Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR(...) ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

D E C I Z I A NR. 1931

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2009

Preşedinte – (...) (...)

Judecători – (...)-(...) (...)

(...) M.

Grefier – T. Ş.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanţii N. J. domiciliat în P,(...), Bl.84, .B, .4, 39, judeţul P, B. N. domiciliată în P,(...), Bl.6, .B, .28, judeţul P, E. D. domiciliat în P,(...), Bl.143, .B, .30, judeţul P, E. N. E. D., domiciliată în P,(...), Bl.143, .B, .30, judeţul P şi N. E. domiciliat în P,(...), judeţul P, împotriva sentinţei civile nr. 708 din data de 24 martie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, în contradictoriu cu pârâta SC E. SA B cu sediul in B, Calea E. nr. 239, sector 1.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns avocat E. M. pentru intimata pârâtă SC E. SA B, lipsind recurenţii reclamanţi.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că recursul este motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru şi că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, cerere formulată de recurenţii-reclamanţi N. J., B. N., E. D., E. N. E. D. şi N. E. prin care solicită să se dispună prezentarea de către intimata-pârâtă a statelor de plată aferente lunii disponibilizării efectuate în anul 2006.

Totodată, solicită acordarea unui nou termen pentru a lua cunoştinţă de întâmpinare şi actele depuse de intimată.

Curtea pune în discuţie cererea formulată în scris la dosar de către recurenţii reclamanţi.

Avocat E. M. solicită respingerea cererii formulată de recurenţii reclamanţi, neavând relevanţă în cauză şi solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Curtea respinge cererea recurenţilor-reclamanţi N. J., B. N., E. D., E. N. E. D. şi N. E., privind depunerea statului de plată, întrucât cauza priveşte reglementări cu caracter general şi nu personal, astfel încât să fie necesar depunerea statului de către pârâtă, iar cu privire la cererea de amânare a cauzei instanţa o respinge ca rămasă fără obiect deoarece la dosar nu a fost depusă întâmpinare din partea intimatei.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, faţă de actele şi lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat E. M., având cuvântul pentru intimata-pârâtă SC E. SA B solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei ca fiind legală şi temeinică, prima instanţă făcând o justă apreciere a probelor dosarului şi a dispoziţiilor legale în materie atunci când a constatat că recurenţii reclamanţi au încasat indemnizaţiile de concediere.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată:

Prin acţiunea înregistrată la nr(...) pe rolul Tribunalului E., reclamanţii N. J., B. N., E. D., E. N. E. D. , N. E., au chemat în judecată pe pârâta SC E. SA B, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să fie obligată pârâta la plata unei sume de bani ce reprezintă diferenţa dintre plăţile compensatorii acordate şi cele cuvenite conform Planului Social şi diferenţele rezultate ca urmare a impozitării incorecte, actualizată cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data plăţii efective.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au fost salariaţii E., iar la disponibilizare aveau dreptul conform art.50 alin 1 din CCM/2005 şi CCM/2006 să beneficieze de o indemnizaţie minimă de concediere în funcţie de vechimea în muncă, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menţionată.

La termenul din data de 10.02.2009, reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul că au arătat care sunt sumele solicitate de fiecare.

Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând pe cale de excepţie respingerea acţiunii ca fiind prescrisă, în temeiul disp. art.283 lit.e Codul muncii, iar pe fond respingerea acţiunii.

S-a susţinut prin întâmpinare de către pârâtă, că prin B. Sociale încheiate la datele de 07.12.2005, 03.01.2006 şi 29.01.2007 s-a stabilit plata unei indemnizaţii de concediere mai mare decât cea prevăzută în art.50 din CCM în favoarea salariaţilor disponibilizaţi, astfel că nu se mai pot achita şi indemnizaţiile prevăzute în art 50 din CCM atât timp cât acestea au fost modificate în sume mai mari în favoarea salariaţilor, sume ce au fost deja achitate.

De asemenea, pârâta a mai susţinut că la baza calculului indemnizaţiilor de concedire s-a avut în vedere salariul mediu brut pe societate din anul 2004 căruia i s-a aplicat procentul de indexare din anul in curs.

În cauză s-a administrat proba cu acte.

După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentinţa civilă nr.708 din 24 martie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea precizată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, că disp. art.283 lit.c din Codul muncii prevăd că drepturile salariale se prescriu într-un termen de trei ani de la data când trebuiau acordate, iar reclamanţii au introdus acţiunea la data de 20.11.2008, înainte de implinirea termenului de prescripţie, astfel că a respins aceasră excepţie.

Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că, potrivit actelor existente la dosar, reclamanţii au fost salariaţii pârâtei,că în urma unui program de restructurare au fost disponibilizaţi ca urmare a desfiinţării postului pe care îl ocupau, iar la data disponibilizării reclamanţii au încasat indemnizaţia de concediere prevăzută în Planul Social, astfel cum se recunoaşte prin acţiunea introductivă.

De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că disp.art.50 din Contractul colectiv de muncă prevedeau că la data disponibilizării din motive neimputabile salariatului, acesta beneficiază de o indemnizaţie minimă de concediere în funcţie de vechimea în muncă, articol care s-a modificat prin Planul Social negociat între patronat şi sindicat în care se prevedea acordarea unor indemnizaţii de concediere mai mari, calculate potrivit acordului dintre patronat şi sindicat.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanţii au fost salariaţii pârâtei însă, la data disponibilizării, au încasat drepturile salariale reprezentând indemnizaţie de concediere.

A apreciat instanţa de fond că, întrucât reclamanţii au beneficiat de indemnizaţiile de concediere prevăzute de Planul Social care erau în favoarea salariaţilor, acţiunea este neîntemeiată, fapt pentru care a respins-o.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat recurs reclamanţii criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pe temeiul cazurilor de recurs prev.de art.304, pct.7, 8 şi 9 cod pr.civ.

Sub un prim aspect, recurenţii au arătat că hotărârea nu conţine motivele pe care se sprijină şi cuprinde motive străine de natura pricinii, deoarece instanţa de fond nu a motivat de ce a respins acţiunea, rezumându-se la reproducerea textelor contractuale şi a respins o pretinsă cerere de daune morale care nu s-a formulat în cauză.

O altă critică vizează greşita interpretare a actului dedus judecăţii, schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, reţinându-se în mod eronat că drepturile prevăzute de art.50 din CCM nu se cumulează cu cele ale art.4 din Planul Social.

Într-o ultimă critică a sentinţei, recurenţii au arătat că, prin aplicarea greşită a legii, prima instanţă a respins ca nefiind utilă cauzei expertiza de specialiate pe care au solicitat-o ca mijloc de probă în dovedirea acţiunii, având în vedere că ambele părţi au depus înscrisuri conţinând calcule diferite pentru drepturile aflate în disputa lor şi care trebuiau verificate de un specialist.

În plus, instanţa a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 56 alin.4, lit.j din Codul fiscal potrivit cărora plăţile compensatorii calculate la nivelul salariului mediu net pe unitate, nu se impozitează.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului şi în principal, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond pentru admnistrarea probei cu expertiză contabilă-salarizare, iar în subsidiar, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii precizate astfel cum a fost formulată.

Recurenţii-reclamanţi au formulat şi depus concluzii scrise la care au anexat înscrisuri (filele 24-31).

Curtea, verificând sentinţa recurată prin prisma criticilor aduse de recurenţi, a actelor şi lucrărilor dosarului, a dispoziţiilor legale dar şi sub toate aspectele, conform art.304¹ Cod pr.civ. constată şi reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art.50(1) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2006 (denumit în continuare CCM) în cazul concedierilor care nu ţin de persoana salariatului, angajatorul îi plăteşte, funcţie de vechimea acestuia, o indemnizaţie minimă de concediere, stabilită pe tranşe, astfel : de la 6 luni la 3 ani-un salariu mediu net, de la 3 la 10 ani-două salarii medii nete, de la 10 la 15 ani-trei salarii medii nete, iar peste 15 ani-patru salarii medii nete.

Art.50(2,3) din acelaşi contract stabileşte că în situaţia concedierilor colective, se va porni de la formula de calcul utilizată în situaţia similară precedentă, valorile efective urmând a fi acordate după negocierea cu G. E..

Astfel cum în mod corect tribunalul a interpretat şi aplicat clauzele contractuale sus-citate, indemnizaţiile de concediere stabilite în art.50 alin.1 şi 2 sunt distincte, după cum concedierea a fost dispusă individual sau colectiv, aşa încât faţă de reclamanţi, care au fost concediaţi ca urmare a desfiinţării postului în cadrul reorganizării activităţii E. SA, aprobate prin hotărârile Consiliului de Administraţie din 7 iunie şi respectiv 9 august 2006 (filele 17-31) sunt incidente dispoziţiile art.50(2) din CCM, iar nu cele ale art.50(1) care interesează numai sub aspectul formulei de calcul.

Acesta este motivul pentru care art.50(4) stabileşte că „prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile Planului Social” anexă la contract (fila 47-52) care la pct.4, denumit „pachete financiare” materializează efectiv întinderea indemnizaţiilor de concediere şi modalitatea de calcul a acestora, pentru situaţia concedierilor colective.

