Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

SECTIA CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE ,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILĂ Nr. 1407/R

Şedinţa publică de la 11 O. 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului declarat de reclamanta N. M. , împotriva sentinţei civile nr. 1167/M/15.07.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v în dosar nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică , la pronunţare , se constată lipsa părţilor.

Procedura este îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din 29 octombrie 2009 , când partea prezentă a pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi , care face parte integrantă din prezenta hotărâre , iar instanţa , în vederea deliberării ,a amânat pronunţarea pentru data de 4 O. 2009 , apoi pentru astăzi 11 O. 2009.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă:

Constată că prin sentinţa civilă 1167/M/2009 , T r i b u n a l u l B r a ş o v a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC S. J. invocată de acesta prin întâmpinare .

A respins contestaţia introdusă de reclamanta N. M. împotriva deciziei nr. 1230/02.03.2009 emisă de intimata S.C. N. J. S.R.L. , cu sediul în B , str.N.D. (...) nr. 12, judeţul B , prin lichidator judiciar S. J. .

A respons contestaţia formulată în contradictoriu cu pârâta SC S. J. ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.

A luat act că reclamanta a renunţat la judecarea petitului privind înscrierea în tabelul creditorilor a creanţei rezultând din drepturile salariale neîncasate.

Pentru a pronunţa această hotărâre , instanţa a reţinut următoarele :

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a lichidatorului S. J. este întemeiată întrucât acesta are doar atribuţiile prevăzute de art.25 din legea 85/2006 , pe care le exercită, în numele debitorului, pentru recuperarea creanţelor şi realizarea operaţiunilor de lichidare a bunurilor din patrimoniul acestuia. Prin urmare, lichidatorul nu participă la raporturile juridice generate de lichidare în nume propriu ci în numele debitorului deci nu poate avea calitatea procesuală în prezenta cauză. Între lichidatorul judiciar şi contestatoare nu a existat niciodată vreo relaţie contractuală de muncă.

Calitate procesuală pasivă are doar societatea angajatoare- respectiv SC N. J. T. care va fi reprezentată în cauză de lichidator.

Referitor la fondul cauzei s -a reţinut faptul că reclamanta a fost angajata societăţii pârâte SC N. J. SRL în funcţia de consilier juridic începând cu data de 10.03.2008 , astfel cum rezultă din copia contractului individual de muncă depus la dosar- f.4,5.

Prin sentinţa civilă nr.628/sind/26.06.2008 în baza art.107 lit.a din Legea 85/2006 s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei SC N. J. SRL, fiind numit lichidator provizoriu S. J..- f.34

În exercitarea atribuţiilor prevăzute de art.25 din Legea 65/2006 lichidatorul a emis decizia înregistrată sub nr.1229/2.03.2009 prin care a dispus desfacerea contractului individual de muncă încheiat între reclamantă şi SC N. J. SRL în temeiul art.65 din Codul muncii datorită deschiderii procedurii de faliment a societăţii angajatoare.

Împotriva deciziei reclamanta a formulat prezenta contestaţie prin care a invocat următoarele motive de nulitate: emiterea în mod retroactiv a deciziei, necomunicarea acesteia către reclamantă, încălcarea prevederilor art.73 alin.1 din Codul muncii care reglementează un termen de preaviz de cel puţin 15 zile .

Motivele invocate sunt neîntemeiate şi nu pot avea ca efect anularea deciziei de concediere.

Falimentul angajatorului are ca efect, printre altele, pierderea capacităţii acestuia de a desfăşura raporturi de muncă.

Întrucât acesta nu mai desfăşoară activitate comercială, soluţia care se impune este desfiinţarea posturilor şi concedierea salariaţilor.

În acest sens, potrivit dispoziţiilor Legii 85/2006- art.86 alin.6 ,,prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, în procedura simplificată, precum şi în cazul intrării în faliment în procedura generală, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgenţă de către lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare”.

Rezultă, din cele menţionate, că legiuitorul a prevăzut o procedură derogatorie de la dreptul comun , acest fapt fiind justificat de situaţia specială a angajatorului care nu mai realizează venituri, fiind în imposibilitate de plata a anagajaţilor.

Prin urmare, începând cu data de 26.06.2008- data deschiderii procedurii de faliment se impune în mod obiectiv concedierea salariaţilor de către lichidator, astfel cum s-a procedat.

