Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIE NR. 36/R-CM

Şedinţa publică din 15 Ianuarie 2009

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...) (...), judecător

Judecător (...) (...)

Judecător (...) J.

Grefier E. D.

S-au luat în examinare, pentru pronunţare, recursurile declarate de reclamanţii E. S., E. J., E. O., D. J., D. E.,E. N. H.A, J. F., P. N. N., E. F. S., N. N. J., E. F., E. F. D., F. B., D. F., Ş. F., E. F., D. N., D. H., E. J. T., T. E., T. E., N. G., T. N., D. O., E. B., T. N., E. N., E. T., J. F., J. F. J., D. G, D. F., E. N., O. O., D. N., I. N., T. J., F. N., T. F., T. F., D. N., E. E., E. N., T. G., T. G., N. G, E. N., E. G, J. J., T. J., J. N., N. J., U. J., E. N., E. N., D. D., U. G., O. E., N. E., G. G, V. N., E. H.A, N. D.A, D. T., E. N., E. N., N. O. N., E. N., P. N., O. M., E. N. în nume propriu şi pentru minora E. N. B., în calitate de moştenitori ai reclamantului E. E., E. F., E. S. T., E. E., N. D., E. M., N. B., D. N. I, S. H., T. B., E. N., E. E., J. N. H., E. D., H. D., E. N., B. N. şi de pârâta S.C. P. S.A. RÂMNICU V, împotriva sentinţei civile nr.990 din 19 noiembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a, în dosarul nr(...).

Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.

Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc la data de 13 ianuarie 2009 şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Pronunţarea a fost amânată pentru astăzi, iar în urma deliberării s-a dat următoarea soluţie:

C U R T E A

Constată că prin acţiunea înregistrată sub nr(...), pe rolul T r i b u n a l u l u i V â l c e a, reclamanţii E. S., E. J., E. O. , D. J., D. E., E. N. H., J. F., P. N. N.,E. F. S., N. N. J., E. F., E. F. D., F. B., D. F., Ş. F., E. F., D. N., D. H., E. J. T., T. E., T. E., N. G., Ş. N., D. O., E. B., Ş. N., E. N., K. Ş., J. F., J. F. J., D. G, D. F.,E. N.a, O. (...), D. N., I. N., T. J., F. N., T. F.,T. F., D. N., E. E., E. N., T. G., T. G.,N. G, E. N., E. G, J. J., T. J., J. N., N. J., U. J., E. N., E. N., D. D., U. G., O. E., N. E., G. G, V. N., E. H., N. D., D. Ş., E. N., E. N., N. O. N.a, E. N., P. N., O. M., E. E., E. F., E. S. (...), E. E., N. D., E. M., N. B., D. N. I, S. H., Ş. B.a, E. N., E. E., J. N. H., E. D., H. D., E. N. şi B. N. au chemat în judecată pe pârâtele Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă V şi S.C. P. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să o oblige pe pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă V să plătească reclamanţilor sume de bani cu titlu de venit lunar de completare conform art.7 lit.c din O.U.G. nr.116/2006.

În subsidiar, s-a solicitat ca, în situaţia în care instanţa va aprecia că dispoziţiile O.U.G. nr.116/2006 nu sunt aplicabile, să fie obligată pârâta la plata sumei de bani cu titlu de plăţi compensatorii în baza art.28, 29 din O.U.G. nr.98/1999, republicată şi modificată.

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că în data de 31 martie 2008, în baza art.73 alin.1 din Codul muncii şi art.39 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, le-au fost emise preavize de concediere de către angajatorul S.C. P. S.A., având în vedere că S.C. D. S.R.L. M a cumpărat activele complexului de păsări Avicola E., fabrica de nutreţuri combinate F.N.C. E. şi complexul de porci T., situaţie faţă de care activitatea în cadrul acestor subunităţi a încetat, ceea ce a determinat desfiinţarea efectivă a locurilor de muncă ale reclamanţilor şi, pe cale de consecinţă, concedierea colectivă a 598 angajaţi ai respectivelor subunităţi.

