Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 1051

Şedinţa publică de la 30 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigii de muncă contestaţie decizie de concediere

privind recursul declarat de recurenta (...) E. J. SRL împotriva sentinţei civile nr.457/18.03.2009 pronunţată de Tribunalul I., intimată fiind T. N.,

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă avocat E. O. pentru recurentă, lipsă fiind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.

Nemaifiind alte cereri de formulat , instanţa consideră recursul în stare de judecată si acordă cuvântul părţilor in susţinerea cauzei.

Avocat E. O. pentru recurenta (...) E. J. SRL solicită admiterea recursului , casarea in parte a sentinţei, iar pe fond respingerea actiunii privind reintegrarea si plata drepturilor salariale ca neîntemeiată.

Susţine că acest capăt de cerere nu este întemeiat,intimata nu şi-a manifestat efectiv dorinţa de a se reintegra la locul de muncă nici după pronunţarea hotărârii, nici prin cererea de executare silită .

Apărătorul recurentei precizează că la punerea în executare a hotărârii, intimata T. a fost de acord să semneze o cerere reprezentând demisia si să înceteze definitiv raporturile de muncă cu recurenta.

Intimata T. F. depune la dosar un înscris reprezentând adresă de la ITM I

J.-se apărătorului recurentei înscrisul ,precizează că se regăseste si la dosarul de fond

Intimata solicită respingerea recursului şi precizează că nu a fost niciodată plecată în străinătate astfel cum a afirmat apărătorul recurentei.

Precizează că societatea este cea care a dat dovada de rea-credinţă în ce priveste reintegrarea sa

Intimata T. N. solicită respingerea recursului, mentinerea sentinţei de fond ca temeinică si legală şi depune la dosar concluzii scrise .

Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunţare.

Ulterior deliberării,

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr.457 din 18.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatoarea T. N., în contradictoriu cu intimata S.C.E. J. S.R.L I şi a fost anulată decizia de concediere nr. 1/ 14.08.2008 emisă de intimată.

A fost obligată intimata să reîncadreze contestatoarea pe postul deţinut anterior desfacerii contractului individual de muncă.

A fost obligată intimata să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă şi până la reintegrarea efectivă.

S-a respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata orelor suplimentare.

Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l I a ş i sub nr(...) la data de 13.10.2008 contestatoarea T. N. a solicitat obligarea intimatei să o reintegreze pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă, cu plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă precum şi plata orelor suplimentare lucrate şi neplătite, în număr de 260 (suma de 16.280 lei).

În motivare s-a arătat că la data de 25.07.2008 s-a încheiat între părţi contractul de muncă înregistrat sub nr. (...), iar la 14.08.2008 i s-a înmânat preavizul de concediere înregistrat sub nr. 235/14.08.2008 prin care i se aducea la cunoştinţă faptul că raporturile cu societatea încetează în temeiul art. 65 al.1 C.M. pe motiv că societatea îşi reduce activitatea.

A mai arătat contestatoarea faptul că programul său de muncă a fost de 9 ore pe zi, de luni până sâmbătă inclusiv iar duminica a lucrat 6 ore nefiindu-i plătite nici orele suplimentare şi nici nu i s-a acordat timp liber în compensare.

S-a mai arătat faptul că nu i s-a înmânat decizia de concediere, iar preavizul de încetare a raporturilor de muncă nu conţine elementele prevăzute în mod expres de art. 73 C.M..

La 29.10.2008, respectiv 24.11.2008 contestatoarea a depus o serie de precizări la dosar din care reiese faptul că înţelege să se judece cu societatea E. J. S.R.L. şi că orele suplimentare au fost lucrate în perioada iulie 2008-august 2008;

Faţă de actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de muncă înregistrat la ITM I sub nr. (...)/25.07.2008 pe durată nedeterminată, contestatoarea urmând să-şi înceapă activitatea începând cu 14.07.2008, prin ocuparea funcţiei de tehnician merceolog.

Durata timpului de muncă prevăzută în contract a fost de 8 ore pe zi, 40 ore pe săptămână. La litera H 2.c) din contract se menţionează faptul că nu se vor desfăşura ore suplimentare cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente sau înlăturării consecinţelor acestora. Contractul a fost însuşit de părţi prin semnătură.

