Cabinet avocat Dreptul muncii

Operator date 3918

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIA CIVILĂ NR. 1630/R-CM

Şedinţa publică din 10 O. 2009

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...) (...), judecător

Judecător (...) (...)

Judecător (...) J.

Grefier E. D.

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ V, împotriva sentinţei civile nr.604 din 09 iunie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a, în dosarul nr(...).

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au răspuns avocat E. D. pentru intimaţii-reclamanţi U. G., E. E., H. D., T. B., E. N., D. A. G., D. E. U. şi Ş. B., în baza împuternicirii avocaţiale de la dosar emisă de Cabinet individual- B a r o u l V â l c e a şi consilier juridic J. (...) E. pentru intimata-pârâtă S.C. P. S.A., în baza împuternicirii nr.8779/2009 depusă la dosar, lipsind recurenta-pârâtă A.J.O.F.M. V.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Fiind întrebat, apărătorul intimaţilor-reclamanţi arată că a luat cunoştinţă de conţinutul întâmpinării formulată de intimata-pârâtă S.C. P. S.A la termenul anterior şi nu solicită acordarea unui termen de judecată în acest sens.

Reprezentanţii intimaţilor-reclamanţi şi a intimatei-pârâte S.C. P. S.A, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.

Curtea constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra lui.

Apărătorul intimaţilor-reclamanţi, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţată de instanţa de fond, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentanta intimatei-pârâte S.C. P. S.A, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de pârâta A.J.O.F.M. V pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţată de instanţa de fond.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă:

Prin acţiunea înregistrată la data de 31 martie 2009 pe rolul T r i b u n a l u l u i V â l c e a, reclamanţii U. G.-B., E. E., H. D., T. B., E. N., D. G., D. E. U. şi Ş. B. au chemat în judecată pe pârâţii Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă V şi S.C. P. S.A. Râmnicu V, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei A.J.O.F.M. V la plata sumelor de bani cu titlu de venit lunar de completare conform art. 7 lit. c din O.U.G. nr.116/2006, iar în subsidiar să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de bani cu titlu de plăţi compensatorii în baza art. 28- 29 din O.U.G. nr.98/1999.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în data de 31 martie 2008 au fost emise în baza art.73 alin.1 din Codul muncii şi în baza art. 39 alin. 1 din contractul colectiv de muncă preavize de concediere, având în vedere că S.C. D. S.R.L. M a cumpărat activele „Complexului de E. Avicola E.”, „Fabrica de O. Combinate FNC E.” şi „Complexul de Porci T.” şi ca atare activitatea în cadrul acestor subunităţii a încetat, fapt ce a determinat desfiinţarea efectivă a locurilor de muncă.

În acest sens, a dispus concedierea colectivă a 379 de angajaţi ai respectivelor subunităţi, din care fac parte şi reclamanţii, emiţându-se preaviz de concediere de 20 de zile lucrătoare, începând cu data de 09.10.2008, perioadă de preaviz la care au renunţat conform cererii nr.37916/09.10.2008, dată la care contractul individual de muncă al reclamanţilor a încetat.

S-a arătat că, întrucât angajatorul S.C. P. S.A. este societate comercială cu capital majoritar de stat, sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr.116/2006 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate din concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi comerciale cu capital majoritar de stat.

Reclamanţii au mai arătat că în situaţia în care se va aprecia că dispoziţiile ordonanţei nu sunt aplicabile prezentei cauze, urmează să fie avută în vedere O.U.G. nr.98/1999 care prevede că, în cazul concedierilor colective, se stabilesc plăţi compensatorii către salariaţii disponibilizaţi în condiţiile prevăzute de art. 32, în funcţie de salariul mediu net pe unitate şi vechimea în muncă a fiecărui angajat.