Au mai arătat reclamanţii că angajatorul S.C. P. S.A. este societate comercială cu capital majoritar de stat, având acţionar majoritar Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, astfel că în speţă sunt aplicabile în principal dispoziţiile O.U.G. nr.116/2006 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, dispoziţii conform cărora reclamanţii au dreptul la obţinerea unui venit lunar de completare.

În subsidiar, în situaţia în care instanţa va aprecia că dispoziţiile O.U.G. nr.116/2006 nu sunt aplicabile, reclamanţii au solicitat să fie avute în vedere dispoziţiile O.U.G. nr.98/1999 privind plăţile compensatorii.

Pârâta S.C. P. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cu motivarea că acest venit de completare se stabileşte odată cu indemnizaţia de şomaj şi se acordă de către Agenţiile Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă Judeţene.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, pârâta a arătat că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr.116/2006 care privesc protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societăţi cu capital majoritar de stat precum şi societăţile comerciale şi regiile autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, arătând că prevederile O.U.G. nr.116/2006 se aplică numai personalului disponibilizat prin concedieri colective din cadrul societăţilor expres menţionate în anexele la O.U.G. nr.116/2006, iar S.C. P. S.A. nu este nominalizată printre aceste societăţi.

De asemenea, pârâta a susţinut că nu este aplicabilă nici O.U.G. nr.98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, întrucât art.1 din acest act normativ prevede că măsurile de protecţie socială prevăzute de aceasta se aplică salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată şi care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţial sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare, de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale şi alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare, or în cazul de faţă este vorba de vânzarea unui activ şi nicidecum de una din situaţiile enumerate mai sus.

Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă V a formulat de asemenea întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr.116/2006 şi O.U.G. nr.98/1999, pentru aceleaşi considerente invocate de pârâta S.C. P. S.A.

Ulterior, reclamanţii prin apărător au precizat că solicită obligarea la plata drepturilor cerute prin acţiune numai a pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă V, hotărârea ce se va pronunţa urmând a fi opozabilă şi pârâtei S.C. P. S.A.

Prin cererea formulată la data de 30.05.2008 (filele 107-108), pârâta S.C. P. S.A. a chemat în garanţie Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând obligarea acestei instituţii la plata contravalorii sumelor reprezentând plăţi compensatorii şi a cheltuielilor de judecată în situaţia în care ar fi obligată să le achite reclamanţilor sumele solicitate, însă la data de 26.06.2008 (filele 120-121) pârâta a renunţat la judecata acestei cereri.

Prin sentinţa civilă nr.990/19.11.2008, au fost respinse excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. P. S.A. şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor E. E. şi G. G.

A fost respinsă acţiunea şi s-a luat act de renunţare la judecată a cererii de chemare în garanţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a analizat cu prioritate, în temeiul art.137 Cod procedură civilă, excepţiile invocate de pârâtă.

Tribunalul a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. P. S.A. este neîntemeiată, deoarece reclamanţii au fost salariaţi în cadrul societăţii pârâte, astfel că aceasta are calitate procesuală pasivă, între părţi existând raporturi juridice legate de contractele individuale de muncă şi de contractul colectiv de muncă.

De asemenea, instanţa a apreciat că este nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului E. E. şi a reclamantului G. G. Astfel, primul reclamant a decedat la data de 10 mai 2008, ulterior emiterii deciziilor de concediere colective, ceea ce înseamnă că dreptul patrimonial se născuse, astfel că în cauză au fost introduşi moştenitorii acestuia E. N. în calitate de soţie supravieţuitoare şi în calitate de reprezentant al minorei E. N. B.. Pe de altă parte, reclamantul G. G a fost angajat al societăţii pârâte şi beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi reclamanţii, chiar dacă în perioada concedierii se afla în concediu medical.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamanţii au fost concediaţi în baza art.73 alin.1 din Codul muncii şi art.39 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, ca urmare a vânzării de către angajatorul S.C. P. S.A. către S.C. D. S.R.L. M a activelor complexul de păsări Avicola E., fabrica de nutreţuri combinate F.N.C. E. şi complexul de porci T..

