Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I

DOSAR NR(...)

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 329

Şedinţa publică din data de 23 februarie 2010

Preşedinte - (...) (...) (...)

Judecători - (...) (...) (...)

- F. (...) (...)

Grefier - E. E.

Pe rol fiind soluţionarea recursului formulat de contestatorul SINDICATUL LIBER INDEPENDENT D. T, cu sediul în Târgovişte,(...) - 11, judeţul D, în numele salariatului T. J., împotriva sentinţei civile nr. 2027 din data de 11 noiembrie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimata (...) N. T (...), cu sediul în Târgovişte,(...) -11, judeţul D.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns recurentul-contestator Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte - în numele salariatului T. J., reprezentat de preşedinte U. N., lipsind intimată (...) N. T (...).

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat şi a fost declarat în termen.

Curtea dispune rectificarea conceptul de citare în sensul menţionării corecte a calităţii procesuale a părţilor de contestator şi intimată.

Reprezentantul intimatului-contestator Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte, preşedinte U. N., depune la dosar împuternicirea de reprezentare juridică nr. 49 din data de 22 februarie 2010, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză şi solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, faţă de actele şi lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul recurentului-contestator asupra recursului.

Reprezentantul recurentului-contestator Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte, preşedinte U. N., având cuvântul arată că prin procesul-verbal nr. 11 şi Protocolul, ambele încheiate la data de 1 septembrie 2008 între părţi s-a convenit, ca începând cu data de 2 septembrie 2008, salariaţii concediaţi să beneficieze de o indemnizaţie de concediere egală cu 40% din salariul brut înmulţită cu numărul anilor lucraţi în combinat şi un preaviz de 30 de zile calendaristice.

Precizează că, în baza acestui Protocol încheiat la data de 1 septembrie 2008 au fost emise decizii de concediere până în luna februarie 2009, inclusiv, când ele au fost stopate, fără ca între părţi să existe o nouă înţelegere, situaţie recunoscută şi de intimată.

Susţine că, între părţi nu a mai intervenit o altă înţelegere care să anuleze Protocolul încheiat la data de 1 septembrie 2008, astfel că au intrat în conflict de interese.

Mai arată că, în septembrie 2009 au avut loc negocieri pentru finalizarea CCM, în prezent acesta fiind aproape în faza finală.

Solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei pronunţată de instanţa de fond în sensul admiterii acţiunii.

După strigarea cauzei şi încheierea dezbaterilor s-a depus la dosar prin intermediul Compartimentului Registratură o cerere înregistrată sub nr. 2941 din data de 23 februarie 2010 formulată de recurenta-intimată (...) N. T (...) prin care solicită acordarea unui termen de judecată pentru lipsă de apărare, având în vedere că reprezentaţii societăţii se află în imposibilitatea de a se prezenta la acest termen de judecată, întrucât sunt delegaţi să reprezinte interesele societăţii la alte instanţe din teritoriu în dosare care nu pot suporta o nouă amânare, cererea care nu este dovedită.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului sub nr(...), contestatorul Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte, în numele salariatului T. J., a solicitat în contradictoriu cu intimata (...) N. Târgovişte (...) ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze în parte dispoziţia nr. 1795/2.06.2009 prin care salariatului i-a încetat contractul individual de muncă urmare a desfiinţării postului, în sensul anulării art.5 cu referire la cuantumul compensaţiei cuvenite în urma concedierii, obligând pârâta la acordarea compensaţiei stabilită prin Procesul verbal din 01.09.2008 şi Protocolul încheiat la aceeaşi dată, a anulării art.2 şi 4 referitoare la durata preavizului, obligând pârâta la acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice, stabilit de asemenea de comun acord de către părţi prin aceleaşi documente, cu plata salariului cuvenit pentru această durată a preavizului.

În motivarea acţiunii, s-a arătat că în urma expirării D. în luna august 2008 părţile au convenit să acorde începând cu 02.09.2008 în urma concedierilor individuale o compensaţie în bani echivalentă cu 40% din salariul brut avut în luna anterioară concedierii, înmulţită cu numărul de ani lucraţi în combinat, dar nu mai puţin de 3 salarii brute şi un preaviz de 30 de zile calendaristice, înţelegere asumată de părţi prin Procesul verbal din 01.09.2008 şi Protocolul încheiat la aceeaşi dată, iar concedierile au fost făcute în baza acestor înţelegeri, după cum probează şi dispoziţia nr.876/16.03.2009 de încetare a contractului individual de muncă al numitului H. N..

