Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 376/CM

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2009

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă şi asigurări sociale

PREŞEDINTE – (...) (...)

JUDECĂTORI – (...) (...)

(...) (...)

Grefier – (...) (...)

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât CLUBUL SPORTIV MUNICIPAL „E.” T, cu sediul în(...), judeţul T, împotriva sentinţei civile nr. 2772 din 19.12.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a, în dosarul civil nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă E. B. O., domiciliată în T,(...), (...) 4, . A, . 2, . 16, judeţul T, având ca obiect conflict de muncă – desfacere contract de muncă.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă intimata reclamantă E. O., personal, lipsind recurentul pârât.

Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispoziţiilor art. 87 şi următoarele Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat instanţei că recurentul pârât a depus la dosar înscrisurile solicitate şi că intimata reclamantă a depus la dosar concluzii scrise.

Întrebată fiind, partea prezentă susţine că nu mai are acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.

Instanţa, luând act de susţinerile acesteia, în sensul că nu are înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbateri.

Intimata reclamantă, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate, ca temeinică şi legală. Arată că postul ocupat de ea nu a fost în mod efectiv desfiinţat, că Regulamentul de Organizare şi Funcţionare este semnat doar de director şi nu şi de forul tutelar, că bugetul pentru anul 2009 – pag. 17 – este mai mare decât în anul 2008 – fila 34, situaţia economică a societăţii fiind foarte bună.

Instanţa rămâne în pronunţare asupra cauzei.

C U R T E A

Prin cererea înregistrată sub nr(...) la T r i b u n a l u l T u l c e a, E. O. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.1395/9.07.2008 emisă de Clubul Sportiv Municipal „E.” T, solicitând: anularea acesteia, reintegrarea pe postul deţinut anterior concedierii şi plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate prin aplicarea ratei inflaţiei pentru toată perioada cuprinsă între data concedierii şi cea a reintegrării efective pe post.

În motivare, contestatoarea a arătat că, decizia nr.1395 din data de 09.07.2008 încalcă dispoziţiile art.74, alin.(1) lit.a şi d din Codul muncii în sensul că nu cuprinde elemente obligatorii cum sunt motivele concrete care determină concedierea şi lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în interiorul căruia avea dreptul să îşi exprime opţiunea pentru ocuparea unuia dintre acestea.

A mai precizat că Decizia nr.1395 din data de 09.07.2008 a fost dată cu încălcarea prevederilor Regulamentului de organizare şi Funcţionare al Clubului Sportiv Municipal „E.” T aprobat prin Ordinul 528/17.10.2001 emis de Ministrul T şi Sportului. Conform art.16 alin (3) din Regulament „Directorul Clubului Sportiv Municipal „E.” T este ordonator terţiar de credite” şi nu poate, în nici un caz să modifice statul de funcţii al clubului. Statul de funcţii, potrivit art.10 din R.O.F. „se aprobă anual, de către Ministerul T şi Sportului”, iar art.9 din acelaşi Regulament dispune: „Structura organizatorică a Clubului Sportiv Municipal „E.” T este prevăzută în Anexa 2 ce face parte integrantă din prezentul regulament”.

În drept, şi-a întemeiat prezenta cerere pe dispoziţiile art.76, 77, 78 şi art.283, alin.(1), lit.a din Codul muncii, iar în dovedire a depus la dosarul cauzei: Decizia nr.1395 din data de 09.07.2008; Ordinul 528/17.10.2001 emis de Ministrul T şi Sportului; extras din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Clubului Sportiv Municipal „E.” T; Ordinul 176/26.04.2007 şi Ordinul 99/11.03.2008.

Contestatoarea a mai depus la dosarul cauzei: adresa nr.1675/2008; hot.nr.759/2003;raportul înregistrat sub nr.38/2008 şi concluzii scrise.

În apărare, intimata a depus la dosarul cauzei: adresa nr.550/2008; procesul-verbal nr.076/2007; nota de constatare nr.43/2007, adresele nr.184/2008 şi nr.219/2008; cererea înregistrată sub nr.1264/2008; situaţia veniturilor şi cheltuielilor la hotel Casa Albastră pentru lunile ianuarie – mai 2008; procesul-verbal nr.1309/2008; tabel cu personalul D. E. convocat la Adunarea Generală din data de 25.06.2008; adresa nr.1502/2008; extras din regulament; practică judiciară; contractul individual de muncă al contestatoarei; fişa postului salariatului E. T.; adresa nr.1912/2008; adresa nr.42/2008 şi raportul nr.38/2008.