Tribunalul a apreciat că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr.116/2006 întrucât în art.2 din această ordonanţă se stabileşte în mod clar sfera sa de aplicabilitate. Astfel, conform acestui text de lege societăţile care pot efectua concedieri colective precum şi numărul de salariaţi ce urmează să fie disponibilizaţi se stabilesc prin hotărâre a guvernului la propunerea ministerelor de resort sau a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, numai în condiţiile în care au un program de restructurare şi reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare aprobat astfel încât concedierea colectivă să nu depăşească termenul de 31 decembrie 2008 sau după caz, termenul de 31 decembrie 2010, pentru persoanele concediate din cadrul societăţilor prevăzute în anexa 3.

Concedierea colectivă care face obiectul acestei cauze nu se încadrează în condiţiile instituite de O.U.G. nr.116/2006, întrucât nu a existat o hotărâre de guvern în care să fie nominalizată S.C. P. S.A. şi să fie precizat numărul de salariaţi disponibilizaţi, nu a existat un program de restructurare sau reorganizare, iar această societate nu este nominalizată în anexa nr.3 a O.U.G. nr.116/2006.

De asemenea, instanţa a apreciat că nu-şi găsesc aplicabilitatea în speţă nici dispoziţiile O.U.G. nr.98/1999, întrucât, potrivit art.1 din acest act normativ, măsurile de protecţie sociale prevăzute de această ordonanţă se aplică salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată şi care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale precum şi regii autonome, societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare, denumite în continuare angajatori, or în speţă nu a fost vorba de restructurare, reorganizare, închidere operaţională, privatizare sau lichidare, ci de vânzarea unui activ.

A concluzionat instanţa că, nefiind aplicabile cele două acte normative invocate de reclamanţi – O.U.G. nr.116/2006 şi O.U.G. nr.98/1999 - , reclamanţii beneficiază doar de măsurile de protecţie socială prevăzute de Codul muncii şi Contractul colectiv de muncă la nivelul S.C. P. S.A., respectiv compensaţii reprezentând 5 salarii de bază avute la data desfacerii contractului individual de muncă, compensaţii care de altfel au fost acordate reclamanţilor.

Faţă de aceste considerente, instanţa a respins acţiunea.

În termen legal, sentinţa a fost recurată atât de către reclamanţi, cât şi de către pârâta S.C. P. S.A.

Reclamanţii au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în speţă nu ar fi aplicabil nici unul dintre cele două acte normative invocate de reclamanţi în acţiune.

În dezvoltarea recursului, reclamanţii au arătat că sunt îndreptăţiţi să obţină venitul lunar de completare prevăzut de art.7 lit.c din O.U.G. nr.116/2006, motivând că nu există mai multe forme de concediere colective, aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond, şi că dispoziţiile respectivului act normativ vizează tocmai protecţia socială a personalului disponibilizat prin concedieri colective, actul aplicându-se practic ori de câte ori societăţile comerciale iau măsura concedierii ce nu implică vina angajatului.

Mai susţin recurenţii-reclamanţi că prin vânzarea activului de către pârâtă către o altă societate comercială a încetat activitatea operaţională, fapt ce face aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr.98/1999.

Pârâta a criticat sentinţa sub următoarele aspecte:

1. În mod greşit instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. P. S.A., cu toate că obligaţia de plată a venitului lunar de completare prevăzut de O.U.G. nr.116/2006 şi a plăţilor compensatorii prevăzute de O.U.G. nr.98/1999 nu revine angajatorului.

