Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI

ASIGURĂRI SOCIALE

D E C I Z I A NR.1519

Şedinţa  publică din data de 29 iunie 2009

Preşedinte -(...)-(...) (...)

Judecători -(...)-(...) (...)

-U. (...)

Grefier -B. G.

Pe rol fiind pronunţarea asupra recursului declarat de contestatoarea B. M., domiciliată în Târgovişte, str.(...) (...), .5 A, .1, .5, judeţ D, împotriva sentinţei civile nr.187 din 22.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimata Şcoala Populară de Arte şi Meserii „P. F.” Târgovişte, str.(...).I.(...), nr.15, judeţ D şi intimatul-chemat în garanţie Consiliul Judeţean D, E. U., nr.1, judeţ D.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa în şedinţa publică din data de 22 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru studierea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 29 iunie 2009, când a pronunţat următoarea decizie.

C U R T E A :

Deliberând asupra recursului civil de faţă, în baza lucrărilor dosarului,

reţine următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i D â m b o v i ţ a sub nr(...) contestatoarea B. M. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei de concediere nr. 64 din 31 iulie 2008, emisă de directorul Şcolii Populare de Arte şi Meserii „P. F.”, prin care începând cu data de 01.08.2008 i-a încetat contractul de muncă din funcţia de consilier juridic, solicitând anularea dispoziţiei de concediere, reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior cu plata de despăgubiri reprezentând salariile indexate, majorate şi reactualizate şi sporurile de care ar fi beneficiat şi cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a contestaţiei s-a arătat că în perioada 16 martie 2006-01 august 2008 a desfăşurat activitatea de consilier juridic-Ş. serviciu contencios, resurse umane şi achiziţii publice în cadrul şcolii Populare de Arte şi meserii „P. F.”, iar prin dispoziţia nr.64 din 31 iulie 2008 a fost concediată pe motivul desfiinţării locului de muncă, fără ca acest act să conţină motivul desfiinţării postului.

Contestatoarea a susţinut că postul de consilier juridic nu mai există în organigrama instituţiei din luna martie 2008, însă în luna aprilie 2008 i s-a încheiat un act adiţional la contractul individual de muncă prin care i-a fost indexat salariul.

A mai susţinut contestatoarea că prin dispoziţia de concediere nu i s-a acordat preaviz, încălcându-se dispoziţiile art. 73 din Codul muncii, fără a exista situaţii obiective pentru neacordarea acestuia şi nici nu i s-a plătit indemnizaţia pentru perioada de preaviz.

Mai mult, dispoziţia de concediere nu conţine elementele obligatorii pentru validitatea sa, neprecizându-se termenul şi instanţa competentă unde aceasta poate fi contestată, fiind astfel lovită de nulitate absolută.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 76-78 Codul muncii.

În dovedirea acestor susţineri contestatoarea a depus:dispoziţia de încetare a contractului individual de muncă nr. 64/ 31.07.2008;actul adiţional nr. 38/01.04.2008, contractul individual de muncă (filele 5-9).

La termenul de judecată din data de 16.10.2008 contestatoarea şi-a precizat contestaţia (filele 17-19) arătând că decizia de concediere atacată este lovită de nulitate absolută deoarece nu cuprinde nici termenul de preaviz, nici motivarea în drept a măsurii dispuse, elemente obligatorii conform art.74 din Codul muncii, suficiente să determine admiterea contestaţiei.

Prin întâmpinarea formulată (filele 29-30) intimata Şcoala populară de Arte şi Meserii”P. F.”a solicitat respingerea contestaţiei şi menţinerea ca legală şi temeinică a dispoziţiei nr. 64/ 31.07.2008.

S-a susţinut că prin Hotărârea Consiliului Judeţean D nr.10/ 30.01.2008 a fost modificată organigrama şi statul de funcţii al intimatei, hotărâre care a intrat în vigoare la data de 01.03.2008, iar cu aducerea sa la îndeplinire a fost însărcinată conducerea intimatei.