Începând cu luna iunie, în mod unilateral conducerea a schimbat condiţiile de concediere prin dispoziţia nr.876/16.03.2009, acordând o compensaţie de cel puţin un salariu lunar şi un preaviz de 20 zile lucrătoare.

Prin urmare, s-a solicitat anularea în parte a dispoziţiei contestate în ceea ce priveşte drepturile acordare la art.2, art.4 şi art.5, obligarea pârâtei la acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice şi o compensaţie bănească egală cu 40% din salariul brut avut în luna anterioară concedierii.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică şi nelegală, întrucât la 20.08.2008 a încetat de drept contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societăţii, negocierile pentru încheierea unui nou contract fiind începute încă din luna iunie 2008, iar după expirarea perioadei de 60 zile calendaristice – durata maximă legală a negocierilor colective – părţile nu au ajuns la un punct de vedere comun, ocazie cu care au convenit să prelungească negocierile peste durata maximă legală, în baza unui înscris intitulat „Protocol din data de 01.09.2008”.

Conform acestui Protocol, negocierile s-au prelungit până la 8.09.2008, iar pe perioada aceasta administraţia s-a angajat să acorde tuturor celor concediaţi din motive care nu au legătură cu persoana salariatului, compensaţii băneşti egale cu 40% din salariul brut din luna anterioară concedierii, înmulţită cu numărul de ani lucraţi în combinat, dar nu mai puţin de 3 salarii brute şi un preaviz de 30 de zile calendaristice.

După data de 08.09.2008, părţile au intrat în conflict de interese, care s-a închis, însă nu s-a mai încheiat nici până în prezent un nou contract colectiv de muncă, singurul contract aplicabil fiind cel încheiat la nivel naţional, ale cărei prevederi au fost preluate şi respectate în ceea ce privesc aceste concedieri prin dispoziţia nr.876/16.03.2009.

Intimata a mai precizat că salariatul a fost disponibilizat în cadrul unei concedieri individuale, ocazie cu care a primit o compensaţie bănească egală cu salariul brut din luna anterioară concedierii şi un preaviz de 20 zile lucrătoare, perioadă în care se înscriu 28 zile calendaristice, rezultând doar o diferenţă de 2 zile, pe care societatea este de acord să le compenseze în bani, fără să constituie motiv de anulare a deciziei de concediere.

Instanţa a dispus emiterea unei adrese către Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială D pentru a se comunica dacă Protocolul din 01.09.2008 a fost înregistrat la această instituţie, care prin adresa nr.3972/09.11.2009 a comunicat faptul că protocolul nu a fost prezentat spre înregistrare, orice modificare a clauzelor contractului colectiv de muncă, potrivit art.31 din Legea 130/1996 şi art.10 alin.2 din CCM neputând avea loc decât în baza unui act adiţional ce trebuia înregistrat.

T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, prin sentinţa civilă nr.2027/11.11.2009 a respins cererea formulată de Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că T. D. Târgovişte, ca reprezentant al contestatorului, a solicitat anularea în parte a dispoziţiei nr. 1795/2.06.2009 de încetare a contractului individual de muncă al acestuia (concediere individuală), în temeiul art. 65 din Codul muncii, referitor la art. 2, art. 4 şi art. 5 din această dispoziţie, care prevede o durată a preavizului de 20 zile lucrătoare şi o compensaţie de cel puţin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi, susţinându-se că în privinţa preavizului şi a compensaţiei băneşti operează Protocolul încheiat la 01.09.2008 între reprezentanţii (...) N. Târgovişte (...) şi cei ai T. D., respectiv o indemnizaţie de concediere de 40% din salariul brut din luna anterioară concedierii înmulţită cu numărul de ani lucraţi în combinat şi un preaviz de 30 zile calendaristice.

