Cabinet avocat Dreptul muncii

- concediere disciplinară -

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 6972

Şedinţa publică de la 02 E. 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

**************

Pe rol, judecarea recursului declarat de contestator E. J. D., împotriva sentinţei civile nr.2034 din 22.05.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimata SC E. SA, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns: recurentul contestator E. J. D. reprezentat de avocat G. T. lipsind: intimata SC E. SA.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat şi motivat în termenul legal, după care, nemaifiind cererii de formulat şi constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părţii prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.

Avocat G. T. pentru recurentul contestator E. J. D., solicită într-o teză principală admiterea recursului casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe iar într-o teză subsidiară admiterea recursului, modificarea sentinţei iar pe fond constatarea nulităţii absolute a deciziei de concediere pentru lipsa cercetării prealabile., fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă.

T r i b u n a l u l D o l j prin sentinţa nr. 2034 de la 22 mai 2009 a respins contestaţia formulată de contestatorul E. J. – D., în contradictoriu cu intimata SC E. SA P.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că prin decizia nr. 2759/30.05.2008, intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului conform art. 61 lit. a din C.M. pentru absenţe nemotivate, începând cu data de 30.05.2008, reţinându-se că salariatul a absentat nemotivat începând cu data de 02.05.2008.

Prin încheierea din 02.02.2009, instanţa a respins excepţia nulităţii absolute a deciziei de concediere pentru motivul lipsei cercetării disciplinare prealabile.

Instanţa a constatat că excepţia nulităţii absolute a deciziei de concediere nu este întemeiată nici pentru motivul susţinut la punctul 1 din contestaţie - nemotivarea în fapt şi în drept, întrucât în cuprinsul actului atacat se regăseşte atât motivarea în fapt (absenţe nemotivate), cât şi motivarea în drept (pct. 48 lit. f din Regulamentul intern al societăţii)

Prin urmare, sunt îndeplinite cerinţele art. 268 alin. 2 lit. a şi b din Codul muncii.

În ceea ce priveşte abaterea disciplinară reţinută în cuprinsul deciziei de concediere, instanţa a constatat, coroborând probele administrate - înscrisurile depuse de societatea pârâtă şi declaraţia martorului propus de contestator - că începând cu data de 02.05.2008 contestatorul nu a mai desfăşurat activitate în cadrul unităţii pârâte şi nu a făcut dovada că lipsa de la serviciu ar fi fost justificată (concediu de odihnă, concediu medical, alte situaţii).

Susţinerea acestuia în sensul că nu a mai fost primit la serviciu nu poate fi reţinută ;chiar şi în situaţia în care s-ar fi prezentat la serviciu şi nu ar fi fost primit, conform declaraţiei martorului E. J., acesta a plecat acasă de la serviciu pentru că aşa i-a spus „colegul care efectua U. a III-a în locul său”, aceste împrejurări nu sunt de natură a justifica lipsa con testatorului de la serviciu pe o perioadă lungă de timp, fără o rezolvare a situaţiei împreună cu conducerea societăţii.

Faţă de aceste considerente, instanţa a respins contestaţia ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul , criticând sentinţa civilă în sensul nelegalităţii şi netemeiniciei , solicitând în teza principală :

a) admiterea recursului , modificarea sentinţei civile şi pe fond admiterea contestaţiei, anularea deciziei de concediere

b) înlocuirea sancţiunii aplicate ,

în teză subsidiară solicită casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, în ambele teze apreciindu-se că nu au fost lămurite împrejurările concedierii sale, fiind în principiu necesară suplimentarea probatoriilor .

Analizând sentinţa civilă prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză Curtea constată că recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Contestatorului i s-a desfăcut contractul de muncă în mod disciplinar motivat de lipsa nejustificată de la serviciu.

Curtea apreciază că sentinţa instanţei de fond nu a cercetat fondul cauzei , contestaţia nu a fost analizată şi sub aspectul datelor furnizate de contestator şi confirmate de martorul audiat, „ colegul de serviciu” l-a anunţat după trei zile - în care contestatorul a luat legătura cu şeful său direct –managerul departamentului de pază, şi a fost de fiecare dată amânat sub diferite pretexte - să plece acasă „ că aşa a spus şeful ” .

Aspectele învederate se cer a fi lămurite din toate punctele de vedere , atât pentru stabilirea existenţei sau inexistenţei unei împiedicări a desfăşurării activităţii la serviciu – împrejurare cu consecinţă directă asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa – dar şi pentru aprecierea unei adecvate gradualităţi a sancţiunii disciplinare aplicate contestatorului - cea mai grea şi care impunea cercetarea disciplinară cu atât mai mult cu cât acesta adresase conducerii unităţii o cerere care are un număr de înregistrare trecut: - nr. 369 - şi care urma să apară în decizia de concediere , înlăturată cu argumente juridice în sensul art. 268 alin. 2 Codul muncii litera c).

Apare ca având relevanţă şi adresa nr. 9626/ 23 mai 2008 din care rezultă faptul că , mai înainte de aplicarea vreunei sancţiuni –desfacere disciplinară a contractului de muncă – contestatorului i s-a comunicat faptul că nu mai beneficiază de vechime în muncă, astfel cum este ea definită în Codul muncii .

Pentru toate aceste considerente, Curtea , reţinând că hotărârea pronunţată nu întruneste exigenţele cerute de lege –art. 129 pct. 5 C.P.civ. astfel încât neintrându-se în cercetarea fondului cauzei, în temeiul art. 312 pct. 5 C.P.civ. admiţând recursul contestatorului, va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de contestator E. J. D., împotriva sentinţei civile nr.2034 din 22.05.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimata SC E. SA, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

Casează sentinţa civilă.

Trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond .

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 02 E. 2009

Red.jud. C.(...)

3ex/AS

J.F.G.T.

R.G.