2. În mod greşit instanţa a apreciat că reclamantul E. E. are calitate procesuală activă, fără să aibă în vedere că acesta nu a fost inclus în procedura de concediere colectivă, deoarece în perioada 12.10.2007-30.04.2008 s-a aflat în concediu medical, iar la data de 10.05.2008 a decedat, contractul său individual de muncă încetând de drept, conform art.56 lit.a din Codul muncii.

3. În mod greşit tribunalul a apreciat că reclamantul G. G are calitate procesuală activă, deşi acesta s-a aflat în concediu medical în perioada 1.01.2008-31.05.2008, iar la data de 1.06.2008, contractul său de muncă a încetat ca urmare a pensionării conform art.56 lit.d din Codul muncii.

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile aduse, Curtea reţine următoarele:

Recursul declarat de reclamanţi este în parte fondat.

Prima susţinere a reclamanţilor în sensul aplicabilităţii O.U.G. nr.116/2006 este neîntemeiată, sub acest aspect hotărârea primei instanţe fiind corectă.

Astfel, conform art.2 din acest act normativ, societăţile care pot efectua concedieri colective în condiţiile acestei ordonanţe de urgenţă, precum şi numărul de salariaţi ce urmează să fie disponibilizaţi se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, numai în condiţiile în care au un program de restructurare şi reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare, aprobat astfel încât concedierea colectivă să nu depăşească termenul de 31 decembrie 2008 sau, după caz, termenul de 31 decembrie 2010 pentru persoanele concediate din cadrul societăţilor prevăzute în anexa nr. 3.

Art.3 din O.U.G. nr.116/2006 prevede că măsurile de protecţie socială prevăzute de actul normativ se acordă în baza programelor de restructurare şi reorganizare sau numai a programelor de restructurare ori de reorganizare a societăţilor prevăzute la art. 1, aprobate de autoritatea publică implicată, programe care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu menţiunile expres enumerate de lege.

Rezultă aşadar, că actul normativ impune anumite condiţii pentru a deveni aplicabile măsurile de protecţie pe care le cuprinde: existenţa unui program de restructurare şi/sau de reorganizare; respectarea unor termene limită; emiterea unei hotărâri de guvern, la propunerea ministerelor de resort sau a A.V.A.S., cu societăţile ce pot efectua concedieri colective şi numărul de salariaţi ce urmează să fie disponibilizaţi.

În speţă nu s-a dovedit că aceste condiţii instituite de O.U.G. nr.116/2006 ar fi fost îndeplinite, iar pe de altă parte curtea constată că societatea comercială P. S.A. nu este cuprinsă în nici una dintre anexele actului normativ.

Ca atare, instanţa apreciază ca fiind corectă concluzia primei instanţei, privind aplicabilitatea O.U.G. nr.116/2006.

În altă ordine de idei, curtea apreciază ca fiind fondată critica formulată în recurs de reclamanţi, referitoare la aplicabilitatea O.U.G. nr.98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective.

Conform art.1  din actul normativ, măsurile de protecţie socială prevăzute de ordonanţa de urgenţă se aplică salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată şi care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare, de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, precum şi regii autonome, societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare, denumite în continuare angajatori.

Rezultă deci că actul normativ se aplică salariaţilor disponibilizaţi prin concedieri colective efectuate în procesele de: restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare, iar T r i b u n a l u l V â l c e a a apreciat că în speţă nu suntem în prezenţa nici unuia dintre aceste procese, concluzie pe care curtea o apreciază ca fiind greşită.

Potrivit art.14 alin.1, în cazul închiderii operaţionale reglementate de O.U.G. nr.88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr.99/1999, salariaţii disponibilizaţi prin concedieri colective beneficiază de măsurile de protecţie socială prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

Conform art.2 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, dispoziţiile actului normativ se aplică şi vânzării de active ale regiilor autonome şi ale societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, inclusiv ale companiilor naţionale şi ale societăţilor naţionale ori ale celorlalte societăţi comerciale rezultate din reorganizarea unei regii autonome de interes naţional sau local.