Prin adresa înregistrată sub nr. 235/14.08.2008 societatea a comunicat contestatoarei faptul că locul de muncă ocupat de aceasta urmează a se desfiinţa datorită vânzărilor foarte mici pe acel punct de lucru şi a altor motive de reorganizare a activităţii. S-a mai arătat în cuprinsul acesteia faptul că această adresă constituie preavizul legal de 15 zile.

La 14.08.2008 intimata a emis decizia de concediere nr.1 prin care s-a decis încetarea contractului de muncă al d-nei T. începând cu data de 5.09.2008 conform art. 73 C.M. având în vedere desfiinţarea locului de muncă tehnician merceolog, ca urmare a reorganizării în temeiul art. 65 C.M. La punctul 5 se arată faptul că decizia produce efecte de la momentul comunicării.

Din răspunsul la punctele de interogatoriu dat de către intimată instanţa a reţinut faptul că preavizul i s-a comunicat contestatoarei la data de 14.08.2008 iar decizia de concediere a fost depusă la dosar pentru comunicare deoarece contestatoarea nu mai fost găsită. Intimata a mai arătat că nu are cunoştinţă de efectuarea de către contestatoare a orelor suplimentare, aceasta fiind retribuită conform pontajului şi a contractului încheiat.

La dosar s-au depus, în copii xerox, fişele de pontaj lunile iulie, august, septembrie 2008 unde sunt trecute orele lucrate de către contestatoare precum şi o dispoziţie de plată din 25.08.2008 din care reiese faptul că s-a primit de către contestatoare suma de 1085 lei reprezentând drepturi salariale până la data de 4.09.2008 din care s-a reţinut suma de 223 lei lipsă casă din 15.08.2008.

A reţinut instanţa de fond că potrivit art. 65 C.M. „ (2) Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aibă o cauza reala si serioasa.”

Conform art. 74 C.M. „(1) Decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa conţină in mod obligatoriu: a) motivele care determina concedierea;  b) durata preavizului;c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariaţii urmează sa opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, in condiţiile art. 64” iar conform art. 75 C.M. „ Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.”

Art.76 prevede faptul că dispunerea concedierii cu nerespectarea acestor dispoziţii este lovită de nulitatea absolută.

În ceea ce priveşte decizia de concediere instanţa a reţinut faptul că aceasta este lovită de nulitate absolută întrucât , în cuprinsul acesteia nu se regăseşte lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul în care salariatii urmează sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, în condiţiile art. 64;, aceasta nu a fost comunicată contestatoarei (aşa cum recunoaşte chiar intimata în cuprinsul răspunsurilor sale la punctele de interogatoriu).

Având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada comunicării acesteia precum şi cele menţionate mai sus, faptul că decizia de concediere produce efecte de la data comunicării, instanţa a anulat această decizie conform dispoziţiilor art. 78 al.1 C.M

. Mai mult decât atât,instanţa a reţinut că, aşa cum prevede art. 65 C.M., desfiinţarea locului de muncă trebuie să aibă o cauză reală şi serioasă, ori intimata nu a făcut această dovadă

Faţă de dispoziţiile art. 78 al.2 C.M. instanţa a obligat intimata să o reîncadreze pe contestatoare pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă şi să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în conformitate cu art. 78 al.1 C.M., începând cu data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind plata orelor suplimentare instanţa a respins cererea având în vedere că potrivit art. 108 C.M. „Timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul prestează munca, se afla la dispozitia angajatorului si îndeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare”.

Aşa cum se prevede şi în cuprinsul contractului şi cum se menţionează şi în cuprinsul dispoziţiilor art. 109, 110 C.M. durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe săptămână. Conform art. 107 C.M. „(1) Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca săptămânal, prevazuta la art. 109, este considerata munca suplimentara.(2) Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlaturarii consecintelor unui accident.

Ori, aşa cum se prevede în cuprinsul contractului individual de muncă semnat de către contestatoare „nu se vor desfăşura ore suplimentare cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente sau înlăturării consecinţelor acestora” – litera I.. Mai mult decât atât contestatoarea a precizat faptul că orele suplimentare sunt solicitate pentru perioada iulie-august 2008 , ori din studierea fişelor de pontaj din această perioadă nu reiese existenţa a 260 ore suplimentare.

