Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA

DECIZIE Nr. 7859

Şedinţa publică de la 08 T. 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)-(...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) E.

Grefier J. D.

******************

Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatorul H. D. T., împotriva sentinţei civile nr. 2265 din 08 aprilie 2008 a T r i b u n a l u l u i D o l j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata UM 02590-SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ MILITAR - DR Ş. P., având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat (...) N., pentru recurenta contestatoare H. D. T., consilier juridic D. E., pentru intimata UM 02590-SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ MILITAR - DR Ş. P..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că prin serviciul arhivă a fost depusă întâmpinare, în două exemplare de către intimata UM 02590-SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ MILITAR - DR Ş. P..

Se comunică în şedinţă publică, un exemplar al întâmpinării formulată de intimata UM 02590-SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ MILITAR - DR Ş. P. avocatului (...) N., pentru recurenta contestatoare H. D. T..

Avocat (...) N., pentru recurenta contestatoare H. D. T. arată că nu solicită termen pentru a observa întâmpinarea.

Intrucât nu mai sunt excepţii de invocat, probe de administrat ori alte cereri de formulat, instanţa, apreciind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 150 Cod procedură civilă acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat (...) N., pentru recurenta contestatoare H. D. T., învederează instanţei că între părţi nu există încheiat un act adiţional, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei pronunţată şi obligarea intimatei la plara cheltuielilor de judecată.

Consilier juridic D. E., pentru intimata UM 02590-SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ MILITAR - DR Ş. P., solicită instanţei respingerea, ca nefondat a recursuli şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a sentinţei recurate pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă.

Prin sentinţa nr. 2265 din 08 aprilie 2008 a T r i b u n a l u l u i D o l j în dosarul nr(...) s-a respins cererea de chemare in judecată formulată de contestator H. D. – T. ,în contradictoriu cu intimat U.M. 02590-SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ MILITAR -DR. Ş. P..

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut :

Contestatoarea H. D. T. a fost angajată cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată nr.189/27 09 2004, în cadrul unitătii pîrîte – Spitalul Clinic de Urgentă Militar Dr T. P. C, in functia de psiholog.

Prin decizia nr. A 235/4 02 2008, intimatul a dispus concedierea contestatoarei in temeiul art. 65 din Codul muncii, motivul concedierii fiind desfiinţarea postului de psiholog in cadrul secţiei psihiatrie in urma restructurării şi reorganizării activităţii Ministerului Apărării.

In cursul judecăţii intimatul a anulat decizia de concediere prin ordinul de zi pe unitate cu nr 44/2008.

Ca urmare a cererii contestatoarei din 7 02 2008 prin care a optat pentru ocuparea unui post vacant din unitate, acela de psiholog în cadrul ambulatoriului de specialitate al spitalului , s-a procedat la încheierea unui act adiţional la contractul individual de muncă nr 189/27 09 2004 , act adiţional în care s-a prevăzut noul loc de muncă al acesteia in ambulatoriul de specialitate al spitalului , in funcţia de psiholog începând cu 01 03 2008.

Faţă de această situaţie, instanţa a constatat că cererea de chemare in judecată a rămas fără obiect respingând-o pentru acest motiv.

Având în vedere prevederile art 275 din cod pr civilă, potrivit cărora „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată” şi faptul că intimatul a recunoscut pretenţiile contestatoarei înainte de primul termen de judecată, fără să existe dovada unei puneri în întârziere anterioară chemării în judecată, instanţa a respins cererea contestatoarei privind acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat

Împotriva sentinţei a declarat recurs recurenta H. D. T., invocând următoarele:

Ca in speţa erau incidente dispoziţiile art.246 alin.3 C o d u l d e procedura civila cu privire la renunţarea la judecata care se aplica prin analogie la prezenta speţa.

Astfel, intimata a realizat un act de renunţare la judecata contestaţiei prin anularea deciziei de concediere Nr. B./2008, anulare ce s-a produs la data de 15.03.2008, după ce in prealabil formulase contestaţie la data de 26.02.2008 si a efectuat cheltuieli prin angajarea de aparator.

Ca intimata se afla in culpa procesuala si in raport de dispoziţiile art.275 si 276 C o d u l d e procedura civila, trebuia sa plătească cheltuielile de judecata deoarece a fost de drept pusa in întârziere prin introducerea contestaţiei la instanţa de judecata.

Ca in condiţiile in care a existat aceasta decizie de concediere care ulterior a fost anulata, motivarea sumara si logica era ca in mod firesc subsemnata sa redobândească toate drepturile avute anterior emiterii acestei decizii de concediere.

Ca cererea din data de 07.02.2008 a avut drept fundament decizia de concediere nr. B./2008 si prevederile art.64 alin.1 Codul muncii si art.74 lit.d, fiind vorba de un loc de munca disponibil in cadrul unitaţii.

Ca in condiţiile in care a fost anulata decizia de concediere opţiunea pentru ocuparea acelui loc de munca a rama sfara obiect.

