Cabinet avocat Dreptul muncii

(Număr în format vechi 5119/2009)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 6976R

Şedinţa publică de la 27 O. 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR –(...) (...) H.

GREFIER – E. N.

Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenta (...) T. J. SRL, împotriva sentinţei civile nr.4445 din 25.05.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.46567/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata D. J. N., având ca obiect-contestaţie decizie concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns intimata prin avocat J. H. ce depune împuternicire avocaţială emisă în baza contractului de asistenţă juridică nr.(...)/2009, lipsind recurenta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Se învederează faptul că la dosar intimata a depus prin serviciul registratură , la data de 23.11.2009 întâmpinare în 2 exemplare.

Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.

Intimata, prin avocat solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinare, cheltuielile de judecată urmând a fi solicitate pe cale separată.

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.4445 din 25.05.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.46567/3/LM/2008, a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de contestatoarea D. J. N., în contradictoriu cu intimata S.C. T. J. S.R.L., s-a dispus anularea deciziei de concediere, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, respectiv reîncadrarea petentei pe postul de funcţionar economic, a fost obligată intimata la plata către petentă a salariilor indexate, majorate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi cuvenite, pe toată perioada dintre data concedierii şi până la reintegrarea în funcţia avută anterior. A fost respinsă, în rest, acţiunea.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că petenta D. J. N. a solicitat instanţei în contradictoriu cu intimata S.C. T. J. S.R.L. anularea deciziei de concediere, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi a celorlalte drepturi cuvenite, pe toată perioada cuprinsă de la data concedierii până la reintegrarea în funcţia deţinută în cadrul societăţii, repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concedierii prin reintegrarea pe postul de funcţionar economic, iar în subsidiar daune morale în valoare de 10.000 euro.

Din probele administrate în cauză rezultă că între părţi a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat la ITM, sub nr.43903/28.12.2005, petenta ocupând postul de funcţionar economic.

Prin decizia nr.30/05.12.2008 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al petentei, în temeiul art.65 alin.1 din Legea nr.53/2003. La data de 16.10.2008, asociatul unic al societăţii intimate a decis desfiinţarea unui post de funcţionar economic din cadrul Departamentului Contabilitate şi Resurse Umane, din cauza dificultăţilor economice. Prin înştiinţarea de preaviz, neînregistrată, s-a comunicat petentei că începând cu data de 29.10.2008 se află în perioada de preaviz, iar începând cu data de 27.11.2008 contractul individual de muncă încetează. La data de 05.12.2008 asociatul unic al intimatei emite o nouă decizie în care se hotărăşte că începând cu data de 28.10.2008 se defiinţează postul de funcţiona economic din cadrul Departamentului Contabilitate şi Resurse Umane ocupat de petentă şi la aceeaşi dată, 05.12.2008 se emite decizia de încetare a contractului de muncă, începând cu data de 05.12.2008, menţionându-se în decizia de încetare a contractului de muncă că angajatorul a acordat un preaviz de 20 de zile începând cu data de 05.11.2008 până la data de 04.12.2008.

În art.74 alin.1 Codul muncii sunt prevăzute elementele pe care trebuie să le conţină decizia de concediere, iar potrivit art.75 decizia de concediere produce efecte de la data comunicării. In acest sens, se observă că data deciziei de concediere este şi data încetării contractului de muncă, fiind astfel încălcat dreptul la preaviz. De asemenea, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă vădite contradicţii în ceea ce priveşte acest termen de preaviz şi anume: în înştiinţarea de preaviz se menţionează că termenul de preaviz începe că curgă cu data de 29.10.2008, urmând ca încetarea contractului să aibă loc începând cu data de 27.11.2008, în decizia nr.30 din 05.12.2008 se menţionează că postul ocupat de petentă se desfiinţează începând cu data de 28.10.2008, dreptul de preaviz acordându-se în perioada 05.11.2008-04.12.2008. Faţă de aceste împrejurări, tribunalul consideră că decizia de concediere a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale menţionate anterior, fiind încălcat dreptul la preaviz al petentei.