Astfel, în organigrama modificată nu s-a mai prevăzut şi funcţia de consilier juridic ocupată de contestatoare, motiv pentru care în luna iulie 2007 s-au solicitat relaţii Compartimentului Resurse Umane din cadrul Consiliului Judeţean D, care prin adresa nr. 7107/31.07.2008 a comunicat intimatei că hotărârea trebuie adusă la îndeplinire, statul de funcţii fără postul de consilier juridic fiind anexat la hotărâre.

În acest mod, prin desfiinţarea postului, reintegrarea contestatoarei în funcţia deţinută este imposibilă.

În dovedirea acestor apărări, intimata a depus: adresa nr. 7107/31.07.2008 emis de Consiliul Judeţean D,adresa nr. 6231/29.07.2009 emisă de CJ D-Şcoala Populară de Arte şi Meserii„P. F.”, adresa nr. 806/31.01.2008 emisă de CJ D, Hotărârea Consiliului Judeţean D nr. 10/ 30.01.2008, organigrama Şcolii Populare de Arte şi Meserii „P. F.”, stat de funcţii, adresa nr. 2900/10.04.2007 emisă de CJ D, Hotărârea CJ D nr. 33/04.04.2007, adresa nr. 16/03.01.2007, Hotărârea nr. 124/20.12.2006 a CJ D, act adiţional nr. 38/01.04.2008, copia carnetului de muncă al contestatoarei B. M. (filele 31-51).

În acelaşi timp, intimata a depus la dosar o cerere de chemare în garanţie a Consiliului Judeţean D, prin care a solicitat citarea acestuia pentru opozabilitatea hotărârii ce se va pronunţa.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 60 şi urm. Cod procedură civilă iar în dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată (filele 58-59) Consiliul Judeţean D a solicitat respingerea acţiunii iar pe cale de excepţie a invocat excepţia lipsei calităţii

sale procesuale pasive deoarece contestatoarea a atacat în instanţă dispoziţia nr. 46/31.07.2008 emisă de Şcoala Populară de Arte şi Meserii şi nu un act administrativ adoptat de Consiliul Judeţean D.

S-a arătat că intimata Şcoala Populară de Arte şi Meserii „P. F.” are personalitate juridică, buget propriu şi este ordonator secundar de credite.

Referitor la contestaţia formulată, s-a susţinut că B. M. ocupa concomitent al doilea loc de muncă, cu program de 8 ore pe zi, contrar legislaţiei în vigoare, astfel cum rezultă şi din sesizarea nr. S 239/05.09.2008.

Chematul în garanţie a depus în dovedirea apărărilor sale înscrisuri:încheierea de sesizare nr. S. 239/05.09.2008,contract individual de muncă încheiat contestatoarei de Centrul D. Publice D,copie contract individual de muncă încheiat contestatoarei de Şcoala Populară de Arte şi Meserii „P. F.”, Regulament Interior al centrului pentru conservare şi promovarea culturii tradiţionale D; Regulamentul Interior al Şcolii Populare de Arte şi Meserii „P. F.”, foaia colectivă de prezenţă pentru luna ianuarie 2008(filele 62-73).

Prin sentinţa civilă nr.187 din 22 ianuarie 2009, T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a a respins atât contestaţia formulată de contestatoarea B. M., în contradictoriu cu intimata Şcoala Populară de Arte şi Meserii „P. F.” cât şi cererea de chemare în garanţie a Consiliului Judeţean D.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele :

Codul muncii adoptat prin Legea nr. 53/2003 cu modificările ulterioare, precizează modurile de încheiere, executare, modificare, suspendare şi încetare a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată şi a celor pe durată determinată.

Legislaţia muncii nu interzice încheierea a două contracte individuale de muncă, pentru aceeaşi perioadă de către aceeaşi persoană.

În practică însă acest lucru este imposibil de realizat, întrucât se încalcă dispoziţiile art. 108-116 Codul muncii cu privire la durata timpului de muncă, precum şi dispoziţiile art. 117 şi urm.din acelaşi cod privind munca suplimentară, norma de muncă şi repaosurile de muncă.