Prin sentinţa civilă nr. 2772/19.12.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a s-a admis contestaţia, s-a anulat decizia nr.1395 din 9.07.2008, s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior concedierii şi obligarea intimatei la plata către contestatoare a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea în perioada cuprinsă între data concedierii şi data reintegrării efective pe post.

Pentru ase pronunţa această soluţie s-au reţinut următoarele motive:

Prin emiterea deciziei nr.1395/9.07.2008, intimata a concediat-o pe contestatoare potrivit art.65 din C.muncii, începând cu data de 1.08.2008 din funcţia de funcţionar II – recepţioner.

La emiterea acestei decizii, intimata a avut în vedere procesul-verbal nr.1309 din data de 25.06.2008 al Adunării generale a salariaţilor, privind desfiinţarea locurilor de muncă datorită dificultăţilor economice şi tehnice, precum şi reorganizarea activităţii.

Potrivit art.2 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Clubului Sportiv Muncipal E. T, înregistrat la M.T.S. sub nr.911/15.10.2001, „Clubul Sportiv Municipal E. T îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi cu prezentul regulament”, iar potrivit art.10 din acelaşi regulament „Statul de funcţii al Clubului Sportiv Municipal E. T se aprobă anual de către Ministerul T şi Sportului”.

Art.12 pct.3 din HG nr.759/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Sport „structura organizatorică, numărul maxim de posturi, statele de funcţii şi regulamentele de organizare şi funcţionare ale unităţilor din subordinea Agenţiei se aprobă prin ordin al preşedintelui acesteia.

În anexa nr.2 a HG nr.759/2003, pct.A II. figurează Clubul Sportiv Municipal „E.” T, ca unitate în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Sport.

Pentru a se justifica măsura concedierii trebuie să se dovedească că efectiv a avut loc o reorganizare şi o restrângere reală impusă de nevoile societăţii.

Desfiinţarea postului este efectivă atunci când nu se mai găseşte în organigrama acesteia ori statul de funcţii.

Unitatea intimată nu a depus la dosarul cauzei statul de funcţii modificat la data concedierii şi aprobat de către Agenţia Naţională pentru Sport, motiv pentru care reducerea de post invocată nu este reală.

Mai mult de atât, intimata nu a făcut dovada dificultăţilor economice aşa după cum se cere în cazul restructurării activităţii.

Faţă de aceste considerente, instanţa urmează a anula decizia nr.1395 din 9.07.2008 emisă de Clubul Sportiv Municipal „E.” T. ca netemeinică şi nelegală.

Având în vedere că decizia nr. 1395/9.07.2008 este netemeinică şi nelegală, văzând şi disp.art.78 al.1 şi 2 din C.muncii, instanţa urmează a dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior concedierii şi totodată, instanţa va obliga intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea în perioada cuprinsă între data concedierii şi data reintegrării efective pe post.

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs pârâtul. În motivare a arătat următoarele: activitatea hotelului „Casa Albastră” este adiacentă (anexa) activităţii de sport de performanţă, iar toate cheltuielile de personal şi întreaga activitate sunt suportate din venituri proprii, neputând fi suportate de la bugetul de stat; în condiţiile în care activitatea hotelieră a încetat a fost disponibilizat şi personalul şi

„trecut în şomaj”; în raportul de constatare-cercetare încheiat de Agenţia Naţională pentru Sport s-a consemnat că această concediere apare ca obiectivă şi motivată măsura luată de director de trecere în conservare a unităţii iar personalul nu putea fi redistribuit datorită specificului activităţii sportive, clubul neavând nici un post vacant; din situaţia financiar – contabilă depusă rezultă că s-au realizat venituri de doar 57%, nemaifiind posibil a se plăti salariile; B. T a dispus indisponibilizarea contului clubului, acesta intrând practic în blocaj financiar; unităţii hoteliere i s-a retras certificatul de clasificare şi autorizaţia de funcţionare de către unităţile competente; Primăria T a interzis vidanjarea reziduurilor în bazinul de acumulare; adunarea generală a salariaţilor, la 25.06.2008 a hotărât încetarea activităţii hoteliere la Casa Albastră şi „trecerea celor 9 persoane încadrate în şomaj”; această măsură a directorului unităţii a fost confirmată de directorul B. care a comunicat faptul că „în contextul situaţiei economice,în condiţiile în care hotelul Casa Albastră a fost închis, se impunea concedierea personalului de către angajatorul D. E. prin decizia directorului unităţii”; au fost respectate dispoziţiile art. 65 din Codul muncii; hotelul a intrat în conservare şi Clubul sportiv nu are o astfel de funcţie în „schema de funcţiuni” .

