Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A Operator 2928

Secţia Litigii de Muncă

şi Asigurări Sociale

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 438

Şedinţa publică din 10 martie 2009

PREŞEDINTE: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

GREFIER: (...) (...)

Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta S.C. S. Sport S.R.L., împotriva Sentinţei Civile nr. 1790/2008, pronunţată de Tribunalul C-S în Dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamanta intimată D. J. N. G., având ca obiect contestaţie împotriva deciziei de concediere.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, lipsesc părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care Curtea ,văzând că prin actele procedurale depuse la dosar părţile au solicitat judecarea cauzei in lipsă, precum şi faptul că nu mai sunt alte cereri şi probe de administrat ,constată încheiată cercetarea judecătorească şi reţine dosarul spre soluţionare.

CURTEA,

Asupra recursului declarat in cauză reţine următoarele.

Prin Sentinţa Civilă nr. 1790/2008, pronunţată de Tribunalul C-S în Dosarul nr(...), a fost admisă in parte acţiunea reclamantei D. J. N. G., in contradictoriu cu pârâta S.C. S. Sport S.R.L şi-n consecinţă s-a constatat nulitatea deciziei de concediere nr. 3/16.01.2008, emisă de pârâtă , a fost obligată pârâta să o reintegreze pe reclamantă pe postul avut anterior concedierii şi să-i plătească drepturile salariale începând cu data concedierii şi până la data reintegrării pe post, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.

Prin aceeaşi sentinţă judecătorească a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei sporul de 25% din salariul de bază pentru munca prestată pe timpul nopţii şi sporul de vechime de 5% din salariul de bază corespunzător perioadei lucrate în intervalul ianuarie 2005-16.01.2008, pretenţiile reclamantei cu acelaşi obiect ,aferente intervalului 23.02.2002-decembrie 2004, fiind respinse ca prescrise.

Pentru a pronunţa această sentinţă ,Tribunalul a reţinut in esenţă că reclamanta a fost angajată la societatea pârâtă ca muncitor necalificat, în baza contractului individual de muncă, înregistrat la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă C-S cu nr. (...)/2000 până la 16.01.2008 când ,prin Dispoziţia pârâtei nr.3/2008, i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, începând cu data de 6 februarie 2008, ca urmare a desfiinţării postului.

In continuare ,instanţa de fond a reţinut că, potrivit art.73 al.1 din Codul muncii, persoanele concediate în urma desfiinţării postului beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare, iar art.74 al.1 lit.b din acelaşi cod prevede că decizia de concediere trebuie să conţină în mod obligatoriu durata preavizului.Totodată, art.76 din Codul muncii stipulează că nerespectarea procedurii prevăzute de lege atrage nulitatea absolută a concedierii.

Ori ,în decizia pârâtei nr.3/16.01.2008 se arată că la 6 februarie 2008 încetează contractul de muncă al reclamantei, dată la care expiră preavizul la care aceasta avea dreptul conform legii,această dispoziţie a deciziei de concediere fiind o prevedere generală a dreptului la preaviz, iar nu una concretă ,aşa cum prevede art.74 al.1 lit.b din Codul muncii .

Tribunalul a mai observat că pârâta nu a făcut dovada datei comunicării deciziei de concediere către reclamantă pentru a se putea verifica dacă aceasta a beneficiat în mod efectiv de întreaga perioadă legală de preaviz, aşa încât decizia de concediere este nulă absolut, reclamanta având dreptul, potrivit art. 78 din Codul muncii, la reintegrarea pe postul avut anterior concedierii, la plata drepturilor salariale la care ar fi avut dreptul dacă nu ar fi fost concediată şi la actualizarea acestor sume.

Cât priveşte sporurile solicitate de reclamantă, instanţa de fond a apreciat , acordând eficienţă depoziţiei martorei T. N., audiată în cauză, că reclamanta a făcut dovada că a lucrat în 3 schimburi, inclusiv în schimbul de noapte. Cum potrivit art. 40 al.3 lit. d şi e din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional nr.1116/30.01.2003,clauză contractuală preluată in contractele colective încheiate la nivel naţional pe anii următori, salariaţii au dreptul la sporul pentru vechimea în muncă de minim 5% pentru 3 ani vechime şi la sporul pentru lucrul în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, Tribunalul a constatat că pretenţiile reclamantei sunt întemeiate .

