Cabinet avocat Dreptul muncii

(Număr în format vechi 1362/2009)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 3718R

Şedinţa publică de la 25 Mai 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE: (...) (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...) A

JUDECĂTOR: (...) (...) F.

GREFIER: J. S. N.

Pe rol fiind, soluţionarea recursului formulat de către recurentul Institutul Clinic G., împotriva sentinţei civile nr.7722 din data de 10.12.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata Ţ. E., având ca obiect „contestaţie decizie de concediere”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns recurentul INSTITUTUL CLINIC G., prin consilier juridic H. H., intimata Ţ. E. prin avocat N. E. cu împuternicire avocaţială nr.(...) aflată la fila 8 în dosarul de fond.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 16.02.2009, motivele de recurs formulate de Institutul Clinic G., ce au fost comunicate şi intimatei.

Intimata Ţ. E. prin avocat depune la dosar cererea prin care se solicită a fi pusă în executare hotărârea pronunţată de instanţa de fond.

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă părţilor, cuvântul în susţinerea/combaterea recursului.

Recurentul Institutul Clinic G. , prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat, casarea în întregime a hotărârii atacate şi rejudecând cauza să se respingă contestaţia formulată de Ţ. E..

Intimata Ţ. E. prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii recurate în sensul reintegrării pe postul deţinut anterior, cu obligarea recurentei la plata despăgubirilor egale cu salariile de care a fost lipsită începând cu 01.10.2008, urmând ca încetarea raporturilor de muncă să se facă la data comunicării deciziei de pensionare. Se arată că recurenta nu a procedat la măsura întocmirii dosarului de pensionare şi trimiterea acestuia la Casa de Pensii. Depune la dosar concluzii scrise.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.7722 din data de 10.12.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr(...), a fost admisă contestaţia formulată de contestatoarea Ţ. E., în contradictoriu cu intimatul Institutul Clinic G., a fost anulată decizia nr.101/04.09.2008, emisă de intimat, s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior concedierii, şi a fost obligat intimatul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la concediere până la reintegrare, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamanta Ţ. E. a fost salariata Institutului Clinic G. pe funcţia de biolog principal.

La data de 4.09.2008 intimata emite decizia cu nr.101 prin care dispune încetarea contractului individual de muncă al reclamantei în baza dispoziţiilor art.61 lit.e) Codul muncii.

Dispoziţiile sus menţionate prevăd ca angajatorul poate dispune concedierea pentru motive ce ţin de persoana salariatului în cazul în care salariatul îndeplineşte condiţiile de vârstă, standard şi stagiu de cotizare şi nu a solicitat pensionarea în condiţiilor legii.

Din actele dosarului a rezultat că salariata îndeplinea cerinţele de pensionare încă din luna noiembrie 2006.

Concedierea în condiţiile art.61, lit.e) Codul muncii nu poate fi făcută decât la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă şi stagiu de cotizare şi acest lucru rezultă din folosirea de către legiuitor în cuprinsul textului art.61, lit.e) Codul muncii nu a timpului prezent al verbului „a îndeplini" - „salariatul îndeplineşte condiţiile de vârsta standard"..., cât şi din interpretarea teleologică a textului susmenţionat.

Raţiunea şi finalitatea dispoziţiilor art.61, lit.e Codul muncii este aceea de a permite angajatorului să se dispenseze de salariaţii săi care, fără să-i mai fie necesari refuză să-şi solicite pensionarea pentru limită de vârstă faţă de împrejurarea că, după intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000 pensionarea pentru limită de vârstă nu mai poate fi făcută şi la cererea angajatorului.

Daca însă angajatorul a înţeles să continue raporturile de muncă după îndeplinirea condiţiilor de pensionare, cum este cazul în speţa, el nu mai poate invoca dispoziţiile art.61, lit.e) Codul muncii.

A accepta ideea că după îndeplinirea condiţiilor de pensionare angajatorul poate să pună capăt oricând şi în mod discreţionar raporturilor de muncă în mod unilateral echivalează cu acceptarea încălcării unor principii fundamentale ce guvernează dreptul muncii, cum ar fi cel prevăzut de art.5, al.l Codul muncii , cel privind egalitatea de tratament al salariaţilor şi interzicerea discriminării, inclusiv pe criteriul vârstei, principiul bunei credinţe şi al consensualismului, prevăzut de art.8, al.l Codul muncii, principiul asigurării dreptului la muncă prevăzut de art.3 Codul muncii şi principiul stabilităţii raporturilor de muncă.