Mai mult decât atât, la 25.08.2008 contestatoarea a primit suma de 1085 lei reprezentând drepturi salariale până la data de 4.09.2008 din care s-a reţinut suma de 223 lei lipsă casă din 15.08.2008; în aceste condiţii sarcina probei a fost răsturnată, contestatoarea trebuind să facă la rândul ei dovada contrară ,că această sumă nu acoperă plata tuturor orelor lucrate sau a unor ore suplimentare lucrate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata S.C. E. J. S.R.L ,criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală şi solicitând totodată şi repunerea în termenul de declarare a recursului.

A motivat recurenta că solicită repunerea sa în termen întrucât contestatoarea cu rea credinţă a indicat în petitul acţiunii o adresă veche deşi sediul societăţii era schimbat de 6 ani şi modificarea înregistrată la ORC.

Pe fondul cauzei recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a dispus obligarea sa la reintegrarea contestatoarei atâta timp cât intimata nu şi-a manifestat nici odată voinţa de a fi reintegrată, nici în cursul judecăţii şi nici pe calea executării silite.

A mai motivat recurenta că pe parcursul derulării procedurii de executare silită contestatoarea intimată a solicitat şi primit plata drepturilor salariale la zi, a semnat actul de reangajare şi nu s-a mai prezentat la serviciu nici după reangajare ceea ce denotă că unicul ei scop a fost acela de a obţine pentru câteva zile lucrate o sumă importantă de bani contestatoarea nefiind la prima acţiune de acest fel, procedând similar şi cu o altă societate .

În consecinţă recurenta a solicitat admiterea recursului său şi modificarea sentinţei primei instanţe în sensul respingerii cererii de reintegrare şi plata drepturilor salariale aferente ca fiind neîntemeiate.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat.

Analizând motivele de recurs invocate de recurentă , Curtea constată că primul capăt de cerere este fără obiect în contextul în care Curtea a constatat ca nefiind corect îndeplinită procedura de comunicare a sentinţei civile nr. 457 din 18 03 2009, recurenta este în termenul legal de declarare a recursului.

Cât priveşte criticile vizând reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior, şi obligarea unităţii la plata drepturilor băneşti de care a fost lipsită contestatoarea din momentul desfacerii contractului ei de muncă şi până la reintegrarea efectivă, Curtea reţine că soluţia astfel pronunţată este legală şi temeinică.

Se reţine în acest sens că atâta timp cât decizia de desfacere a contractului de muncă al contestatoarei a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale art.74 din Codul muncii, aceasta este lovită de nulitate, aşa cum temeinic a reţinut şi prima instanţă.

Mai mult decât atât, Curtea constată că recurenta nici măcar nu a formulat critici cu privire la anularea deciziei de concediere a contestatoarei, situaţie ce echivalează cu o achiesare şi recunoaştere a motivelor de nulitate reţinute de prima instanţă.

Ori, aşa cum prevede şi art.78 din Codul muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod nelegal sau netemeinic, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

La alin. 2 al aceluiaşi articol 78, legiuitorul a mai prevăzut că: „la solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.”

Şi cum o atare cerere a fost formulată de către contestatoare, Curtea reţine că instanţa nu mai avea căderea să analizeze sinceritatea acesteia dispoziţiile legale prevăzând doar existenţa cererii.

În consecinţă, Curtea va constata că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea riguroasă a prevederilor art.74-78 din Codul muncii, criticile formulate de recurentă fiind nefondate.

Ca atare, pentru toate cele ce preced, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa civilă nr. 457 din 18 03 2009 a T r i b u n a l u l u i I a ş i .

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de (...) E. J. SRL , prin reprezentant legal, împotriva sentinţei civile nr. 457 din 18 03 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i, sentinţă pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 30 Octombrie 2009.

Red. P.G.

U. P.G./G.E.- 4 XII 2009

2 ex.

Tribunal I:- Judecători:- U. E.

E. I.