În fine , in privinţa prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei pentru drepturile salariale din perioada 23.02.2000-decembrie 2004, Tribunalul a dat eficienţă practică normelor art.283 al.1 lit.c din Codul muncii ,care prevăd că cererile pentru plata drepturilor salariale pot fi formulate în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs in termenul legal pârâta S.C. S. Sport S.R.L, solicitând modificarea sentinţei supusă reformării ,in sensul respingerii cererii de chemare in judecată a reclamantei , aşa cum a fost ea formulată in faţa instanţei de fond.

Sintetizând motivele de recurs ale pârâtei care ,in opinia sa se circumscriu prevederilor art. 304 pct.9/C.pr.civ. , Curtea constată că ele au vizat in esenţă faptul că in mod eronat judecătorii fondului au dispus anularea dispoziţiei de concediere a reclamantei, făcând aplicarea art. 65 alin.1 din Codul muncii ,care reglementează situaţia desfacerii contractului individual de muncă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului .

A mai susţinut recurenta că instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală şi asupra petitului având ca obiect sporul de noapte şi cel de vechime , in contextul in care art. 41 alin2 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional pe anii 2007-2010 dispune că sporurile nu se pot acorda decât la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse in salariul de bază.

Reclamanta intimată nu s-a prezentat la proces şi nu a depus întâmpinare ,cu toate că a fost citată cu această menţiune de instanţa de recurs .

In recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând recursul pârâtei prin prisma motivelor invocate ,precum şi a actelor de procedură efectuate in faţa instanţei de fond ,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 312 alin1 şi art. 304 ind. 1/C.pr.civ. ,Curtea apreciază că acesta nu este întemeiat ,cu următoarele argumente.

Aşa cum corect a reţinut Tribunalul , reclamanta a fost angajată la societatea pârâtă ca muncitor necalificat, în baza contractului individual de muncă, înregistrat la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă C-S cu nr. (...)/2000 până la 16.01.2008 când ,prin Dispoziţia pârâtei nr.3/2008, i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, începând cu data de 6 februarie 2008. In conţinutul deciziei contestate se menţionează, in dreptul rubricii destinată temeiului juridic al încetării contractului individual de muncă ,art. 65 alin1 din Codul muncii ,potrivit căruia concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

In aceste circumstanţe ,chiar dacă argumentarea in fapt a considerentelor care au determinat angajatorul să ia măsura încetării unilaterale a raportului individual de muncă cu reclamanta lipseşte din conţinutul deciziei contestate ,nu i se poate reproşa instanţei de fond că ,in analiza exigenţelor legale de formă pe care trebuie să le îndeplinească decizia de concediere ,s-a raportat la normele imperative ale art. 73 al.1 şi 74 din Codul muncii , referitoare la termenul de preaviz. Aceste norme sunt cuprinse in Secţiunea a 6-a a Legii nr. 53/2003 ,iar aplicabilitatea lor pentru ipoteza încetării contractului individual de muncă din motive fără legătură cu persoana salariatului – adică art. 65 alin1- este expres stipulată prin art. 73 alin1 din actul normativ in discuţie. Tribunalul a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor ale art.73 al.1 şi 74 din Codul muncii, iar motivul de recurs al pârâtei nu este întemeiat .

Referitor la soluţia T r i b u n a l u l u i d e acordare a sporului pentru munca de noapte şi cel pentru vechimea in muncă , instanţa de recurs apreciază că pârâta nu poate invoca ,cu succes prevederile art. 41 alin 2 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional pe anii 2007-2010 care dispun că sporurile nu se pot acorda decât la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse in salariul de bază ,câtă vreme nu a făcut dovada existenţei vreunei clauze convenţionale exprese in contractul individual de muncă ,ori in cel colectiv la nivel de unitate cu privire la includerea sporurilor cuvenite prin lege in salariul de bază al reclamantei.

Pentru argumentele de fapt şi de drept mai sus expuse , in temeiul art. 304 ind.1 şi art. 312 alin.1 /C.pr.civ. ,Curtea va respinge recursul pârâtei ,cu consecinţa evidentă a menţinerii sentinţei de fond, considerată a fi legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta S.C. S. Sport S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 1790/2008, pronunţată de Tribunalul C-S în Dosarul nr(...).

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 martie 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

GREFIER,

(...) (...)

Red.R.E. /08.04. 2009

Tehnored. R.P./ 08.04.2009/2 ex

Prima instanţă: E. M. şi N. O. – Tribunalul C-S