Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L A L B A I U L I A

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.1263/2009

Şedinţa publică de la 30 O. 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE : (...) (...) - judecător

(...) (...) –preşedinte secţie

(...) (...) - judecător

(...) (...) - grefier

Pe rol se află pronunţarea asupra recursului declarat de pârâta SC B. Serv E. K. SA împotriva sentinţei civile numărul 746/LM/2009 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în dosar nr(...).

N. dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 23 O. 2009, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Constată că prin acţiunea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i H u n e d o a r a sub nr(...) reclamanta S. F. E. a chemat în judecată pe pârâta SC B. Serv E. K. SA P, solicitând anularea deciziei de concediere nr. 248 din 01 octombrie 2008 emisă de conducerea pârâtei, reintegrarea sa pe postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere atacate, respectiv acela de agent comercial la Centrul de încasări M., să fie obligată pârâta la plata retroactivă, actualizată, a tuturor drepturilor salariale de care ar fi trebuit să beneficieze dacă nu s-ar fi emis decizia de concediere atacată, respectiv de la data desfacerii contractului de muncă şi până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat că temeiul invocat de pârâtă pentru desfacerea contractului de muncă şi anume desfiinţarea locului de muncă ocupat nu este în conformitate cu starea de fapt, întrucât la Centrul de încasări de la M. şi în prezent sunt şase agenţi comerciali, câţi erau şi înainte de a i se desface contractul de muncă.

De asemenea, mai arată că pârâta nu i-a oferit un alt loc de muncă, iar concursul organizat pentru ocuparea locurilor de muncă vacante din unitate s-a desfăşurat în perioada în care se afla în concediu medical, iar contractul său de muncă era suspendat şi că nu au fost respectate nici criteriile stabilite în cazul concedierii şi nici obligaţiile prevăzute de art. 69-72 din Codul muncii.

În drept au fost invocate prevederile art. 281 din Codul muncii.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, întrucât au fost concediaţi 30 de salariaţi, astfel că nu erau aplicabile prevederile art. 69 şi 72 din Codul muncii, fiind modificate organigrama şi statul de funcţii al unităţii.

Cu privire la modificările intervenite arată că s-a desfiinţat Centrul de încasări B. şi s-a redus numărul de agenţi comerciali, fiind desfiinţate nouă posturi.

Menţionează că la Centrul de încasări din M. s-a redus numărul posturilor de agenţi comerciali, de la opt la şase şi că, într-adevăr, agenta comercială E. S., înainte de reducerea posturilor, ocupa funcţia de agent comercial la centrul din E., iar după reducerea personalului aceasta a rămas în funcţia de agent comercial şi a fost repartizată la Centrul de încasări din M., iar salariata D. (...) ocupa funcţia de casier încă din anul 2007, dar atribuţiile din fişa postului erau cele specifice unui agent comercial, astfel că s-au efectuat modificările corespunzătoare contractului său individual de muncă.

Prin sentinţa civilă nr. 1579/2008 T r i b u n a l u l H u n e d o a r a a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat decizia de concediere nr. 243/01 octombrie 2008 emisă de conducerea pârâtei şi a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deţinut înaintea emiterii deciziei de concediere, respectiv acela de agent comercial la Centrul de încasări M..

A obligat pârâta să-i plătească reclamantei drepturile salariale de care ar fi trebuit să beneficieze, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă şi până la data pronunţării hotărârii, actualizate la data plăţii efective, precum şi suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:

Prin decizia de concediere nr. 248 din 01 octombrie 2008, emisă de conducerea pârâtei, începând cu data de 29 octombrie 2008 contractul individual de muncă al reclamantei a încetat, conform art. 65 din Codul muncii.

Din conţinutul deciziei contestate rezultă că la baza concedierii reclamantei a stat hotărârea A.G.A. nr. 12/2008, privind aprobarea modificării organigramei şi a statului de funcţii al SC B. Serv E. K. SA P, prin care s-au desfiinţat 16 posturi de agent comercial din cadrul societăţii, iar pe unul din aceste posturi era încadrată şi reclamanta.

Examinând Hotărârea nr. 12/2008, precum şi nota de fundamentare privind modificarea organigramei şi a statului de funcţii ale SC B. Serv E. K. SA P, s-a constatat că la pct. 24 din nota de fundamentare s-a prevăzut comasarea Centrului de încasări E. cu Centrul de încasări B., desfiinţarea postului de şef centru încasări B. şi desfiinţarea a 16 posturi de agent comercial şi 4 posturi de casier.

Reclamanta, anterior emiterii deciziei de concediere, a fost încadrată în muncă la Centrul de încasări M., în funcţia de agent comercial.

