Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

D E C I Z I A NR.1216

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2009

Preşedinte – (...) (...)

Judecători – (...) (...) (...)

- (...) E.

Grefier – N. J.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC E. SA, cu sediul în B, Calea E. nr.239, sector 1, împotriva sentinţei civile nr.2753 din 31 octombrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi T. U., P. D. E., ambii cu domiciliul ales la Cabinet Avocat B. B., cu sediul în P,(...), judeţul P.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns recurenta-pârâtă SC E. SA reprezentată de avocat M. E.,din cadrul Baroului P, conform împutericirii avocaţiale depusă la dosar, lipsind intimaţii-reclamanţi T. U., P. D. E..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă,după care,

Se învederează instanţei că la dosarul cauzei s-a depus prin Serviciul registratură o cerere formulată de apărătorul intimaţilor reclamanţi prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât nu se poate prezenta din motive medicale, cerere însoţită de Biletul de externare eliberat de Spitalul Universitar de Urgenţă B.

Avocat M. E., pentru recurenta pârâtă arată că nu mai are alte cereri de formulat şi solicită cuvântul în fond.

Instanţa ia act de declaraaţia apărătorului recurentei pârâte,constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în fond.

Avocat M. E., pentru recurenta pârâtă, având cuvântul în fond solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat,arătând că pachetul financiar plătit reclamanţilor a fost reglementat conform planului. Astfel prin acordul încheiat în anul 2006 s-a menţionat expres să se plătească sumele prevăzute la punctul 4 din Planul social şi nu plata cumulativă.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i P r a h o v a sub nr(...), reclamanţii T. E. şi P. D. E. au chemat în judecată pe pârâta SC E. SA B, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la plata unei sume reprezentând indemnizaţia minimă de concediere la care se adaugă despăgubiri reprezentând beneficiul nerealizat calculat în raport cu rata inflaţiei, către fiecare reclamant.

In motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că în calitate de foşti salariaţi ai pârâtei cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, trebuiau să beneficieze de o indemnizaţie minimă de concediere în funcţie de vechimea în muncă, fiind un drept distinct care nu se confundă şi nu se suprapune peste dreptul de a primi plăţile compensatorii reglementate de Planul Social care se adaugă la indemnizaţia minimă de concediere.

In dovedirea acţiunii, reclamanţii au depus la dosar copia cărţilor de muncă, copia deciziilor de disponibilizare, a cărţilor de identitate şi a contractului colectiv de muncă (CCM) pe anii 2005, 2006.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, motivat de faptul că nu există un temei juridic pentru plata cumulativă a sumelor prevăzute în art.50 alin.1 din C.C.M. şi a celor prevăzute la pct.4 din Planul Social, întrucât reclamanţii dau o interpretare eronată acestor dispoziţii, în condiţiile în care dispoziţiile art.50 din C.C.M. au fost înlocuite, în avantajul reclamanţilor, cu cele prevăzute la pct.4 din Planul Social şi nu s-a urmărit nici un moment aplicarea cumulativă a celor două categorii de măsuri.

După administrarea probatoriilor, prin sentinţa civilă nr.2753 din 31 octombrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, s-a admis acţiunea, a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant indemnizaţia minimă de concediere conform art.50 din CCM 2005 şi CCM pe 2006, sume ce urmează a fi reactualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei fiecărei sume şi până la data plăţii efective, a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au fost salariaţii pârâtei, cu contracte de muncă pe perioadă nedeterminată, iar contractele lor de muncă încetând în temeiul art.65 şi 66 din Codul muncii.

A mai reţinut instanţa de fond, că potrivit art.50 alin.1 din CCM/2005 salariaţii care sunt disponibilizaţi din motive care nu ţin de persoana salariatului, trebuie să primească la disponibilizare drept compensaţie, o indemnizaţie minimă de concediere în funcţie de vechimea în muncă în E. S.A.

A.4 al acestui text stipulează că prevederile domeniului vizat în prezentul articol, se completează cu prevederile Planului Social însuşit de părţi.

Planul Social – versiunea finală pe anul 2005 la punctul 4 intitulat „E. financiare” prevede că în funcţie de vechimea în E. angajaţii vor primi următoarele pachete şi anume la 0,5 – 5 ani vechime – 8 salarii, la 5 – 15 ani vechime – 12 salarii, peste 15 ani vechime – 15 salarii.

A apreciat instanţa de fond, că din interpretarea dispoziţiilor de mai sus din CCM/2005 şi din Planul social pe anul 2005, rezultă că prevederile art.50 alin.4 din CCM se completează cu dispoziţiile din Planul Social şi nu în sensul că s-ar exclude, după cum a interpretat pârâta.