În cauză, contestatoarea B. M. a avut încheiate în aceeaşi perioadă, două contracte individuale de muncă, cu normă întreagă, pe durată nedeterminată: contractul individual de muncă nr. 58/08 octombrie 2003 cu Centrul de D. Populară D, subordonat Consiliului Judeţean D şi contractul individual de muncă nr. 108/10 martie 2006 cu Şcoala Populară de Arte şi Meserii „P. F.” Târgovişte, subordonat tot Consiliului Judeţean D.

Imposibilitatea exercitării sarcinilor de serviciu este datorată programului de lucru al salariaţilor, stabilit prin Regulamentul intern al Şcolii Populare de Arte şi Meserii „P. F.” Târgovişte ( fila 91) şi Regulamentul intern, aprobat prin Decizia nr. 334/13 iulie 2005 a Directorului Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale D.

Astfel, potrivit art. 40(1) din Regulamentul intern, programul de lucru al salariaţilor Şcolii de Arte şi Meserii „P. F. „ Târgovişte se desfăşoară, în fiecare zi, între orele 8.oo-16.oo, cu excepţia cadrelor didactice care au un program de lucru flexibil, în funcţie de programul cursanţilor.

Conform art. 13 din Regulamentul intern, programul de lucru al salariaţilor Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale D se desfăşoară zilnic între orele 8,oo-16,oo, cu durata maximă legală a timpului de muncă de 48 ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.

În consecinţă, tribunalul a constatat că în aceeaşi perioadă de muncă, între aceleaşi ore(8,oo-16,oo) nu se pot executa sarcini de serviciu la ambele unităţi, cu normă de muncă întreagă, aşa cum a fost greşit încadrată contestatoarea.

În egală măsură, s-a mai reţinut că prin decizia nr. 10 din 30 ianuarie 2008( fila 34)Consiliul Judeţean D-ordonatorul de credite al celor doi angajatori, a aprobat organigrama şi statul de funcţii ale Şcolii Populare de Arte şi Meserii „ P. F.” Târgovişte, desfiinţând postul de jurist al acestei din urmă unităţi.

Potrivit art. 65 (1) Codul muncii, încetarea contractului individual de muncă poate fi determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, fără legătură cu persoana acestuia, singura condiţie impusă de text fiind cea prevăzută la alin. 2 al aceluiaşi articol, în care se cere ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă ori, în speţă, nu s-a susţinut niciodată că desfiinţarea postului de jurist nu a fost efectivă, reală şi serioasă, de vreme ce şi în prezent pe acest post nu funcţionează nici o persoană.

Prin urmare, efectul desfiinţării postului prin schimbarea organigramei Şcolii Populare de Arte şi Meserii„ P. F.” Târgovişte a determinat concedierea individuală a contestatoarei prin decizia nr. 64/31 iulie 2008 ( fila 5).

Tribunalul a reţinut că în aceste circumstanţe nu există motive de nulitate absolută a deciziei de sancţionare contestate.

Astfel, potrivit art. 75 Codul muncii, decizia de sancţionare produce efecte de la data comunicării ei, salariatului.

Pe de o parte, din cuprinsul deciziei de concediere depuse la dosar, rezultă că salariata a semnat de luarea la cunoştinţă şi primirea unui exemplar de pe decizie la data de 18 august 2008. În felul acesta s-a respectat şi termenul de preaviz de 15 zile prevăzut de art. 73 Codul muncii, critica cu privire la acest aspect fiind nefondată.

Pe de altă parte, întrucât în cauză este vorba de o concediere individuală, unitatea intimată nu are de îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 68-72 din Codul muncii, aplicabile doar pentru concedierea colectivă, aşa încât şi această susţinere a contestatoarei este neîntemeiată.

În consecinţă au fost respectate condiţiile impuse de art.74 Codul muncii referitoare la forma şi conţinutul deciziei de concediere, ce cuprinde motivul concedierii, acela de desfiinţare a postului prin organigrama unităţii pe anul 2008, durata preavizului de 15 zile în perioada emiterii deciziei de sancţionare şi comunicarea către salariată (31 iulie 2008-18 august 2008) celelalte condiţii referitoare la ordinea de priorităţi şi lista tuturor locurilor de muncă în unitate aplicându-se doar în cazul concedierilor colective.