Împotriva acest hotărâri a declarat recurs intimatul Institutul Clinic G., solicitand casarea sentintei recurate.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art.304 pct.7 şi 9 C.pr.civ., recurentul a arătat că interpretarea data de prima instanta art. 61 lit e Codul muncii este contrara legii , deoarece legislatia specifica nu permite continuarea raporturilor de munca dupa implinirea conditiilor pentru pensionare este posibila numai timp de 2 ani .

Analizând întregul material probator administrat în cauză, in raport de criticile formulate si de temeiurile de drept invocate de către recurent, cât şi din oficiu, conform art.304¹ C.pr.civ., Curtea reţine următoarele:

La data de 4.09.2008 intimata emite decizia cu nr.101 prin care dispune încetarea contractului individual de muncă al initmatei reclamante în baza dispoziţiilor art.61 lit.e) Codul muncii, potrivit carora angajatorul poate dispune concedierea pentru motive ce ţin de persoana salariatului în cazul în care salariatul îndeplineşte condiţiile de vârstă standard şi stagiu de cotizare şi nu a solicitat pensionarea în condiţiilor legii.

Intimata îndeplinea cerinţele de pensionare încă din luna noiembrie 2006.

Constatam ca legiuitorul nu stabileste vreo limita de timp in care angajatorul poate dispune concedierea salariatului pentru indeplinirea conditiilor de pensionare . P. dupa aceasta data, angajatorul poate dispune concedierea salariatului in baza art. 61 lit e Codul muncii , deoarece continuarea activitatii nu inlatura imprejurarea implinirii acestor conditii si efectele sale .

J. acestor conditii este suficienta pentru a determina concedierea salariatului care nu solicita pensionarea , Codul muncii reglementand un caz distinct de concediere, independent de celelalte.

Prin urmare, angajatorul nu este obligat sa urmeze alte proceduri pentru a dispune concedierea salariatului, atat timp cat sunt intrunite conditiile prev. de art. 61 lit e Codul muncii .

Depunerea ulterioara a unei cereri de pensionare ulterior emiteii deciziei de concediere nu poate avea efect in ce priveste aprecierea valabilitatii acestei decizii, care se verifica in raport de momentului emiterii. Data producerii efectelor nu are relevanta intrucat si inainte de aceasta data actul juridic exista si poate fi anulat , interesul partii fiind evident de vreme ce actul respectiv va produce efecte certe.

Posibilitatea angajatorului de a dispune concedierea angajatului la o anumita varsta standard nu presupune o discriminare pe criteriu de varsta, asa cum a retinut , fara a motiva aceasta sustinere, prima instanta, deoarece aceasta prevedere legala este aplicabila oricarei persoane aflate inntr-o situatie comparabila . O persoana ce indeplineste conditiile prev. de art. 61 lit e Codul muncii nu poate fi comparata decat cu o alta persoana ce se gaseste in situatie comparabila , iar nu persoane ce nu indeplinesc aceste conditii . In cauza , nu exista indicii ca angajatorul a discriminat salariata in raport de alte persoane aflte in situatii comparabile . Aceasta cu atat mai mult cu cat insasi intimata avea dreptul de a solicita pensionarea.

Nu sunt incalcate nici principiile bunei credinte si dreptului la munca, atat timp cat legea este cea care stabileste o anumita varsta la care salariatului i se poate deschide dreptul la pensie.

Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentinţa recurată, în sensul că va respinge contestaţia, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul Institutul Clinic G., împotriva sentinţei civile nr.7722 din data de 10.12.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata Ţ. E..

Modifică, în tot, sentinţa recurată, în sensul că:

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea Ţ. E. în contradictoriu cu intimatul Institutul Clinic G. , ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 25.05.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

T. H. E. A E. H.

J. D. F.

GREFIER

J. S. N.

Red. D.G.E.

Dact. A.C./2ex

25.06.2009

Jud. fond : Dalina P.; B. E. U.