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului. În acest sens a arătat că recurentul nu aduce critici principalului motiv reţinut de instanţa de fond, respectiv faptul că desfiinţarea postului nu este efectivă. S-au reiterat de asemenea motivele expuse în cererea introductivă.

În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri referitor la situaţia economică a clubului sportiv şi statele de funcţiuni.

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a susţinerilor părţilor, a prevederilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 304¹ Cod.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Mai întâi, se reţine că în materia conflictelor de muncă, regulile probaţiunii diferă de regulile cu caracter general cuprinse în Codul civil şi în C o d u l d e procedură civilă, ceea ce are efect şi asupra limitelor în care se manifestă rolul activ al instanţei, astfel cum este el reglementat de art. 129 alin. 4 Cod.pr.civ..

Astfel, dacă în regulă generală celui ce face o afirmaţie în faţa instanţei îi incumbă sarcina probei în conformitate cu art. 1169 din Codul civil, în materia conflictelor de muncă regula este că proba incumbă angajatorului.

Potrivit art. 75 din Legea nr. 168/1999 prevede că în cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca, până la prima zi de înfăţişare, să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.

În conformitate cu art. 287 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.

Ca urmare, dacă angajatorul nu prezintă toate probele în apărare până la prima zi de înfăţişare, instanţa nu are obligaţia de a-i solicita propunerea şi producerea unor probe, putând soluţiona cauza chiar în lipsa acestor probe.

De aceea, recurenta pârâtă avea obligaţia să probeze îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 65 din Codul muncii având în vedere că în decizia nr.

1395/09.07.2008 s-a invocat drept temei al concedierii acest text din Codul muncii.

Potrivit art. 65 al.(1) din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

Din formularea acestui text rezultă cu evidenţă că desfiinţarea locului de muncă este cauza concedierii astfel încât, în mod logic, desfiinţarea locului de muncă este un eveniment distinct care are loc în principiu la aceeaşi dată cu concedierea dar anterior acesteia.

Aşadar, din punct de vedere al succesiunii în timp a evenimentelor, mai întâi are loc desfiinţarea locului de muncă şi apoi aceasta determină concedierea.

Pe de altă parte, din alte texte ale C o d u l u i m u n c i i, rezultă că între data hotărârii de desfiinţare a unui loc de muncă şi desfiinţarea acestuia trebuie să existe un interval de timp.

Astfel, de vreme ce art.73 din Codul muncii prevede dreptul la un preaviz, iar un salariat nu poate păstra această calitate dacă s-a desfiinţat locul său de muncă, este evident că decizia desfiinţării locului de muncă este luată cu cel puţin 15 zile înainte de desfiinţarea propriu-zisă şi concedierea consecutivă a angajatului din acest motiv.

Aşadar, instanţa sesizată cu o contestaţie împotriva deciziei de concediere trebuie să verifice mai întâi dacă a existat o desfiinţare a postului ocupat de contestator iar apoi să verifice dacă ea este efectivă şi dacă are o cauză reală şi serioasă.

Dacă se constată că nu a existat o desfiinţare a postului ocupat de contestator nu mai are relevanţă analiza celorlalte aspecte.

În cauză, se constată că prin decizia contestată s-a hotărât astfel: „începând cu data de 01.08.2008 se concediază d-na E. B. O. cu contract de muncă nr. 945 din 12.06.2003 având funcţia de funcţionar II – recepţioner şi un salariu de 620 lei în cadrul unităţii, conform art. 65 din Codul muncii” E. a fost stabilit a începe din 11.07.2008.

În motivarea deciziei se reţine numai procesul - verbal nr. 1309/25.06.2008 al Adunării Generale a salariaţilor „privind desfiinţarea locurilor de muncă urmare motivelor de dificultăţi economice şi tehnice, precum şi reorganizării activităţii în baza prevederilor art.65 din Codul muncii”.