Cu privire la menţiunea datei de concediere, care s-a afirmat a fi greşit stabilită, (01 august 2008 şi nu 18 august 2008) contestatoarea are la îndemână calea îndreptării acestei erori în baza Decretului nr. 92/1976, privind carnetul de muncă.

Soluţionând cererea de chemare în garanţie formulată de unitatea intimată împotriva Consiliului Judeţean D ( fila 53 dosar fond), tribunalul, prin încheierea de şedinţă de la data de 30 octombrie 2008 ( fila 55 dosar fond) a introdus în cauză Consiliul Judeţean D, pentru ca hotărârea ce se va pronunţa să-i fie opozabilă.

Pe fond, cererea de chemare în garanţie a fost considerată nefondată, deoarece Consiliul Judeţean D în calitate de ordonator principal de credite a emis Decizia nr. 10 din 30 ianuarie 2008 ( fila 34 dosar fond) de stabilire a organigramei propriei activităţi şi desfiinţarea postului de jurist la Şcoala Populară de Arte şi Meserii „P. F.” Târgovişte.

Aşa fiind, tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean D ( fila 58 dosar fond), reţinând că acesta are calitatea de ordonator principal de credite, este unitate cu personalitate juridică şi are calitatea de intimat, hotărârea ce se va pronunţa urmând să-i fie opozabilă.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal a exercitat recurs contestatoarea B. M. (filele 4-7)criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a indica vreun motiv de recurs dintre cele prevăzute de art.304 cod pr.civ.

Recurenta a susţinut că interpretând şi aplicând greşit dispoziţiile art.74 din Codul muncii, prima instanţă a reţinut că decizia contestată nu ar fi lovită de nulitate absolută, fiind emisă cu respectarea procedurii prevăzute de lege, deşi în realitate, lipsesc din conţinutul acesteia, atât termenul de preaviz cât şi motivarea în drept a măsurii concedierii sale, elemente obligatorii pentru valabilitatea respectivului act.

În plus, decizia se întemeiază pe desfiinţarea postului, dar intimata nu a expus cauza reală şi serioasă a acestei desfiinţări a locului său de muncă, aşa cum impune art.65 alin.2 din Codul muncii.

Pentru aceste motive, recurenta-contestatoare a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei şi în fond, admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată şi precizată.

La data de 17 martie 2009, recurenta a completat motivele de recurs (filele 10-13) însă raportat la data celei de a doua comunicări a sentinţei(fila 134 dosar fond) care este mai favorabilă recurentei, Curtea constată că aceste completări, care nu conţin motive de ordine publică, sunt depuse cu depăşirea termenului prev. de art.301 rap.la art.303 alin.2 cod pr.civ.aşa încât vor fi examinate numai criticile aduse hotărârii prin cererea de recurs depusă în termenul legal.

Intimaţii Consiliul Judeţean D (filele 17-18) şi Şcoala Populară de Arte şi Meserii„ P. F.” Târgovişte (filele 25-26) au formulat întâmpinare prin care, reiterând apărările făcute la instanţa de fond, au solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei ca fiind legală şi temeinică.

Intimata Şcoala Populară de Arte şi Meserii„ P. F.” Târgovişte a formulat şi depus concluzii scrise(filele 39-40).

Curtea, verificând sentinţa atacată prin prisma criticilor aduse, a actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză dar şi sub toate aspectele, astfel cum impune art.304¹ cod pr.civ, constată că recursul este fondat şi va fi admis ca atare, pentru considerentele care succed:

Prin dispoziţia nr. 64 emisă la 31 iulie 2008 de intimata Şcoala Populară de Arte şi Meserii„ P. F.” Târgovişte (fila 5 dosar fond) s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatei B. M. angajată în funcţia de consilier juridic, începând cu data de 1 august 2009, ca urmare a hotărârii Consiliului judeţean D nr.10/30.ian.2008.

Aceasta este decizia contestată în cauza de faţă şi a cărei nulitate a cerut-o contestatoarea, pentru motivele indicate atât în acţiunea adresată instanţei de fond şi, urmare soluţiei pronunţate, în motivele de recurs.

Din considerentele şi dispozitivul deciziei rezultă fără dubiu că :

-nu este indicat motivul de fapt şi temeiul juridic al concedierii

-nu este indicată durata preavizului astfel cum impune în mod obligatoriu, art.74 din Codul muncii.