Din examinarea acestui Protocol depus la dosar, instanţa de fond a reţinut că prin acesta s-a hotărât prelungirea negocierilor pentru încheierea unui nou contract colectiv de muncă până la data de 08.09.2008, iar pe această perioadă sindicatele şi-au exprimat ferm acordul pentru efectuarea de concedieri individuale, chiar şi în condiţiile prelungirii acestor negocieri, urmând ca salariaţii concediaţi în perioada prelungirii negocierilor colective să beneficieze de o indemnizaţie de concediere de 40% din salariul brut din luna anterioară concedierii înmulţită cu numărul de ani lucraţi în combinat şi un preaviz de 30 zile calendaristice.

Prin urmare, ceea ce trebuie determinat, în opinia instanţei de fond, este perioada prelungirii negocierilor colective, în care părţile au convenit ca salariaţii concediaţi să beneficieze de ceea ce au negociat reprezentanţii acestora, drepturi care fac obiectul prezentei cauze.

Reprezentantul societăţii intimate, a precizat în şedinţa publică din 28.10.2009 că negocierile s-au încheiat în februarie 2009, ultimele acte încheiate fiind 2 adrese ale societăţii pârâte prin care s-a propus o formă a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, de la acea dată nemaiavând loc negocieri între părţi.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar de către intimată, respectiv adresele nr. 0120/15.01.2009 şi 0120/03.02.2009 reiese că ultimele negocieri au avut loc între părţi la data de 03.02.2009, nemaiexistând alte înscrisuri depuse de către contestator care să demonstreze că de la această dată au mai avut loc şi alte negocieri, iar dispoziţia de concediere a salariatului U. N. este din 02.06.2009, deci după data încetării negocierilor, când era aplicabil contractul colectiv de muncă la nivel naţional, sens în care dispoziţia nr.876/16.03.2009, neanulată de nici o instanţă, emisă de directorul general al societăţii pârâte, a şi dispus acordarea acestor drepturi în concordanţă cu D..

În acest fel, mai arată prima instanţă, nu are relevanţă susţinerea reclamantei, în sensul că prin dispoziţia nr.266/26.01.2009, unui alt salariat pe nume H. N. i s-au acordat drepturile din Protocolul din 01.09.2008, câtă vreme concedierea acestuia a avut loc până la data de 03.02.2009.

Faţă de considerentele expuse, instanţa a apreciat că acţiunea formulată de contestator este neîntemeiată şi a fost respinsă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, contestatorul Sindicatul liber Independent D. Târgovişte a declarat recurs.

În motivarea recursului formulat se arată că în conformitate cu procesul-verbal nr.11 din 01.09.2009 şi Protocolul din aceeaşi dată, părţile au convenit ca începând cu data de 02.09.2009 salariaţii concediaţi să primească o indemnizaţie de concediere echivalentă cu 40 % din salariul brut avut în luna anterioară concedierii înmulţit cu numărul de ani lucraţi în combinat şi un preaviz de 30 de zile calendaristice, dispoziţii obligatorii pentru părţi şi ulterior datei de 08.09.2009.

Recurentul susţine că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că ulterior acestei date protocolul nu mai produce efecte este greşită întrucât primele concedieri prin desfiinţarea postului de muncă au apărut începând cu data de 15.09.2008, conform dispoziţiei nr.2601/15.09.2008 emisă în baza acestui protocol, prin care salariata E. H. a primit drepturile stabilite prin procesul-verbal din data de 01.09.2008.

Se susţine că au fost efectuate în continuare concedieri în baza aceleiaşi convenţii, ultima dispoziţie în acest sens fiind nr.454 /13.02.2009.

Întrucât nu a mai fost încheiat un alt înscris între părţi care să reglementeze drepturile salariaţilor la concediere pentru desfiinţarea locului de muncă, recurenta apreciază că salariaţii concediaţi trebuie să beneficieze de drepturile negociate prin protocolul mai sus menţionat până la data la care părţile vor conveni alte condiţii de concediere.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate, în sensul admiterii contestaţiei astfel cum a fost formulată.

Intimata (...) N. Târgovişte (...) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că procesul-verbal al rundei 11 de negociere a contractului colectiv de muncă nu este izvor de drepturi colective pentru salariaţi, în condiţiile în care ulterior acestuia nu s-a încheiat un contract colectiv de muncă.