În consecinţă, reclamanţii au solicitat stabilirea concretă a drepturilor băneşti reprezentând fie venituri lunare de completare, fie plăţi compensatorii.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta S.C. P. S.A. a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că venitul de completare se stabileşte o dată cu indemnizaţia de şomaj şi se acordă de către agenţiile de ocupare a forţei de muncă judeţene.

Referitor la al doilea capăt de cerere având la bază în principal prevederile O.U.G. nr.116/2006, pârâta a precizat că aceasta se aplică procesului de restructurare şi închidere a minelor, iar S.C. P. S.A. nu se află nominalizată printre aceste societăţi, iar în subsidiar, prevederile O.U.G. nr.98/1999 se referă la procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională a activităţii, etc. Or, în cazul de faţă este vorba de vânzarea unui activ şi nu de privatizare a societăţii comerciale.

Prin întâmpinare, pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă V a solicitat respingerea acţiunii, cu motivarea că O.U.G. nr.116/2006 se referă la societăţile care pot efectua concedieri colective în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi că numărul de salariaţi ce urmează să fie disponibilizaţi se stabilesc prin hotărâre a guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau a A.V.A.S., numai în condiţiile în care au un program de restructurare şi reorganizare.

În acest sens, s-a arătat că pârâta S.C. P. S.A. nu a efectuat concedieri colective potrivit O.U.G. nr.116/2006, neexistând o hotărâre a guvernului şi nici un program de restructurare şi reorganizare a societăţii, iar în cărţile de muncă ale persoanelor disponibilizate nu este prevăzută această ordonanţă, drept pentru care A.J.O.F.M. V nu poate să acorde sume de bani cu titlu de venit lunar de completare.

În urma probelor administrate în cauză, T r i b u n a l u l V â l c e a, prin sentinţa civilă nr.604 din 9 iunie 2009, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta S.C. P. S.A. Râmnicu V şi a respins acţiunea formulată de reclamanţi faţă de această pârâtă.

A admis acţiunea formulată de reclamanţi împotriva pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă V.

A obligat pe pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă V să acorde reclamanţilor plăţile compensatorii prevăzute de art.28-32 din O.U.G. nr.98/1999.

S-a reţinut de instanţa de fond, la pronunţarea acestei sentinţe, că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta S.C. P. S.A. Râmnicu V este întemeiată, întrucât această plată compensatorie nu se suportă de către societatea angajatoare, ci din fondul pentru plata ajutorului de şomaj, conform art.5 din O.U.G. nr.98/1999. În acest proces de concediere colectivă angajatorului îi revine doar obligaţia, potrivit art.31, ca în termen de 3 zile de la data desfacerii contractelor individuale de muncă, să transmită agenţiilor pentru ocupare şi formare profesională judeţene şi a municipiului B listele cu salariaţii disponibilizaţi.

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, pârâta S.C. P. S.A. şi-a îndeplinit atribuţiile prevăzute de art.31 din O.U.G. nr.98/1999, transmiţând către A.J.O.F.M. V listele cu salariaţii ce au fost disponibilizaţi prin concediere colectivă cu data de 30.04.2008.

Pe fondul cauzei, s-a reţinut că reclamanţii au avut calitatea de angajaţi ai S.C. P. S.A. şi au fost ulterior disponibilizaţi, ca urmare a concedierii colective, pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, în temeiul dispoziţiilor art.55 lit.c, art.58, art.65, art.66, art.68 alin.1 lit.c Codul muncii şi ale art.36 şi art.37 din contractul colectiv de muncă al S.C. P. S.A.

Conform art.2 din O.U.G. nr.116/2006, societăţile care pot efectua concedieri colective în condiţiile acestei ordonanţe de urgenţă, precum şi numărul de salariaţi ce urmează să fie disponibilizaţi se stabilesc prin hotărâre a guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, numai în condiţiile în care au un program de restructurare şi reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare, aprobat astfel încât concedierea colectivă să nu depăşească termenul de 31 decembrie 2008 sau, după caz, termenul de 31 decembrie 2010 pentru persoanele concediate din cadrul societăţilor prevăzute în anexa nr.3.

