Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A Operator 2928

Secţia Litigii de Muncă

şi Asigurări Sociale

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 1857

Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009

PREŞEDINTE: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

GREFIER: (...) (...)

Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta B. T. împotriva sentinţei civile nr. 665/16.06.2009, pronunţată de Tribunalul C-S în dosarul nr(...), în contradictoriu cu pârâtul intimat Primarul Oraşului E. I., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă pentru pârâtul intimat, consilier juridic E. B., care depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică, lipsă fiind reclamanta recurentă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului formulat în cauză şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii recurate, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Deliberând constată următoarele

Prin Sentinţa Civilă nr. 665/16.06.2009, pronunţată de Tribunalul C-S în dosarul nr(...) Respinge contestaţia formulată de reclamanta B. T., în contradictoriu cu pârâta Primăria E. I., împotriva Dispoziţiei de concediere nr.394/18.03.2009 emisă de pârâtă.

Pentru a pronunţa această sentinţă ,Tribunalul a reţinut in esenţă că prin Hotărârea Consiliului Local nr.19/17.03.2009, s-a decis desfiinţarea unui număr de 25 de locuri de muncă din cadrul aparatului de specialitate al primarului şi din cadrul serviciilor publice de specialitate ale Consiliului Local al oraşului E. I., aşa cum s-a prevăzut în anexa ce face parte integrantă din hotărâre.

La baza adoptării acestei măsuri a stat situaţia economico-financiară prezentată de şeful serviciului economic în cadrul raportului de specialitate la proiectul de hotărâre. Astfel, în urma unei analize economico-financiare, s-a constatat că este necesară reducerea cheltuielilor de personal care poate fi realizată numai prin reorganizarea activităţii desfăşurată în cadrul aparatului de specialitate al primarului şi din cadrul serviciilor publice de specialitate ale Consiliului local al oraşului E. I., prin desfiinţarea unui număr de 25 de locuri de muncă.

De asemenea, s-a făcut şi o analiză a activităţii pe sectoare de către persoanele cu atribuţii de coordonare care au întocmit referate prin care au stabilit locurile de muncă propuse pentru desfiinţare, cât şi persoanele care ocupă aceste locuri, motivând de la caz la caz soluţia aleasă.

În cauza de faţă, reclamanta B. T. a fost angajata primăriei în cadrul Serviciului Public de Gospodărie Comunală la T. de G., ca muncitor necalificat.

Referatul întocmit de coordonatorul activităţii din acest sector înregistrat sub nr.1777/25.02.2009 a stat la baza adoptării hotărârii consiliului local privind desfiinţarea locurilor de muncă, printre care şi locul de muncă al reclamantei, precizând că se impune desfiinţarea unui număr de 5 locuri de muncă din acest sector ca urmare a diminuării activităţii de la T. de G., datorită imposibilităţii achiziţionării de material săditor şi seminţe, din lipsa mijloacelor financiare, şi menţionând că reclamanta lucra efectiv la T. de G. şi la plantări spaţii verzi.

Prin urmare, a fost respectată procedura prevăzută de Codul muncii la art.65 alin.1 şi 2, respectiv încetarea contractului individual de muncă este determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de reclamanta, ca urmare a dificultăţilor economice şi a reorganizării activităţii Serviciului de Gospodărie Comunală din cadrul Consiliului local.

Cu privire la respectarea dispoziţiilor legale menţionate s-a pronunţat şi Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă C-S, care în urma controlului efectuat la data de 16.04.2009, nu a constatat vreo încălcare a dispoziţiilor prevăzute de art.65 Codul muncii.

Tribunalul a înlăturat motivele invocate de reclamantă în susţinerea acţiunii, respectiv că nu au fost stabilite criterii de concediere , cu argumentul că măsura dispusă este motivată de dificultăţile economice prin care trece instituţia; angajările făcute la nivelul anului trecut au fost luate în calcul la reorganizarea activităţii din momentul actual; în cadrul şedinţei consiliului local s-a prezentat consilierilor locali situaţia reală a locurilor de muncă ce s-au desfiinţat, anexa la proiectul de hotărâre fiind în fapt un extras din statul de funcţii vizând locurile de muncă efectiv desfiinţate.