Din notificarea comunicată de pârâtă reclamantei rezultă că postul de agent comercial din cadrul Centrului de încasări M. s-a desfiinţat.

Din organigrama anterioară reducerii de personal, rezultă că la Centrul de încasări M. erau angajate 10 persoane, iar din cea ulterioară, rezultă că au mai rămas încadrate 8 persoane, prin urmare s-au redus două posturi.

În ceea ce priveşte însă structura personalului din cadrul Centrului de încasări M., după desfiinţarea postului ocupat de reclamantă, se constată, aşa cum recunoaşte pârâta, atât prin întâmpinare cât şi prin răspunsul dat la interogatoriu, că la acest centru au fost încadrate alte două persoane şi anume D. N. şi E. S., în funcţiile de agenţi comerciali, deşi anterior desfiinţării posturilor aceste două persoane nu figurau printre cei 10 angajaţi la Centrul din M., ci la Centrul de încasări E..

Prin urmare, pârâta desfiinţează postul ocupat de reclamantă şi de o altă salariată, care lucrau la acest centru din M., dar totodată încadrează alte două persoane pe aceleaşi funcţii de agenţi comerciali, pe care le aduce de la alt centru.

În această situaţie, se constată că de fapt, desfiinţarea locului de muncă ocupat de reclamantă nu a fost efectivă, nefiind respectate astfel prevederile imperative ale art. 65 al. 2 din Codul muncii, conform cărora „Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă”.

De asemenea, în speţă, pârâta nu a făcut dovada că motivul concedierii reclamantei este desfiinţarea locului de muncă ocupat chiar de aceasta, întrucât nici Hotărârea nr. 12/2008 a A.G.A. şi nici nota de fundamentare care stau la baza acestei hotărâri, invocate în decizia de concediere, nu menţionează centrele de încasări de la care se vor desfiinţa posturi de agent comercial, numărul de posturi de agent comercial care urmează a fi desfiinţate de la fiecare centru şi nici faptul că, deşi s-au comasat centrele de încasări de la E. cu B., câte posturi se desfiinţează de la aceste centre şi ce se întâmplă cu personalul de la aceste centre şi dacă el va fi repartizat la alte centre, astfel că nu rezultă cu certitudine că postul ocupat de reclamantă a fost desfiinţat, întrucât au fost nominalizate doar posturile de natura celui ocupat de reclamantă şi nu chiar postul ocupat de aceasta.

Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen legal recurs pârâta SC B. SERV E. E. SA, solicitând modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului s-a arătat că prin modificările aduse organigramei şi statului de funcţii a fost desfiinţat Serviciul Comercial şi Serviciul Contencios, înfiinţându-se un nou serviciu Facturare Recuperare Creanţe. Criteriile pentru reducerea personalului au fost stabilite în conformitate cu art. 42 alin 1 din Codul muncii, reclamanta fiind notificată cu privire la desfiinţarea postului.

Deşi legea nu obligă, a fost invitată să opteze pentru unul dintre locurile vacante în unitate, fiind înştiinţată cu privire la data concursului organizat pentru ocuparea locului respectiv.

Cât timp reclamanta s-a aflat în concediu medical nu i s-a desfăcut contractul individual de muncă.

Desfiinţarea locului de muncă ocupat de reclamantă este certă, din organigramă şi statul de funcţii reieşind desfiinţarea a 16 posturi de agenţi comerciali.

În mod greşit instanţa a apreciat că desfiinţarea nu a fost efectivă. Astfel, salariata D. N. îşi desfăşura activitatea în cadrul Centrului M., în funcţia de casier şi cu atribuţii de agent comercial. Întrucât atribuţiile erau specifice unui agent comercial, la data de 1.09.2008 s-a schimbat doar denumirea funcţiei.

În ceea ce priveşte angajata E. S., înainte de modificarea organigramei aceasta îndeplinea funcţia de agent comercial la centrul E.. După aplicarea criteriilor de reducere a personalului, agentele comerciale ale căror posturi nu au fost desfiinţate au fost repartizate la centrele de încasări din cadrul Serviciului Facturare Recuperare Creanţe.

Societatea este singura abilitată să selecteze personalul în situaţia reducerii posturilor, respectând prevederile Contractului Colectiv de Muncă.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 299 şi urm Cpc, art. 65,80 şi urm Codul muncii, art. 42 din CCM.

Reclamanta S. F. E. a depus întâmpinare în recurs, solicitând respingerea acestuia.