Examinând sentinţa recurata prin prisma motivelor de recurs, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum si a textelor de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispozitiilor art. 304 ¹ C.pr.civ., Curtea constata ca recursul formulat este nefondat, potrivit considerentelor care urmează a se expune în continuare:

Prin dispoziţia nr.1795/02.06.2009 emisă de intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatei E. H. în temeiul articolului 65 din Legea nr.53/2003 pentru desfiinţarea postului, acordându-i-se un preaviz de 20 de zile lucrătoare şi o compensaţie de concediere de cel puţin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.

Având a examina dacă decizia contestată încalcă prevederile contractului colectiv de muncă sau angajamentele asumate de conducerea unităţii împreună cu sindicatul – contestator Curtea constată că la data de 20.08.2008 contractul colectiv de muncă la nivel de societate a încetat de drept, expirând perioada pentru care a fost încheiat, drept pentru care părţile au început negocieri colective la începutul lunii iunie 2008 pentru încheierea unui nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate.

În urma primelor negocieri nu s-a ajuns la o înţelegere astfel că, prin Protocolul din data de 01.09.2008 încheiat între reprezentanţii (...) N. Târgovişte (...) şi cei ai T. D., s-a hotărât de comun acord prelungirea acestora până la data de 08.09.2008. Tot cu această ocazie părţile au convenit ca sindicatele, pe de o parte, să îşi exprime acordul ferm pentru efectuarea de concedieri individuale, iar patronatul, pe de altă parte, să acorde salariaţilor concediaţi în perioada prelungirii negocierilor colective pentru încheierea unui nou contract colectiv de muncă, o indemnizaţie de concediere egală cu 40% din salariul brut din luna anterioară concedierii înmulţită cu numărul de ani lucraţi în combinat şi un preaviz de 30 de zile calendaristice.

Din interpretarea literală a textului protocolului reiese cu claritate că această convenţie îşi producea efectele doar pe perioada „prelungirii negocierilor pentru încheierea unui nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate până la data de 08.09.2008”. În consecinţă, cum decizia contestată în prezenta cauză a fost emisă la data de 02.06.2009, ulterior perioadei 01.09.2008- 08.09.2008, Curtea apreciază că nu îi sunt aplicabile dispoziţiile din protocol privind cuantumul indemnizaţiei şi durata preavizului.

În mod legal şi întemeiat a reţinut instanţa de fond că înţelegerea cuprinsă în protocolul din 01.09.2008 nu se poate aplica tuturor salariaţilor concediaţi după data de 08.09.2008 şi până la data încheierii unui nou contract colectiv de muncă deoarece protocolul prevede o dată limită de prelungire a negocierilor, respectiv până la 08.09.2008, nu s-a făcut dovada unei alte înţelegeri cu privire la prelungirea negocierilor şi nici a faptului că s-a încheiat conflictul de interese, sau al adoptării unui nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate care să prevadă cuantumul acestor indemnizaţii.

Chiar dacă unii din salariaţii concediaţi în perioada imediat următoare încheierii protocolului mai sus-menţionat au beneficiat de drepturile stipulate în cuprinsul acestuia, astfel cum s-a făcut dovada în recurs prin dispoziţia nr. 2601/25.09.2008 de încetare a contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, aceasta nu instituie o obligaţie în sarcina angajatorului de a acorda şi în continuare aceleaşi drepturi, deciziile individuale luate de acesta având la bază considerente de oportunitate motivate de condiţiile economico-financiare ale unităţii la data disponibilizării.

Pentru toate aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 C.pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de contestatorul SINDICATUL LIBER INDEPENDENT D. T, cu sediul în Târgovişte,(...) - 11, judeţul D, în numele salariatului T. J., împotriva sentinţei civile nr. 2027 din data de 11 noiembrie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimata (...) N. T (...), cu sediul în Târgovişte,(...) -11, judeţul D.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2010.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) F. (...) (...)

Grefier,

E. E.

Operator de date cu caracter personal

Nr. Notificare 3120

Red. T./FA

4 ex/ 23.03.2010

d.f. nr(...) – T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a

j.f. M. E.

D. E.