Aşadar, recurenta pârâtă nu a invocat alte motive ale concedierii şi ca urmare nu poate invoca motive suplimentare în susţinerea deciziei de concediere astfel cum stabileşte art. 77 din Codul muncii.

Mai întâi, se constată că nu există o hotărâre a organelor de conducere ale societăţii de desfiinţare a unor posturi şi de modificare a organigramei societăţii, din cuprinsul deciziei contestate rezultând că măsura concedierii s-a dispus direct, fără a se fi desfiinţat posturile ocupate de persoanele concediate.

Astfel, în procesul - verbal la care se face referire, nu există o hotărâre explicită de desfiinţare a unor posturi ci se consemnează discuţii, în cadrul cărora contabilul şef E. N. şi directorul clubului afirmă că există dificultăţi economice şi singura soluţie este disponibilizarea unor persoane şi reducerea

numărului de posturi. Nu rezultă ca o astfel de propunere să fi fost supusă la vot şi aprobată de participanţi.

Pe de altă parte, în Regulamentul de funcţionare al clubului, la Capitolul IV se stabilesc organele de conducere ale acestuia, în art. 15 fiind indicat numai directorul clubului iar în art. 18 este indicată funcţia de contabil şef, în timp ce în art. 16 se face referire la „consiliul clubului” ca organ consultativ.

Nu există aşadar nici o prevedere care să atribuie unei aşa zise adunări generale a salariaţilor calitatea de organ de conducere al clubului şi nici care să îi stabilească atribuţii în ceea ce priveşte reorganizarea activităţii prin desfiinţarea unor posturi.

Din contră,în art. 10 din Regulament se stabileşte în mod expres că staul de funcţii al clubului se aprobă anual de către Ministerul T şi Sportului.

Apoi, prin art. 12 (3) din HG nr. 759/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Sport, s-a stabilit în mod expres că „structura organizatorică, numărul maxim de posturi, statele de funcţii şi regulamentele de organizare şi funcţionare ale unităţilor din subordinea Agenţiei se aprobă prin ordin al preşedintelui acesteia”.

Între unităţile din subordinea agenţiei Naţionale pentru Sport figurează în Anexa 2 lit. A, cap. II pct. 38 şi Clubul Sportiv Municipal "E." T.

Această Hotărâre de Guvern era în vigoare la data emiterii deciziei contestate precum şi la data la care a produs efecte, fiind abrogată abia la data intrării în vigoare a HG nr. 1721/2008 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului T şi Sportului (publicată în M.Of. nr. 26/13.01.2009) , potrivit art. 27.

Dar, chiar şi după intrarea în vigoare a HG nr. 1721/2008 în art. 14 (2) s-a stabilit în mod similar că „structura organizatorică, statele de funcţii, numărul de posturi şi normele de organizare şi funcţionare ale unităţilor din subordinea Ministerului T şi Sportului se aprobă prin ordin al ministrului tineretului şi sportului”.

Aşadar, în nici un caz aşa-zisa adunare generală a salariaţilor ţinută la 25.06.2008 nu avea competenţa de a aproba un nou stat de funcţiuni, o nouă organigramă, prin desfiinţarea unor posturi.

De altfel, aşa cum s-a arătat, cu acea ocazie nici nu s-a luat o astfel de hotărâre, din discuţiile consemnate rezultând mai degrabă că a fost vorba doar de o informare cu privire la o astfel de opţiune, făcută de conducerea clubului.

Constatând că nu a existat o desfiinţare a postului ocupat de reclamantă şi nici o reorganizare a activităţii, la care se face referire în mod generic şi fără date concrete în decizia de concediere, măsuri care să fi fost dispuse în condiţiile normelor juridice aplicabile, nu mai are relevanţă dacă o astfel de măsură ar fi justificată din punct de vedere al situaţiei economice a clubului sau al existenţei unor autorizaţii necesare funcţionării, nemaifiind cazul a fi analizate aceste aspecte.

Pârâtul nu a făcut dovada şi de altfel nici nu a invocat faptul că organele competente ar fi desfiinţat postul ocupat de reclamantă şi ar fi modificat statele de funcţii anterior concedierii.