Închiderea operaţională şi vânzarea activelor nerentabile este reglementată în Secţiunea I a O.U.G. nr.88/1997, respectiv în art.32⁵-32⁷.

Astfel, conform art.32⁵, vor fi supuse închiderii operaţionale toate activele pentru care din procesul de exploatare şi valorificare a produselor şi serviciilor pe care le realizează nu se pot recupera cel puţin cheltuielile aferente, cu excepţia celor a căror exploatare nu poate fi oprită în temeiul unor dispoziţii legale ori care sunt integrate într-un proces tehnologic complex, dacă pe ansamblul exploatării acestuia se realizează profit. În acest scop este interzisă compensarea pierderilor dintr-un sector de activitate al societăţii comerciale cu veniturile obţinute din alt sector. Nu se consideră compensare cota-parte cu care sectorul care are pierderi a contribuit la realizarea acestor venituri.

Potrivit art.32⁶, activele închise operaţional sunt supuse în mod obligatoriu vânzării, iar salariaţii vor fi disponibilizaţi, cu acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege, iar conform art.32⁷, vânzarea activului se face pe bază de licitaţie publică cu strigare, potrivit prevederilor normelor metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. 

Din coroborarea textelor de lege de mai sus rezultă că măsurile de protecţie instituite de O.U.G. nr.98/1999 sunt aplicabile şi în situaţia vânzării de active (în cadrul procesului de privatizare) de către societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, aşa cum este S.C. P. S.A.

Ca atare, curtea concluzionează că în speţă îşi găseşte aplicabilitatea O.U.G. nr.98/1999, care prevede ca măsură de protecţie pentru salariaţii disponibilizaţi colectiv acordarea unei plăţi compensatorii, ce reprezintă, potrivit art.28, o sumă neimpozabilă al cărei cuantum lunar este egal cu salariul mediu net pe unitate, realizat în luna anterioară disponibilizării.

Suma totală de bani acordată cu titlu de plată compensatorie este reglementată de art.32 alin.1 din O.U.G. nr.98/1999 şi ea diferă în funcţie de vechimea în muncă.

În ceea ce priveşte recursul pârâtei, curtea reţine următoarele:

Primul motiv de recurs este nefondat.

Este adevărat că plata compensatorie reglementată de O.U.G. nr.98/1999 nu se suportă de către societatea angajatoare, ci din fondul pentru plata ajutorului de şomaj, conform art.55 din actul normativ.

Pe de altă parte însă, în acest proces de concediere colectivă angajatorului îi revine obligaţia, potrivit art.31, ca în termen de 3 zile de la data desfacerii contractelor individuale de muncă, să transmită agenţiilor pentru ocupare şi formare profesională judeţene şi a municipiului B listele cu salariaţii disponibilizaţi.

În aceste condiţii curtea apreciază că această pârâtă are calitate procesuală pasivă, iar hotărârea pronunţată trebuie să-i fie opozabilă pentru ca S.C. P. S.A. să-şi îndeplinească atribuţiile prevăzute de art.31 din O.U.G. nr.98/1999.

Al doilea motiv de recurs este fondat.

Hotărârea A.G.A. privind concedierea colectivă a fost emisă la data de 16.11.2007, dată la care salariatul E. E. se afla în concediu medical, motiv pentru care măsura concedierii nu a fost luată şi faţă de acesta, contractul său de muncă fiind suspendat.

Salariatul E. E. a decedat la data de 10.05.2008 (fila 98 dosar fond), situaţie faţă de care contractul său individual de muncă a încetat de drept, conform art.56 lit.a din Codul muncii, iar nu ca urmare a concedierii colective.