Faptul că decizia de concediere a fost emisă în data de 2.03.2009 deşi raportul de muncă a încetat anterior – în data de 26.06.2008 nu conduce la nulitatea deciziei. În cazul în care reclamanta a suferit un prejudiciu ca urmare a emiterii cu întârziere a decizie de concediere, are la îndemână o acţiune în despăgubiri întemeiată pe dispoziţiile art.998- 999 din Codul civil împotriva lichidatorului. Existenţa unui eventual prejudiciu nu poate avea ca efect anularea deciziei de concediere întrucât s-ar ajunge la situaţia reîncadrării reclamantei în cadrul unei societăţi nefuncţionale care nu-şi poate permite plata salariilor.

Faptul că decizia nu a fost comunicată reclamantei nu constituie un motiv de nulitate, acesta constituind un aspect ce justifică repunerea în termenul de contestare a acesteia.

Nu constituie motiv de nulitate absolută faptul că nu s-a prevăzut în decizie un termen de preaviz în favoarea reclamantei întrucât legea nu prevede această sancţiune. Nulitatea relativă poate interveni doar în condiţiile în care se dovedeşte producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. În cauză reclamanta nu a dovedit că i s-a produs o vătămare.

Împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă a formulat recurs reclamanta , iar prin motivele de recurs sunt reiterate motivele invocate prin contestaţie , iar soluţia atacată este criticată pentru nelegalitate.

Astfel , se arată că decizia 1230/2.03.2009 emisă de S. J. este nulă absolut deoarece încalcă dispoziţiile imperative ale art. 73 din Codul muncii şi prevederile din CM lit- b de la capitolul alte clauze , prin care se arată faptul că în cazul concedierii termenul de preaviz este de 20 zile conform C o d u l u i M u n c i i , precum şi prevederile art. 74 din Codul muncii privind conţinutul deciziei.

De asemenea, decizia atacată este criticată pe considerentul că a fost emisă în mod retroactiv şi cu încălcarea prevederilor art. 73(1) , art 74 şi art. 76 Codul muncii.

Printr-o notă de şedinţă ( fila 24 dosar recurs) reclamanta a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al S. J. a d-nului D. D. , excepţie ce va fi respinsă întrucât această persoană s-a prezentat în cauză în calitate d e consilier juridic , iar nu ca reprezentant al lichidatorului judiciar, această calitate având-o d-nul D. S. N. care a şi semnat decizia de concediere.

Pe fond recursul este fondat după cum urmează:

Reclamanta a fost angajata societăţii intimate din 1.12.2005 , iar în perioada august 2006 – martie 2008 a fost în concediu de îngrijire a copilului. La data revenirii din concediu între părţi a avut loc o transformare a contractului de muncă iniţial într-unul cu timp parţial de muncă, drept pentru care , la data de 10.03.2008 s-a încheiat contractul de muncă nr. 30654/27.03.2008 cu timp parţial de muncă.

Prin decizia nr. 1230/02.03.2009 s-a dispus încetarea acestui ultim contract individual de muncă al reclamantei începând cu o dată anterioară , respectiv cu data de 26.06.2008 ca urmare a deschiderii procedurii de faliment la această dată.

Potrivit art. 86 alin .6 din legea nr. 85/2006 „ Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii , după data deschiderii procedurii falimentului , desfacerea contractelor de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgenţă de către administratorul judiciar/lichidator , fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar (lichidatorul) va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare”.

După cum se observă, dispoziţiile speciale ale legii privind procedura solvenţei derogă de la prevederile din Codul muncii referitoare la concediere doar în ceea ce priveşte titularul dreptului de a dispune desfacerea contractelor de muncă, neparcurgerea etapei referitoare la concedierea colectivă şi durata termenului de preaviz.

Prin urmare, în mod nelegal prima instanţă a reţinut că desfacerea contractului de muncă al reclamantei cu o dată anterioară este în concordanţă cu dispoziţiile derogatorii ale Legii nr. 85/2006.

Conform art 74 Codul muncii , decizia de concediere se comunică salariatului şi trebuie să cuprindă în mod obligatoriu durata termenului de preaviz ( cel special de 15 zile în situaţia reclamantei).

De asemenea , decizia nu poate produce efecte pentru trecut deoarece conform art. 75 Codul muncii , decizia de concediere produce efecte doar „ de la data comunicării”.

Întrucât dispoziţiile art. 74 i 76 din Codul muncii sunt imperative , sancţiunea nerespectării acestora este nulitatea absolută a deciziei de concediere sub aspectul datei încetării raporturilor de muncă. Reclamanta a luat la cunoştinţă despre decizia atacată la data de 16.03.2003 odată cu obţinerea de la ITM B a adeverinţei nr. 45 /16.03.2009 , astfel încât decizia nu poate produce efecte decât de la această dată.