Astfel, dispoziţiile Planului Social nu sunt atât de explicite, după cum susţine pârâta, referindu-se doar la dreptul salariaţilor disponibilizaţi de a primi -plăţi compensatorii, reglementate de Planul Social şi nicidecum de a nu se mai acorda o indemnizaţie minimă de concediere, în condiţiile în care alin.4 al art.50 din

CCM/2005, prevede expres că dispoziţiile acestui articol se completează cu cele ale Planului Social.

S-a apreciat de instanţa de fond, că rezultă aşadar, că dreptul de a primi o indemnizaţie minimă de concediere este un drept salarial distinct, care nu se confundă cu dreptul de a primi plăţile compensatorii reglementate de Planul Social, interpretare valabilă pentru dispoziţiile din CCM pe anii 2005 şi 2006.

Faţă de aceste considerente, tribunalul a admis acţiunea după cum s-a arătat mai sus.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sens în care a invocat disp.art.304¹ Cod procedură civilă şi art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

A arătat recurenta, în esenţă, că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală ca urmare a interpretării greşite a legii, întrucât dispoziţiile art.50 din C.C.M. au fost înlocuite cu cele prevăzute la pct.4 din Planul social ca urmare a negocierilor purtate între F.S.L.I. E. şi SC E. SA, sens în care prevederile pct.4 din Planul social au devenit obligatorii pentru ambele părţi semnatare.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Examinând soluţia prin prisma actelor şi lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenţi, precum şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:

Intimaţii-reclamanţi au fost disponibilizaţi în urma unei concedieri colective, ocazie cu care au beneficiat, aşa cum rezultă din acte, de plăţi compensatorii conform art.50 din C.C.M. completate cu prevederile Panului social, în funcţie de vechimea salariaţilor.

Aceste plăţi au fost stabilite prin planul social negociat între unitate şi sindicat în conformitate cu disp. art. 68 şi urm. Codul muncii şi care s-a constituit ca o anexă la CCM.

Este adevărat că, la acea dată, respectiv luna noiembrie 2005, în CCM la art. 50 era prevăzut dreptul salariaţilor concediaţi din motive neimputabile la o indemnizaţie minimă de concediere calculată în raport cu vechimea în muncă.

Referitor la această indemnizaţie în CCM pe anul 2007 s-a prevăzut că aceasta se acordă numai în cazul concedierilor individuale, pentru ca în anul următor să se stabilească şi faptul că nu este posibil cumulul între plăţile compensatorii şi indemnizaţia minimă de concediere.

Curtea reţine că reclamanţii nu puteau fi despăgubiţi de două ori pentru acelaşi fapt, respectiv aceştia nu puteau primi două tipuri de plăţi compensatorii la data disponibilizării, fiind evident faptul că dispoziţiile privind plăţile compensatorii din planul social, mult mai favorabile recurenţilor, au luat locul dispoziţiilor art. 50 din CCM care aveau valoare de principiu şi se aplicau în toate situaţiile în care contractul individual de muncă înceta din motive neimputabile salariatului, indiferent că era vorba de o concediere individuală sau colectivă.

În mod eronat prima instanţă a apreciat că dreptul de a primi o indemnizaţie minimă de concediere este un drept salarial distinct care nu se confundă cu dreptul de a beneficiat de plăţile compensatorii reglementate de Planul social întrucât în măsura în care negocierea dintre patronat şi sindicat, obligatorie în cazul concedierilor colective, ar fi avut în vedere cumulul celor două tipuri de despăgubiri, acest lucru ar fi fost expres prevăzut în planul social.

Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât planul social a fost considerat de părţi şi cu valoare de act adiţional la contractul colectiv de muncă.

Aşa fiind recursul se priveşte ca fiind fondat sens în care în conformitate cu art.312 Cod procedură civilă urmează să îl admită, să modifice în tot sentinţa şi pe fond să respingă acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta SC E. SA, cu sediul în B, Calea E. nr.239, sector 1, împotriva sentinţei civile nr.2753 din 31 octombrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi T. U., P. D. E., ambii cu domiciliul ales la Cabinet Avocat B. B., cu sediul în P,(...), judeţul P şi în consecinţă:

Modifică în tot sentinţa şi, pe fond, respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 3 iunie 2009.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) E.

Grefier,

N. J.

Red.I.C.T.

Tehnored.A.Ţ./E.R.C.

3 ex./02.07.2009

dosar fond-(...) T r i b u n a l u l P r a h o v a

judecători fond- N. R

- N. H.

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3120/2006