De altfel pentru acest salariat nici nu au fost emise preaviz de concediere şi apoi decizie de concediere, aşa cum s-a întâmplat în cazul celorlalţi reclamanţi.

Al treilea motiv de recurs este de asemenea fondat.

Reclamantul G. G nu a făcut obiectul concedierii colective, pentru acest salariat neexistând preaviz de concediere şi nici decizie de concediere, aşa cum s-a emis în cazul celorlalţi reclamanţi. Contractul său individual de muncă a încetat la data de 1.06.2008, ca urmare a pensionării pentru invaliditate, în temeiul art.56 lit.d Codul muncii (fila 371 dosar fond), iar nu ca urmare a concedierii.

De altfel, în ceea ce priveşte aceste ultime două motive de recurs, reclamanţii, prin apărător, au fost de acord cu admiterea excepţiilor lipsei calităţii procesuale active pentru cei doi salariaţi (aspect consemnat în practicaua deciziei).

Faţă de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă şi art.291 Codul muncii curtea va admite recursul pârâtei, precum şi recursul reclamanţilor, cu excepţia reclamanţilor G. G şi E. E. prin moştenitor E. N., ale căror recursuri urmează a fi respinse.

(...) modifica în parte sentinţa, în sensul că va admite în parte acţiunea şi va obliga pe pârâta A.J.O.F.M. V să acorde reclamanţilor, cu excepţia reclamanţilor G. G şi E. E., plăţile compensatorii prevăzute de art.28-32 din O.U.G. nr.98/1999.

În baza art.246 Cod procedură civilă va lua act de renunţarea la judecată a cererii de chemare în garanţie formulată de pârâta A.J.O.F.M. V împotriva A.V.A.S., iar în baza art.274 Cod procedură civilă va respinge cererea formulată în dosarul de fond de către reclamanţi privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât la dosar nu a fost depusă chitanţa de plată a onorariului de avocat.

(...) menţine în rest sentinţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii E. S., E. J., E. O., D. J., D. E.,E. N. H.A, J. F., P. N. N., E. F. S., N. N. J., E. F., E. F. D., F. B., D. F., Ş. F., E. F., D. N., D. H., E. J. T., T. E., T. E., N. G., T. N., D. O., E. B., T. N., E. N., E. T., J. F., J. F. J., D. G, D. F., E. N., O. O., D. N., I. N., T. J., F. N., T. F., T. F., D. N., E. E., E. N., T. G., T. G., N. G, E. N., E. G, J. J., T. J., J. N., N. J., U. J., E. N., E. N., D. D., U. G., O. E., N. E., V. N., E. H.A, N. D.A, D. Ş., E. N., E. N., N. O. N., E. N., P. N., O. M., E. F., E. S. T., E. E., N. D., E. M., N. B., D. N. I, S. H., T. B., E. N., E. E., J. N. H., E. D., H. D., E. N., B. N. împotriva sentinţei civile nr.990 din 19 noiembrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a, în dosarul nr(...).

Admite recursul pârâtei S.C. P. S.A. RÂMNICU V, formulat împotriva aceleiaşi sentinţe.

Modifică în parte sentinţa în sensul că admite în parte acţiunea, obligă pe pârâta A.J.O.F.M. V să acorde reclamanţilor, cu excepţia reclamanţilor G. G şi E. E., plăţile compensatorii prevăzute de art.28-32 din O.U.G. nr.98/1999, ia act de renunţarea la judecata cererii de chemare în garanţie formulată de pârâta S.C. P. S.A. împotriva AUTORITĂŢII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI şi respinge cererea de plată a cheltuielilor de judecată.

Menţine în rest sentinţa.

Respinge recursul reclamanţilor G. G şi E. E. prin moştenitor E. N..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15.01.2009, la Curtea de A p e l P i t e ş t i, Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) J.

Grefier,

E. D.

L.I. /19.01.2009

G.M./V.S./4 ex.

Jud. fond: G. E.

N. N.