Ca actul adiţional de care se face vorbire in motivare nu a fost semnat pentru următoarele argumente:

In condiţiile in care nu era anulata decizia de concediere, contractul individual de munca înceta, neputându-se încheia un act adiţional la un contract care a încetat.

In condiţiile in care decizia de concediere a fost anulata, contractul individual de munca isi produce in continuare efectele.

Ca in realitate, prin aceasta acţiune de concediere, de anulare a concedierii si presiunea de a încheia un act adiţional la contractul individual de munca se încearcă eludarea dispoziţiilor art. 41 din Codul muncii.

Ca acest lucru rezulta in mod neechivoc si din adresa nr. B./2008.

Analizând motivele de recurs in raport cu sentinţa recurată, Curtea retine următoarele:

La data de 05.02.2008, unitatea intimata, in baza prevederilor art.65 din L.53/2003 a dispus încetarea contractului individual de munca al recurentei, începând cu data de 01.03.2008.

Motivul precizat consta in prevederea statului de organizare nr. (...)-06CBK29 E. al Spitalului Clinic de Urgenta Militar.

S-a precizat ca loc de munca disponibil in cadru unitaţii pentru care se putea face opţiunea: - psiholog cu norma întreaga in cadrul Ambulatoriului de specialitate.

La data de 07.02.2008, recurenta a înregistrat sub nr. CR 94/2008, opţiunea pentru ocuparea postului de psiholog in cadrului Ambulatoriului.

Adresa poarta aprobarea din data de 07.02.2008.

Ca urmare unitatea trimite adresa nr. B./05.03.2008 prin care se aduce la cunoştinţa recurentei ca in baza P.. de Zi pe Unitate nr.44/2008, ca urmare a opţiunii s-a dispus anularea deciziei de concediere.

In drept se reţin următoarele prevederi legale:

Art. 10, Codul muncii contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

Art. 17(4), Codul muncii, orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (2) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, într-un termen de 15 zile de la data încunoştinţării în scris a salariatului, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare rezultă ca posibilă din lege sau din contractul colectiv de muncă aplicabil. Art. 65(1), concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. (2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă. Art. 74 (1) Codul muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu: d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64. Cu privire la aceasta ultima dispoziţie legala, Curtea retine ca in baza principiului protecţiei salariatului împotriva şomajului, dispoziţiile privind oferta locurilor de munca disponibile isi găsesc aplicarea si in cazul prevăzut de dispoziţiile art. 65 Codul muncii.

In raport de starea de fapt reţinuta si dispoziţiile legale menţionate, Curtea retine ca recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:

Aşa cum se observa, unitatea intimata a luat măsura concedierii recurentei ca urmare a masurilor de restructurare dispuse la nivelul unitaţii.

Unitatea pe de o parte a acordat un termen de preaviz salariatei intimate, iar pe de alta a oferit acesteia posibilitatea de a opta pentru un nou loc de munca in cadrul unitaţii, in vederea evitării stării de şomaj.

S-a stabilit ca data de desfacere a contractului de munca, data de 01.03.2008, asigurându-se astfel termenul legal de preaviz, cat si posibilitatea salariatei de a reflecta cu privire la locul de munca oferit si de a-si manifesta opţiunea cu privire la acesta.

Anterior producerii efectelor de către decizia de concediere, prin acord scris, salariata contestatoare isi manifesta voinţa in sensul acceptării postului oferit, acord urmat in aceeaşi zi de aprobare aşa cum rezulta din rezoluţia depusa pe cerere.

Aceasta situaţie a fost cuprinsa in Ordinul de Zi pe Unitate.

Prin acceptarea ofertei noului loc de munca a operat, in fapt, o modificare a contractului individual de munca, astfel incat din acel moment decizia de concediere a rămas fara obiect, urmând doar ca formalitatea noii conveniţii sa se realizeze prin încheierea actului adiţional, in sensul art. 17 alin. 4 Codul muncii.

Anularea de către unitate a deciziei de concediere nu reprezintă decât o măsura administrativa, luata de către unitate, pentru evidenţierea modificării raportului de munca, ca urmare a acceptării de către salariata a ofertei formulate de către unitate.

Ca atare in mod temeinic si legal, a reţinut instanţa de fond ca in cauza formularea de către contestatoare a contestaţiei a rămas fara obiect.

In ceea ce priveşte cheltuielile de judecata, in condiţiile mai sus arătate, Curtea constata ca nu exista o culpa a unitaţii in declanşarea prezentului litigiu, atât timp cat contestatoarea prin acceptul formulat a condus la încetarea efectelor deciziei a cărei anulare a solicitat-o ulterior.

In raport de cele mai sus arătate, Curtea urmează sa respingă recursul ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de contestatorul H. D. T., împotriva sentinţei civile nr. 2265 din 08 aprilie 2008 a T r i b u n a l u l u i D o l j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata UM 02590-SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ MILITAR - DR Ş. P..

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 08 T. 2008.

Red. Jud.L. E. 14.10.2008

Tehn.I.C./Ex.2

J.F./C. E. şi

P. D.