Din acest motiv, instanţa de fond a identificat ca fundament juridic al măsurii concedierii, dispoziţiile art.65(1,2) din Codul muncii privind desfiinţarea postului ocupat de salariată prin schimbarea organigramei Şcolii Populare de Arte şi Meserii

ca efect al hotărârii nr.10/2008 a Consiliului Judeţean D, însă a argumentat soluţia pe considerente străine de natura pricinii, făcând astfel incident cazul de recurs prev.de art.304, pct.7 cod pr.civ., astfel cum se va arăta în continuare.

Este mai presus de orice îndoială că angajatorul, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă încheiat cu salariata B. M.(filele 7-10 dosar fond) a fost obligat să aducă la îndeplinire dispoziţiile hotărârii nr.10/2008, în vigoare de la 1 martie 2008, dar comunicate acestuia abia la 31 iulie 2008 cu adresa nr.7107 (fila 31 dosar fond) cum reiese din considerentele deciziei de concediere, însă avea în acelaşi timp obligaţia legală de a urma întocmai procedura şi cerinţele imperative ale art.73, 74 din Codul muncii la emiterea actului de concediere, căci nerespectarea acestora atrage nulitate lui, conform art.76 din acelaşi cod.

Astfel, Curtea constată că într-adevăr Hotărârea Consiliului Judeţean D nr.10/2008 (filele 32-36) este cea care, aprobând organigrama şi statul de funcţii al Şcolii Populare de Arte şi Meserii “P. F.” Târgovişte, conform a anexelor 1 şi 2, a desfiinţat în realitate postul ocupat de contestatoare, iar angajatorul nu avea decât posibilitatea să aducă la îndeplinire această măsură, dar nerespectarea cerinţelor obligatorii ale art.73 şi 74 din Codul muncii îi sunt imputabile acestuia din urmă, fiindcă neindicarea motivelor care determină concedierea şi a duratei preavizului este sancţionată cu nulitatea absolută a deciziei.

Potrivit art.73 din Codul muncii persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) şi d), al art. 65 şi 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare, iar art.74 din acelaşi cod stabileşte că decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu:a) motivele care determină concedierea;b) durata preavizului(…).

Interpretând greşit aceste dispoziţii legale, prima instanţă a considerat ca decizia este legală, în condiţiile în care a stabilit că durata preavizului de 15 zile lucrătoare este cea dintre data emiterii deciziei (1 aug.2008) şi cea a comunicării către salariat(18 aug.2008), ceea ce atrage incidenţa cazului de recurs prev.de art.304, pct.9 cod pr.civ.

În dreptul la preaviz trebuie înţeleasă voinţa legiuitorului de a constitui în favoarea salariatului o garanţie a dreptului la muncă şi a stabilităţii în muncă, iar obligaţia înştiinţării asupra acestuia şi a duratei sale este prealabilă şi revine angajatorului în cazul concedierii pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, decizia de concediere nu conţine nici motivarea în fapt, adică ce anume determină concedierea, şi în drept, adică nu este precizat temeiul său legal, ambele menite să asigure protecţia celor concediaţi şi

să garanteze că angajatorul şi-a respectat obligaţiile legale asumate anterior concedierii.

Tot prin greşita interpretare a legii, tribunalul a considerat că data desfacerii contractului de muncă menţionată în decizie ca fiind 1 august 2008, poate fi îndreptată ulterior, la cererea salariatei, deşi în realitate, acest element esenţial al deciziei semnifică data încetării raporturilor de muncă ca efect al concedierii şi drept urmare era în obligaţia primei instanţe, învestite cu competenţa de a examina legalitatea şi temeinicia măsurii concedierii, să stabilească dacă angajatorul a hotărât în mod corect momentul de la care operează aceasta şi care este decisiv pentru eventuala repunere a părţilor contractante în situaţia anterioară luării acestei măsuri.