În altă ordine de idei, dispoziţiile art.65 alin.1 Codul muncii reglementează posibilitatea încetării contractului individual de muncă, din motive ce nu ţin de persoana salariatului, determinată de desfiinţarea locului de muncă , iar alin.2 al acestui articol specifică în mod clar că desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală. Sarcina probei acestor împrejurări, revine conform dispoziţiilor art.287 Codul muncii, angajatorului, or în speţa de faţă în afara simplei afirmaţii că societatea se confruntă cu dificultăţi economice, nu există nici o dovadă în acest sens, astfel că în aceste condiţii tribunalul a apreciat că nu a existat o cauză reală a desfiinţării postului ocupat de petentă. Din formularea art.65 alin.2 Codul muncii rezultă că cele două condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, pentru a se putea dispune concedierea din motive ce nu ţin de persoana salariatului.

De asemenea, s-a mai reţinut şi împrejurarea că decizia de concediere a petentei a fost emisă la data de 05.12.2008, cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art.60 alin.1 lit.c Codul muncii, deci după ce angajatorul a luat la cunoştinţă de faptul că petenta este însărcinată. Pentru a concluziona astfel, instanţa a avut în vedere înscrisul depus la dosar, înregistrată sub nr.762/30.10.2008, din care rezultă că petenta a adus la cunoştinţa conducerii societăţii împrejurarea că este însărcinată. Susţinerea intimatei că această cerere nu a fost înregistrată la registratura societăţii în registrul de evidenţă, în opinia tribunalului a fost fără relevanţă, cu atât mai mult cu cât înscrisul menţionat poartă ştampila societăţii şi un număr de înregistrare. În aceste condiţii, intimata nu poate susţine că nu a avut cunoştinţă de această împrejurare, doar pentru că, din culpa ei, înştiinţarea petentei nu a fost înregistrată în registrul corect de evidenţă.

În ceea ce priveşte solicitarea petentei de a fi obligată intimata la plata sumei de 10.000 EURO, reprezentând daune morale, tribunalul a constatat că, în concluziile pe fond, petenta prin reprezentant a renunţat la acestea, însă renunţarea nu îmbracă forma prevăzută de art.246 C.pr.civ., motiv pentru care urmează a analiza temeinicia acesteia. Conform art.269 alin.1 Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului. Pentru a fi susceptibil de reparare, prejudiciul cauzat trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: să fie cert şi să se fi produs sau să fie pe cale să se producă. Sarcina dovedirii acestor aspecte revine, conform dispoziţiilor art.1169 Cod civil, petentei, or, aceasta nu a produs nici o dovadă în acest sens, motiv pentru care tribunalul a apreciat că această cerere este neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, intimata (...) T. J. SRL, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie. Solicită recurenta suspendarea executării hotărârii recurate, pana la judecarea recursului.

În motivare, recurenta arătă că instanţa de fond nu a apreciat corect probele fiecărei parti, luând in considerare doar probele reclamantei.

Totodată, intrucat autorităţile naţionale poartă primele răspunderea pentru a asigura drepturile şi libertăţile înscrise în Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, iar conform principiului proporţionaiităţii, principiu care joacă un rol important în jurisprudenţa Curţii, intrucat in virtutea acestuia, Curtea totdeauna va verifica dacă autorităţile naţionale au asigurat un echilibru între interesele implicate, adică interesul pârtilor din litigiu faţă de interesul societăţii în general, apreciem ca in cauza, instanţa trebuia sa aiba in vedere si acest principiu G. de dispoziţiile art 11 alin 2 raportat la art 20 din Constituţie.