Pentru perioada anterioară acestei date reclamantei i se cuvin drepturile salariale inserate în contractul de muncă în cuantum de 1500 lei lunar.

În ceea ce priveşte apărarea intimatei potrivit căreia emiterea retroactivă a deciziei de concediere se datorează faptului că reprezentanţii societăţii nu au prezentat lichidatorului judiciar nici o informaţie privind contractele de muncă , Curtea reţine că această apărare este tendenţioasă întrucât din cuprinsul procesului verbal de predare primire a arhivei comerciale a SC N. J. SRL rezultă că la data de 19.12.2008 , la sediul societăţii falite a avut loc predarea către lichidator a 58 de dosare contabile printre care şi contractul de muncă al reclamantei ( poziţia 47, fila 18 dosar fond).

Faptul că lichidatorul societăţii angajatoare nu a procedat la desfacerea contractului de muncă al reclamantei într-un timp mai scurt după încetarea procedurii falimentului constituie un aspect care are relevanţă doar sub aspectul îndeplinirii sarcinilor stabilite de lege de către acesta, iar nu sub aspectul legalităţii deciziei atacate.

Curtea reţine că nu poate reţine nici apărările intimatei potrivit cărora societatea falită nu putea angaja personal , iar contractul de muncă al reclamantei nu a fost „ contrasemnat” de lichidator , întrucât reclamanta nu a fost angajată după deschiderea procedurii falimentului (26.06.2008 conform sentinţei civile nr. 628/Sind/2008 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v , fila 75 dosar fond ) ci anterior acestei proceduri , la data de 1.12.2005. Chiar şi transformarea contractului într-un contract cu timp parţial de muncă a avut loc tot înaintea începerii procedurii falimentului , respectiv la data de 27.03.2008.

În calitatea sa de consilier juridic al societăţii intimate, reclamanta şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu ce-i reveneau , respectiv a redactat acţiuni în favoarea societăţii până la data luării la cunoştinţă despre măsura concedierii.

Cu privire la plata salariilor pentru perioada 10.03.2008 – 10.03.2009 ( astfel cum s-a solicitat prin acţiune) , curtea reţine că din adresa nr. 14923/24.07.2008 emisă de ITM B rezultă că încă de la data respectivă societatea era atenţionată asupra faptului că figurează în evidenţele instituţiei cu un număr de 2 salariaţi ( printre care şi reclamanta ) pentru care , începând cu luna aprilie 2008 nu s-au depus documentele de executare a contractelor individuale de muncă (state de plată) şi nici documente privind încetarea sau suspendarea acestora. Pe de altă parte, societatea intimată prin lichidator nu contestă faptul că reclamanta nu şi-a încasat salariul pe perioada amintită.

În ceea ce priveşte cererea de anulare totală a deciziei de concediere cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară , curtea reţine că reîncadrarea reclamantei în cadrul unei societăţi cu privire la care s-a dispus dizolvarea şi începerea procedurii falimentului nu mai este posibilă fiind în contradicţie cu dispoziţiile Legii 85/2006.

Faţă de aceste considerente , în temeiul dispoziţiilor art 312 Cod procedură civilă , recursul va fi admis în parte conform dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii numitului D. D. de reprezentant al SC S. J..

Admite recursul declarat de recurenta N. M. împotriva sentinţei civile nr. 1167/2009a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v , pe care o modifică în parte în sensul că,

Admite în parte contestaţia formulată de reclamanta N. M. împotriva deciziei nr. 1230/20.03.2009 emisă de intimata pârâtă SC N. J. SRL prin lichidator judiciar S. J. şi în consecinţă:

Dispune anularea parţială a deciziei nr. 1230/2.03.2009 emisă de intimata SC N. J. SRL prin lichidator judiciar S. J. cu privire la data încetării raporturilor de muncă.

Obligă intimata să plătească reclamantei drepturile salariale restante în cuantum de 1500 lei/lună începând cu data de 10.03.2008 până la data 10.03.2009 , respectiv suma de 18.000 lei actualizată cu indicele de inflaţie.

Respinge restul pretenţiilor din cuprinsul contestaţiei.

Menţine restul dispoziţiilor atacate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică , azi 11 O. 2009

Red CŞ 13.11.2009

Dact AG 3.11.2009/ 5 ex

Jud fpnd N G./C S.