. E.” S.R.L., cu sediul în P,(...), judeţul A, împotriva sentinţei civile nr.1133/CM din 02.10.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş în dosarul, nr(...), intimată-contestatoare fiind N. D. N., domiciliată în P,(...), .C, etaj 3, .17, judeţul A.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 ianuarie 2010, la Curtea de A p e l P i t e ş t i – Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...), (...) (...), (...) (...),

Grefier,

(...) (...),

Red.L.T.

Tehnored.V.S.

Ex.4/28.01.2010.

Jud.fond: C.E..

A.M..