Precizează recurenta că nu a fost avută în vedere copia filei din registrul de intrari al societăţii din care reiese cu certitudine faptul că la poziţia 762 este înregistrată o menţiune datând din 24.10.2008, care in niciun caz nu o priveşte pe reclamantă. Afirmaţia instanţei de fond cum că nu poate fi primită în contraprobă această copie a registrului apreciind ca din "culpa" societăţii nu s-a inregistrat cererea reclamantei prin care aducea la cunoştinţa starea de graviditate, o apreciază recurenta ca nu poate fi corecta G. de faptul ca la acest număr era deja inregistrata o menţiune datând din 24.10.2008. Or, instanţa de fond nu a avut in vedere faptul ca ştampilele se aflau pe biroul reclamantei, având posibilitatea sa-si puna cate ştampile doreşte, insa registrul de inregistrari al societăţii se afla in biroul D-nei Director al societăţii, respectiv G. Ï., care a si dat o declaraţie in acest sens inspectorilor ITM cand aceştia au venit in control la societate in urma sesizărilor reclamantei.

Din raportul inspectorilor ITM, intitulat:" Anexa 1 la Procesul Verbal de Control nr 4614/18.11.2008", intocmit de aceştia ca urmare a controlului efectuat la societate la sesizarea (plângerea) depusa de reclamanta, reiese cu certitudine faptul ca "societatea are un număr de 62 de angajaţi ( dintre care 38 de femei si niciun minor) pentru care angajatorul a întocmit in forma scrisa contracte individuale de munca . (...). "In perioada octombrie 2008- O. 2008 angajatorul a emis 5 decizii de incetare a contractelor individuale de munca, decizii depuse la ITM in termenul prevăzut de lege" . Acestea dovedesc că datorita perioadei de criza care a afectat-o a ales soluţia dificila de a mai concedia si alti angajaţi, nu doar pe reclamanta. Or, apreciază recurenta ca acest aspect dovedeşte clar ca dificultăţile societăţii in aceasta perioada de criza si soluţia de desfiinţare a unor posturi sunt evidente .

Mai arată recurenta ca in acelasi raport se arată la pct 8 : " Conform declaraţiei pe propria răspundere a directorului general al societăţii- doamna J. G., in perioada octombrie 2008- O. 2008 nu au fost depuse la societate înştiinţări scrise privind starea de graviditate a niciuneia dintre salariate" Or, aceasta afirmaţie coroborata cu copia filei din registrul de înregistrări al societăţii din care reiese cu certitudine faptul ca la poziţia 762 este înregistrata o menţiune datând din 24.10.2008, care in niciun caz nu o priveşte pe reclamanta, conduce la concluzia certa a faptului ca societatea nu a cunoscut starea de graviditate a reclamantei, anterior concedierii sale, concedierea facandu-se "pentru motive ce nu tin de persoana angajatului" respectiv desfiinţarea postului.

In ceea ce priveşte neconcordanta datelor existente pe deciziile de concediere, respectiv a faptului ca acestea au fost modificate, acest lucru s-a efectuat intrucat reclamanta a refuzat sa ia la cunoştinţa de aceasta decizie de concediere, nemaivenind deloc la munca, desi era in perioada de preaviz, totul in scopul de a împiedica angajatorul sa ducă la capăt concedierea sa, producând chiar probe false in favoarea sa, probabil din disperare sau dorind sa se răzbune.

In ceea ce priveşte afirmaţia reclamantei că ar fi concediată din cauza stării de graviditate, arată recurenta ca nu este dovedita , iaar potrivit art 21 alin 1 din Ordonanţă de urgenţă nr. 96/2003 : "Este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul: salariatei prevăzute la art. 2 lit. c)-e), din motive care au legătură directă cu starea sa"; per a contrario, din alte motive, care nu au legătura cu graviditatea, este permis.

Totodată,învederează recurenta ca au existat si exista si in prezent cazuri de graviditate ale angajatelor sale care au fost notificate către ITM conform legii si cărora li s-a acordat concediu de sarcina si lăuzie si au fost reprimite in funcţiile avute anterior naşterii dupa epuizarea concediului de creştere a copilului de pana la 2 ani.