A arătat că sentinţa primei instanţe este temeinică şi legală, întrucât recurenta nu a respectat dispoziţiile legale privind concedierea.

Postul ocupat de reclamantă nu a fost desfiinţat efectiv, pe acelaşi post fiind angajate ulterior alte persoane. Recurenta nu i-a oferit un loc de muncă vacant, ci unul care a fost scos la concurs, procedura de ocupare a acelui loc de muncă s-a desfăşurat în perioada în care reclamanta era în concediu medical. La data organizării concursului, contractul individual de muncă al reclamantei era suspendat.

Mai invocă că nu au fost respectate criteriile stabilite în cazul concedierii, pe aceeaşi funcţie rămânând persoane care trebuiau să fie concediate anterior reclamantei.

În plus, arată că recurenta, după desfacerea contractului de muncă al reclamantei, a dispus ocuparea unor posturi prin numire directă, fără concurs.

În drept a invocat dispoziţiile art. 115-118 Cpc.

CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 cod procedură civilă, a reţinut că recursul este nefonda, pentru următoarele considerente:

Art. 65 din Codul muncii defineşte concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului ca fiind acea încetare a contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

A 2 al aceluiaşi articol condiţionează legalitatea unei astfel de concedieri de efectivitatea desfiinţării şi de existenţa unei cauze reale şi serioase care să fi determinat luarea unei astfel de măsuri.

Art. 76 din Codul muncii sancţionează cu nulitatea absolută concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege.

În mod corect instanţa de fond a reţinut că desfiinţarea postului ocupat de reclamantă nu este efectivă şi în consecinţă a anulat măsura concedierii.

Decizia de desfacere a contractatului individual de muncă al reclamantei, agent comercial la centrul M., este emisă la data de 1.10.2008, reclamanta fiind notificată despre desfiinţarea postului încă din data de 4.09.2008.

La formarea convingerii instanţei cu privire la faptul că desfiinţarea nu este una efectivă stă şi faptul că din răspunsul la interogatoriu, depus de societatea pârâtă, reiese că în prezent angajata D. N. este agent comercial la centrul M., însă anterior concedierii reclamantei aceasta era casier, după cum însăşi pârâta recunoaşte în răspunsul la interogatoriu.

Angajarea acestei persoane pe acelaşi post deţinut anterior de reclamantă conduce la concluzia că nu postul de agent comercial s-a desfiinţat, ci postul de casier, care nu mai apare în structura personalului din anul 2009.

Nu se poate reţine apărarea pârâtei prin motivarea recursului că postul acestei persoane era acelaşi anterior şi că s-a schimbat doar denumirea funcţiei, întrucât din dispoziţia de transfer a acesteia în cadrul centrului M. reiese că a fost angajată ca şi casier.

Faptul că la centru M. mai exista cel puţin un post vacant de agent comercial reiese şi din aceea că numita E. E., concediată în acelaşi timp cu reclamata( 16.09.2008), a fost angajată pe acelaşi post de agent comercial la Centrul M., iniţial pentru o perioadă determinată( începând cu 23.10.2008), pentru ca numai după 4 zile să fie angajată pe acelaşi post cu contract pentru perioadă nedeterminată.

Este adevărat, astfel cum pretinde recurenta, că în cazul concedierilor datorate desfiinţării posturilor angajatorul este în drept să păstreze cei mai buni lucrători, dar această opţiune există doar atunci când este vorba despre o desfiinţare reală, efectivă, nu despre una fictivă, cum este cazul în speţă. Societatea este într-adevăr abilitată să procedeze la selecţia personalului atunci când se reduc posturi de aceeaşi natură, dar în speţă a reieşit că postul respectiv nu s-a desfiinţat.

Faţă şi de constatările anterioare,se reţine că în mod corect T r i b u n a l u l H u n e d o a r a a anulat decizia de concediere şi în baza art. 78 din Codul muncii a dispus reintegrarea reclamantei în postul deţinut anterior, cu plata drepturilor salariale de la data concedierii.

Pentru considerentele anterioare, recursul formulat în cauză va fi respins ca nefondat.

Conform art. 274 Cpc partea care cade în pretenţii va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, la cererea părţii adverse.

Faţă de prevederile acestui articol instanţa va obliga pârâta să îi plătească reclamantei suma de 250lei, cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat şi cheltuieli de transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de pârâta recurentă SC. B. Serv E. K. SA împotriva sentinţei civile nr.746/LM/ 19.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în dosar nr(...).

Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantei intimate suma de 250 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 30.11. 2009.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Red.MP

Tehnored.MP/TM/2 EX/14.11.2009

Jud.F.H. A

N. M