Lipsa elementelor esenţiale şi obligatorii ale deciziei de încetare a raporturilor de muncă a generat şi confuzia în care s-a aflat prima instanţă care a verificat şi argumentat un alt caz de concediere decât cel real, respectiv necorespunderea profesională justificată de imposibilitatea obiectivă a îndeplinirii de către salariata-contestatoare a atribuţiilor de serviciu deoarece lucra în acelaşi timp şi acelaşi interval orar zilnic cu două contracte, la două locuri de muncă.

Curtea constată că motivul real al măsurii concedierii este cel al desfiinţării postului, aşa cum s-a arătat, ca efect al hotărârii date de Consiliul Judeţean D şi a cărui chemare în garanţie a fost respinsă de prima instanţă, cu argumentarea că angajatorul, adică Şcoala Populară de Arte şi Meserii “P. F.” Târgovişte are personalitate juridică şi buget propriu, fiind ordonator secundar de credite.

Într-adevăr, în litigiul de muncă de faţă, verificarea legalităţii emiterii deciziei de concediere vizează în fapt raporturile juridice de muncă dintre salariat şi angajator, Consiliul Judeţean D fiind un terţ faţă de părţile contractului individual de muncă, pe de o parte.

Pe de alta, intimata Şcoala Populară de Arte şi Meserii “P. F.” Târgovişte nu s-ar putea îndrepta împotriva chematului în garanţie Consiliul Judeţean D, în cazul în care ar cădea în pretenţii, cu o cerere în despăgubiri, pentru a fi îndeplinite cerinţele art.60 cod pr.civ, căci nerespectarea condiţiilor obligatorii pe care trebuia să le îndeplinească decizia de concediere nu-i pot fi imputabile decât angajatorului care, nesocotind dispoziţiile imperative ale c o d u l u i m u n c i i, astfel cum au fost interpretate în cele ce preced, trebuie să-şi asume în integralitate şi sancţiunea legii pentru încălcarea comisă.

Astfel fiind, în temeiul art.312 rap.la art.304, pct.7 şi 9 cod pr.civ. Curtea va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa civilă nr.187/2009 a tribunalului în sensul că va admite contestaţia şi va anula dispoziţia nr.64/2008 emisă de intimată, în temeiul art.73, 74 şi 76 din Codul muncii.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu art.78 din acelaşi cod, constatând că s-a solicitat de salariata-contestatoare repunerea în situaţia anterioară concedierii şi plata tuturor drepturilor băneşti cuvenite, Curtea va dispune reintegrarea acesteia în funcţia deţinută anterior şi va obliga intimata Şcoala Populară de Arte şi Meserii “P. F.” Târgovişte la plata către contestatoare a drepturilor salariale indexate, majorate, după caz şi reactualizate, precum şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data concedierii până la cea a reintegrării efective.

În temeiul art.274 cod pr.civ. intimata va fi obligată, ca efect al soluţiei şi la plata cheltuielilor de judecată făcute de contestatoare la instanţa de fond, însumând 700 lei, urmând a se menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de contestatoarea B. M., domiciliată în Târgovişte, str.(...) (...), .5 A, .1, .5, judeţ D, împotriva sentinţei civile nr.187 din 22.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimata Şcoala Populară de Arte şi Meserii „P. F.” Târgovişte, str.(...).I.(...), nr.15, judeţ D şi intimatul-chemat în garanţie Consiliul Judeţean D, E. U., nr.1, judeţ D şi în consecinţă :

Modifică în parte sentinţa în sensul că admite contestaţia.

Anulează dispoziţia nr.64 din 31.07.2008 emisă de intimată.

Dispune reintegrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior şi obligă intimata să plătească contestatoare drepturile salariale indexate, majorate după caz, şi reactualizate, precum şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data concedierii, la cea a reintegrării efective.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Obligă intimata la 700 lei cheltuieli de judecată la instanţa de fond, către contestatoare.

Irevocabilă.

Pronunţată astăzi, 29 iunie 2009, în şedinţă publică.

Preşedinte Judecători

(...)-(...) (...) (...)-(...) (...) U. (...)

Grefier

B. G.

Fiind în C.O. prezenta

Se semnează de

Grefier şef secţie

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

Tehnored.3 ex./22.07.2009

S.P.B./E.R.C.

E..fond nr(...) Trib.D

Jud.fond J. T.

S. N.