De asemenea, pana in prezent, respectiv ulterior concedierii reclamantei, au mai fost concediaţi un număr de 13 angajaţi tot pentru aceleaşi motive ca si reclamanta, respectiv desfiinţarea posturilor ca urmare a consecinţelor crizei mondiale. La data întocmirii raportului inspectorilor ITM, intitulat:" Anexa 1 la Procesul Verbal de Control nr 4614/18.11.2008" societatea avea un număr de 62 de angajaţi astfel cum reiese din acest raport, in acest moment nu are decât un număr de 49 de angajaţi, restul fiind concediaţi pentru aceleaşi motive ca si reclamanta.

În drept, recursul se întemeiază pe dispoz. art. 304 pct 9 Cpc.

Intimata , legal citată, depune întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, în raport de criticile invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., cât şi din oficiu, conform art.304¹ C.pr.civ., Curtea reţine următoarele:

Prin contractul individual de muncă înregistrat la ITM sub nr.43903/28.12.2005, reclamantă intimată a fost angajată de recurenta S.C. T. J. S.R.L.în postul de funcţionar economic.

La data de 05.12.2008, asociatul unic al societăţii angajatoare emite decizia nr. 30 prin care dispus încetarea contractului individual de muncă al intimatei în temeiul art.65 alin.1 din Legea nr.53/2003, precum şi o decizie care menţionează că începând cu data de 28.10.2008 se defiinţează postul de funcţionar economic din cadrul Departamentului Contabilitate şi Resurse Umane ocupat de salariată . Totodată, în decizia de încetare a contractului de muncă se arată că angajatorul a acordat un preaviz de 20 de zile începând cu data de 05.11.2008 până la data de 04.12.2008.

Anterior acestor decizii, la data de 16.10.2008, asociatul unic al societăţii intimate decidea desfiinţarea unui post de funcţionar economic din cadrul Departamentului Contabilitate şi Resurse Umane, din cauza dificultăţilor economice, iar prin înştiinţarea de preaviz, neînregistrată, s-a comunicat intimatei reclamante că începând cu data de 29.10.2008 se află în perioada de preaviz, urmând ca la data de 27.11.2008 contractul individual de muncă să înceteze.

Curtea constată că motivul invocat de angajator pentru desfiinţarea postului ocupat de intimata reclamantă vizează dificultăţile economice prin care societatea trece, iar unul din motivele de recurs priveşte constatarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 65 alin 1 din Codul muncii, temeiul concedierii intimatei.

În legătura cu acest aspect, reţinem că potrivit art. 65 alin 1 şi 2 din Codul muncii, "concedierea pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat , din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă".

Recurenta susţine în justificarea desfiinţării locului de muncă al intimatei prin dificultăţile economice, însă Curtea constată că nu a produs nici o dovadă a acestor dificultăţi, iar simpla afimare a acestora prin decizia asociatului unic al societăţii care decide desfiinţarea postului de funcţionar economic nu este suficientă. În principiu, existenţa unor dificultăţi financiare ce afectează viaţa societăţii comerciale poate constitui un motiv de desfiinţare a unor locuri de muncă pentru a face posibilă continuarea activităţii, dar acestea nu trebuie să rămână la nivel declarativ, teoretic, ci existenţa acestor dificultăţi trebuie constatată în concret . Aceasta a fost şi voinţa legiuitorului când a impus cerinţa ca desfiinţarea locului de muncă să aibă o cauză reală şi serioasă. Altfel, s-ar deschide calea angajatorului pentru a abuza de acest drept pe care i-l acordă legiuitorul de a decide concedierea salariaţilor din motive fără legătură cu persoana lor.

Or, după cum corect a apreciat şi prima instanţă, recurenta nu a dovedit dificultăţi financiare ce au impus desfiinţarea postului de funcţionar economic deţinut de reclamanta intimată.

Prin cererea de recurs afirmă recurenta că situaţia de criză mondială ce afectează viaţa economică şi socială justifică dificultăţile economice prin care trece şi ea, fapt ce a determinat concedierea si a altor salariati ulterior concedierii intimatei.