De asemenea, lipsită de temei legal este şi motivarea că s-a procedat la demiterea reclamantei întrucât nu a fost printre cei care l-au votat pe actualul primar, întrucât un asemenea criteriu nu a stat la baza desfiinţării locului de muncă al reclamantei şi nici al celorlalte persoane, neexistând vreo dovadă în acest sens.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs in termenul legal reclamanta B. T., recurs înregistrat pe rolul Curţii de A P E L T I M I Ş O A R A la data de 20.07.2009 , prin care aceasta a solicitat casarea sentinţei supusă reformării ,in sensul admiterii contestaţiei sale, aşa cum a fost ea formulată in primul ciclu procesual .

Sintetizând motivele de recurs ale reclamantei , care ,in opinia sa se circumscriu prevederilor art. 304 pct.9/C.pr.civ. ,Curtea reţine că acestea au vizat in esenţă faptul că judecătorii fondului nu au luat in considerare că angajatorul nu a respectat la emiterea deciziei de concediere prevederile art. 69 alin 2 din Codul muncii ,referitoare la obligaţia de a iniţia consultări cu sindicatul ori reprezentanţi salariaţilor înainte de efectuarea concedierilor colective.

De asemenea , reclamanta susţine că decizia nu cuprinde menţiunea obligatorie prevăzută de art. 74 alin.1 lit.c) din Codul muncii, referitoare la criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi in cazul concedierilor colective.

Poziţia procesuală a intimatei a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 7-9 prin care aceasta a solicitat respingerea recursului ,reiterând argumentele de fapt şi de drept invocate in faţa instanţei de fond.

In recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând recursul reclamantei ,prin prisma motivelor invocate ,precum şi a actelor de procedură efectuate in faţa instanţei de fond ,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1 şi art. 312 alin.1/C.pr.civ. ,Curtea reţine că acesta nu este intemeiat, cu următoarele argumente:

Instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect , prin raportare la probele administrate, dispoziţiile legale in materie de concediere la care se referă art. 65 alin.1 şi 2 din Codul muncii, înlăturând in mod judicios argumentele reclamantei menite să susţină nelegalitatea dispoziţiei de concediere a angajatorului.

Recurenta nu poate susţine cu succes incidenţa in cauză a normelor art. 69 alin 2 din Codul muncii şi nici pe cele ale art. 74 alin.1 lit.c) din acelaşi act normativ ,deoarece exigenţele legale in discuţie se cer a fi îndeplinite de angajator doar in cazul concedierilor colective ,nu şi a celor individuale, cum este situaţia speţei de faţă.

Curtea observă că ,pentru a putea vorbi de o concediere colectivă ar trebui îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 68 din Codul muncii , care raportează numărul salariaţilor concediaţi la numărul total de angajaţi ai unităţii ,impunând o anumită pondere a primilor din efectivul celei de-a doua categorii. Ori in speţă ,deşi unitatea recunoaşte că a concediat 25 de angajaţi , ea a făcut aplicarea concedierii individuale la care se referă art. 65 alin.1 şi 2 din Codul muncii şi nu există nici un înscris la dosarul cauzei din care să rezulte numărul total al salariaţilor pârâtei, dovadă contrarie care ar fi trebuit procurată la solicitarea reclamantei ,de vreme ce pârâta a depus toate actele ce au stat la baza emiterii deciziei de concedere, îndeplinindu-şi sarcina procesuală impusă de art. 287 din Codul muncii.

Pentru motivele de fapt şi de drept mai sus expuse ,Curtea va face aplicarea prevederilor art. 304 ind.1 şi art. 312 alin.1/C.pr.civ. , sens in care va respinge ca neîntemeiat recursul reclamantei.

Se va lua act prin dispozitivul prezentei că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată in recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta B. T. împotriva sentinţei civile nr. 665/16.06.2009, pronunţată de Tribunalul C-S în dosarul nr(...).

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24 noiembrie 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

GREFIER,

(...) (...)

Red. R.E. / 05.01.2010

Tehnored R.P./D.I./05.01.2010/2 ex

Prima instanţă:Tribunalul C – S

Jud. E. S. B., jud. D. E. E. D.