Punctul de vedere expus de Agenţia Naţională pentru Sport cu adresa nr. 1912/03.11.2008, la solicitarea T r i b u n a l u l u i T u l c e a, depusă pentru termenul din 19.11.2008 în dosarul nr(...), nu are valoarea juridică a unui act prin care se aprobă un nou stat de funcţiuni, eventual prin desfiinţarea unor locuri de muncă şi, oricum, este ulterior datei la care s-a produs concedierea. Acesta nu se poate impune nici ca o interpretare cu forţă obligatorie a prevederilor HG nr. 759/2003. De altfel, această adresă arată corect că măsura concedierii se poate dispune de către director, dar această măsură poate fi luată în condiţiile art.65 din Codul muncii numai după desfiinţarea postului de către Agenţia Naţională pentru Sport. Anterior, Agenţia Naţională pentru Sport a depus şi adresa nr. 1675/07.10.2008, pentru termenul din 15.10.2008 în acelaşi dosar, în care reafirmă competenţa sa exclusivă de a dispune cu privire la modificarea statului de funcţii.

De altfel, invocând Raportul de control al Agenţiei Naţionale pentru Sport nr. 38/26.09.2008, recurentul omite paragrafele finale în care se arată că „nu reies demersurile oficiale ale clubului cu privire la aprobarea ce trebuia luată de la Agenţia Naţională pentru Sport privind restrângerea activităţii şi/sau închiderea obiectivului”. Într-un alt paragraf se reţine că directorul T. E. nu a făcut cunoscută conducerii Agenţiei „decizia de restrângere a activităţii prin concedierea personalului hotelier, situaţie care a dus la încălcarea prevederilor art. 12 alin.(3) din HG nr. 759/2003”. Pentru aceste motive în raport s-a propus sancţionarea disciplinară a directorului clubului sportiv.

Motivele invocate privind încetarea activităţii unităţii hoteliere sunt nefondate câtă vreme nu s-a dispus în nici un mod desfiinţarea acestei unităţi a clubului sportiv şi deci nici a locurilor de muncă afectate în statul de funcţiuni acestei unităţi.

De altfel, motivele referitoare la aceste aspecte, în condiţiile în care recurentul face referire la „trecerea în conservare” a unităţii hoteliere, ceea ce presupune că nu se renunţă la această subunitate, ar fi putu avea relevanţă în cazul în care se dispunea suspendarea contractului individual de muncă pentru motivul prevăzut de art.52 al.1 lit. d) din Codul muncii, ceea ce nu este cazul, astfel încât aceste motive nu au a fi analizate în prezenta cauză.

Pârâtul a depus ulterior Ordinul ministrului tineretului şi sportului nr. 1134/05.06.2009 care aprobă statele de funcţii pentru anul 2009 şi care, fiind ulterior datei concedierii nu are relevanţă în cauză.

Faptul că în statul de funţii nu există funcţia de funcţionar II nu are relevanţă, prevederile art. 78 din Codul muncii neputând fi eludate prin voinţa angajatorului şi desfiinţarea ulterioară a postului, acesta având obligaţia de a reînfiinţa eventual postul pentru a pune în executare hotărârea judecătorească, în caz contrar fiind încălcat dreptul de acces la o instanţă la care face referire Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa (hotărârile pronunţate în cauzele Durdan contra României şi Miclici contra României).

Constatând că în cauză concedierea a fost nelegală, devin aplicabile prevederile art. 78 alin. 1 şi 2 din Codul muncii, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.

Ca urmare, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul pârât CLUBUL SPORTIV MUNICIPAL „E.” T, cu sediul în(...), judeţul T, împotriva sentinţei civile nr. 2772 din 19.12.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a, în dosarul civil nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă E. B. O., domiciliată în T,(...), (...) 4, . A, . 2, . 16, judeţul T.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2009.

Preşedinte, Judecători,

S. B. N. B.

Pt. K. E.

aflată în concediu legal de odihnă

potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. 2

Cod procedură civilă, semnează

Preşedintele instanţei,

O. T.

Pt. Grefier,

(...) (...)

aflată în concediu legal de odihnă

potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. 2

Cod procedură civilă, semnează

Grefier şef secţie,

O. D.

Jud. fond – Şt. S., L.D. E.

U. jud. R. B./23.07.2009

2 ex./23.07.2009