Trebuie observat referitor la acest aspect că recurenta invocă împrejurări prezente pentru a justifica o decizie luată în luna decembrie 2008, când aceasta situaţie nu exista, mai mult, decizia de desfiinţare a locului de muncă este luată iniţial de asociatul unic in luna octombrie 2008. Or, valabilitatea unui act juridic, cum este şi decizia de concediere, act unilateral al angajatorului prin care acesta dispune cu privire la soarta unui contract, se apreciază în raport de momentul emiterii acestuia. Prin urmare, îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 65 din C o d u l m u n c i i trebuie realizată la data emiterii deciziei de concediere a intimatei, iar nu ulterior acestei date. Or, concedierea altor salariaţi pentru aceleaşi motive este mult ulterioară concedierii intimatei, iar desfiinţarea şi a altor locuri de muncă reprezintă numai un efect, astfel încât angajatorul nu este scutit de a face proba cauzei ce a determinat desfiinţarea lor, în speţă, a dificultăţilor economice. Mai mult, aprecierea respectării prevederilor art. 65 Codul muncii se realizează raportat la măsura concedierii dispuse faţă de salariatul vizat prin decizia supusă controlului judecătoresc, iar nu colectiv, pentru că nu se poate pronunţa decât în cadrul procesual stabilit de reclamant. Referitor la situaţia de criză, aceasta reprezintă tot o afirmaţie de ordin general, deoarece starea de "criză mondială" invocată nu atrage în mod automat dificultăţi financiare pentru orice societate comercială, iar legea nu prevede efectuarea de concedieri preventive.

În consecinţă, Curtea constată că la emiterea deciziei de concediere angajatorul nu a respectat dispoziţiile art. 65 din Codul muncii, ceea ce constituie motiv de nulitate absolută a acestei decizii.

Cu privire la motivul de recurs vizând starea de graviditate a salariatei concediate, Curtea reţine că potrivit art. 60 alin 1 lit c din Codul muncii, concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere. Acest text stabileşte o interdicţie de ordin general de a dispune concedierea salariatei pe durata în care aceasta este gravida, cu condiţia ca angajatorul sa cunoască acest fapt. Textul nu face vreo diferenţiere în raport de motivul concedierii, astfel încât este incident în toate cazurile de concediere reglementate de lege, indiferent dacă sunt sau nu în legătură cu persoana salariatului. Prevederile art.21 din OUG nr. 96/2003 cuprind doar interdicţia de a concedia o salariată din cauza faptului că este gravidă, ceea ce nu legitimează concluzia recurentei că este permisă concedierea pentru alte motive. Aceasta interdicţie este o măsură de protectie a salariatelor gravide faţă de eventualele abuzuri ale angajatorilor, având aceeasi ratiune ca si masura interzicerii solicitării textelor de sarcina la momentul angajării.In timp ce OUG nr. 96/2003 precizează in mod expres faptul ca starea de graviditate sau alte imprejurari legate direct de aceasta stare nu pot fi cauza de concediere, art. 60 din Codul muncii priveşte interzicerea concedierii pe durata stării de graviditate , indiferent de motiv, si , având caracter de lege generala, completeaza legea speciala care este OUG nr. 96/2003 . Asadar, avand un obiect de reglementare diferit, precum si o natura diferita, cele doua acte normative nu se exclud .

Trebuie observat ca tribunalul a considerat concedierea nelegala deoarece a fost dispusa pe durata starii de graviditate a intimatei reclamante, iar nu pentru ca ar fi fost dispusă din cauza starii acesteia, aşa încât susţinerile recurentei sub acest aspect nu au relevanţă in solutionarea cauzei.

Referitor la cunoaşterea situatiei salariatei, apreciem ca prima instanţă a apreciat corect probele administrate. Atat timp cat intimata a prezentat un inscris ce poarta numar de inregistrare si stampila societatii, revenea angajatorului sa probeze ca acesta nu corespunde realitatii. Imprejurarea ca în registrul de evidenţă la numărul respectiv apare altă menţiune ce nu o priveşte de intimată nu este suficientă din acest punct de vedere, deoarece nu se poate retine din probele administrate că intimata a facut aceste mentiuni. Afirmă recurenta că intmata a avut posibilitatea de a aplica singură ştampila pe acel înscris, aflată în biroul său, fapt nedovedit, astfel încât existenţa ştampilei in biroul salariatei nu poate determina decât o presupunere ce nu are puterea de a naşte probabilitatea, potrivit art. 1203 din Codul civil, motiv pentru care nu poate fi avută în vedere.