Interpretarea dată de recurenţii-reclamanţi dispoziţiilor art.50(4) sus-citat are caracter pur speculativ şi nu poate fi primită, în condiţiile în care la momentul disponibilizării lor din motive ce nu ţin de persoana salariatului, sindicatul şi-a dat acordul cu privire la concedierea dispusă prin deciziile ale căror copii au fost depuse la dosar, acord prin care s-a confirmat respectarea clauzelor Contractului Colectiv de Muncă şi ale Planului Social (filele 17-31).

În aceste condiţii, stabilirea şi acordarea sumei de câte 19.933 lei achitată efectiv fiecărui recurent-reclamant, într-o singură tranşă, încă din anul 2006 de angajator, corespunde întrutotul clauzelor contractuale din CCM 2006, valoarea concretă a acestei sume cu titlu de indemnizaţii de concediere fiind negociată cu G. E. al cărui reprezentant a semnat pe fiecare din deciziile de încetare a raporturilor de muncă emise.

Deşi recurenţii-reclamanţi au susţinut prin precizarea acţiunii (fila 57) că la calcularea indemnizaţiilor de concediere, angajatorul a ignorat majorările salariale de 13% pentru anul 2005 şi de 10% pentru anul 2006 ce trebuiau aplicate la salariul mediu brut al anului 2004, aşa cum s-a prevăzut în Planul Social, acesta constituind un motiv de critică în recurs, Curtea reţine că potrivit adresei nr.1482/2005 (fila 8) urmare negocierii dintre Patronat şi Federaţia Sindicală G. E., salariile de bază ale personalului s-au majorat cu 13% de la data de 1 ianuarie 2005, procent aplicat la salariul mediu brut din anul 2004, iar în anul 2006 cu 10%.

Pe de o parte, recurenţii-reclamanţi au confirmat, încă de la introducerea acţiunii, prin calculul pe care l-au anexat acţiunii, susţinerea pârâtei că pentru anul 2004 salariul mediu brut a fost de 1400 lei, iar pentru anul 2006-de 1582 lei (fila 46) aşa încât indemnizaţiile de concediere ale reclamanţilor au fost corect stabilite ca fiind rezultatul produsului dintre această bază de calcul şi câte 15 salarii la care aveau dreptul în raport de vechimea în unitate, conform art.50(1) din CCM comb.cu pct.4 din Planul Social, adică 19.933 lei.

Nu corespunde realităţii susţinerea recurenţilor-reclamanţi că “Planul Social nu se referă la aplicarea procentului de majorare a salariilor din anul anterior disponibilizării” câtă vreme, în mod explicit, pct.4 al acestui Plan stabileşte că pentru anul 2005, salariul mediu brut din E. este cel din 2004 majorat în anii următori direct proporţional cu acelaşi procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă.

Drept urmare, cum la valoarea totală a indemnizaţiilor de concediere, corect calculate de intimata-pârâtă, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, s-a aplicat cota de impozitare legală, Curtea constată că nu se impunea efectuarea unei expertize de specialitate care să verifice susţinerile reclamanţilor şi nu există motive întemeiate pentru a reforma soluţia pronunţată de instanţa de fond, sumele finale stabilite cu acest titlu şi pe care recurenţii-reclamanţi le-au încasat la scurt timp după încetarea raporturilor de muncă, fiind conforme clauzelor contractuale semnate de ambele părţi, astfel că în temeiul art.312 Cod pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate, care este legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii N. J. domiciliat în P,(...), Bl.84, .B, .4, 39, judeţul P, B. N. domiciliată în P, B. (...) , nr.5, Bl.6, .B, .28, judeţul prahova, E. D. domiciliat în P,(...), Bl.143, .B, .30, judeţul P, E. N. E. D., domiciliată în P,(...), Bl.143, .B, .30, judeţul P şi N. E. domiciliat în P,(...), judeţul P împotriva sentinţei civile nr.708 din data de 24 martie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a în contradictoriu cu pârâta SC.E. SA B cu sediul in B, Calea E. nr. 239, sector 1.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 22 octombrie 2009.

PRESEDINTE, JUDECATORI,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) M.

GREFIER,

T. Ş.

Red.C.P.

Tehnored.S.Ş.

8 ex./17.11.2009

dosar fond- (...) T r i b u n a l u l P r a h o v a

judecători fond- O. D. ; N. D.

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3120/2006

Emis 6 comunicări/17.11.2009

Grefier

1. N. J.

2. B. N.

3. E. D.

4. E. N. E. D.,

5. N. E.

6. SC.E. SA B