Mai mult, la data de 12.11.2008 reclamanta intimata a comunicat prin scrisoare recomandata recurentei angajatoare faptul ca nu i se permite accesul in unitate, precizand ca este insarcinata. Aceasta instiintare a fost primita de angajator la data de 13.11.2008 , pe confirmarea de primire existenta la fila 26 a dosarului de fond, existand semnatura delegatului societatii, iar acestea inscrisuri nu au fost contestate de recurenta. Astfel incat recurenta nu se poate afirma ca la data de 5.12.2008, angajatorul nu cunostea starea salariatei.

G. de acestea, declaraţia salariatei recurente, G. J., data la data de 18.11.2008, depusa la fila 65 din dosarul de fond, nu poate fi de natură să sustina afirmatiile recurentei. Astfel incat nu se poate afirma ca la data de 5.12.2008,cand a fost emisa decizia de concediere, angajatorul nu cunostea starea salariatei.

În ceea ce priveşte neconcordanţa datelor documentelor ce au fost emise de angajator in legatura cu intimata, Curtea apreciaza ca sustinerile recurentei in sensul că salariata a refuzat să ia cunoştinţă de decizia de concediere şi nu s-a mai prezentat la locul de muncă in termenul de preaviz atrag alte consecinţe, potrivit legii,şi nu prezintă relevanţă din perspectiva valabilităţii termenului de preaviz si a deciziei de concediere. G. de acestea, imprejurarile respective nu pot fi invocate in scopul de a justifica efectuarea acestor modificări, ce au creat o situaţie de incertitudine cu privire la respectarea drepturilor salariatei concediate.

Trebuie observat ca salariata a trimis prin scrisoare recomandata angajatorului instiintari cu privire la faptul ca nu i se interzice accesul in unitate, la datele de 3.11.2008 si 12.11.2008, cf. inscrisurilor de la filele 19 si 20, respectiv, 25 si 26, dar nu a primit vreun raspuns si nu s-a luat vreo masura din partea angajatorului.

Nu sunt fondate nici sustinerile recurentei in sensul ca nu a fost respectat principiul proportionalitatii consacrat de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, deoarece prima instanţă a avut în vedere probele propuse de recurenta pârâtă, pe care le-a apreciat in contextul tuturor probelor administrate. Faptul că tribunalul nu a retinut ca fiind intemeiate sustinerile recurentei , bazate de probele respective, nu echivalează cu încălcarea vreunui drept procesual al părţii. Instanţa este obligată să stabilească situaţia de fapt şi de drept prin interpretarea tuturor probelor, coroborat, având dreptul de a înlătura anumite afirmaţii ale părţilor în măsura în care din ansamblul probelor rezultă o altă stare de fapt. A nu reţine ca determinantă o probă propusă de o anumită parte nu inseamna ca aceasta nu a fost avuta in vedere, ci ca instanta , interpretand toate probele administrate in cauza, nu i-a acordat acelei probe valoarea pe care partea ce a propus-o i-a atribuit-o. Dar acest fapt nu situeaza instanta de partea unei anumite părţi , ci constituie exercitarea competenţei sale , de a soluţiona conflictul dedus judecăţii.

In speta, tribunalul a motivat de ce nu a retinut sustinerea paratei recurente ca nu a avut cunostinta de starea de graviditate a salariatei sale, ceea ce inseamna ca a analizat apararile partii, pe care insa le-a apreciat neintemeiate.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art.312 C.pr.civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta (...) T. J. SRL, împotriva sentinţei civile nr.4445 din 25.05.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.46567/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata D. J. N..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 27.11.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

D. H. E. B. E. H.

D. T. F.

GREFIER

N. E.

Red.: D.G.E.

Dact.: A.C./2ex.

16.12.2009

Jud. fond: H.a E.; M. D.