Art.3 din O.U.G. nr.116/2006 prevede că măsurile de protecţie socială prevăzute de actul normativ se acordă în baza programelor de restructurare şi reorganizare sau numai a programelor de restructurare ori de reorganizare a societăţilor prevăzute la art.1, aprobate de autoritatea publică implicată, programe care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu menţiunile expres enumerate de lege.

Deci, actul normativ impune anumite condiţii pentru a deveni aplicabile măsurile de protecţie pe care le cuprinde: existenţa unui program de restructurare şi/sau de reorganizare; respectarea unor termene limită; emiterea unei hotărâri de guvern, la propunerea ministerelor de resort sau A.V.A.S., cu societăţile ce pot efectua concedieri colective şi numărul de salariaţi ce urmează să fie disponibilizaţi.

S-a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite aceste condiţii, mai mult decât atât pârâta S.C. P. S.A. nu este cuprinsă în niciuna dintre anexele actului normativ, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr.116/2006.

În ceea ce priveşte, însă, aplicabilitatea O.U.G. nr.98/1999, s-a constatat că, potrivit art.1 din această ordonanţă, măsurile de protecţie socială prevăzute de ordonanţa de urgenţă se aplică salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată şi care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, precum şi regii autonome, societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii financiare din fonduri bugetare şi extrabugetare, denumite în continuare angajatori.

Prin urmare, actul normativ se aplică salariaţilor disponibilizaţi prin concedieri colective efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare.

Potrivit art.14 alin.1, în cazul închiderii operaţionale reglementate de O.U.G. nr.88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr.99/1999, salariaţii disponibilizaţi prin concedieri colective beneficiază de măsurile de protecţie socială prevăzute de prezenţa ordonanţă de urgenţă.

S-a reţinut astfel că măsurile de protecţie instituite de O.U.G. nr.98/1999 sunt aplicabile şi în situaţia vânzării de active (în cazul procesului de privatizare) de către societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, aşa cum este S.C. P. S.A.

În consecinţă, în speţă îşi găseşte aplicabilitatea O.U.G. nr.98/1999, care prevede ca măsură de protecţie pentru salariaţii disponibilizaţi colectiv acordarea unei plăţi compensatorii, ce reprezintă, potrivit art.28, o sumă neimpozabilă, al cărei cuantum este egal cu salariul mediu net pe unitate, realizat în luna anterioară disponibilizării.

Suma de bani acordată cu titlu de plată compensatorie este reglementată de art.32 alin.1 din O.U.G. nr.98/1999 şi ea diferă în funcţie de vechimea în muncă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă V.

Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentinţa instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât:

1. Hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Măsurile de protecţie socială reglementate de O.U.G. nr. 98/1999, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă pe baza programelor de restructurare, reorganizare aprobate de organele competente.

Programul de restructurare atunci când există, conform art. 10 din O.U.G. nr. 98/1999 se trimite spre aprobare şi agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, condiţie care nu a fost îndeplinită. Din această cauză A.J.O.F.M. nu poate fi obligată la efectuarea plăţilor compensatorii.

În cazul S.C. „P.” nu putem vorbi de o închidere operaţională deoarece a operat mai întâi vânzarea activului, apoi s-a pus problema disponibilizării, personalul nefiind preluat de noul proprietar, iar legea prevede ordinea inversă a acestor două operaţii.

Dacă unitatea însăşi ar fi considerat că sunt aplicabile măsurile de protecţie socială, ar fi făcut demersurile necesare pentru efectuarea plăţilor, menţionând totodată în carnetele de muncă ale celor disponibilizaţi calitatea de beneficiari ai drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 98/1999.

Din 22.06.2000, susţine recurenta-pârâtă, plăţile compensatorii nu se mai acordă din bugetul fondului pentru plata ajutorului de şomaj persoanelor disponibilizate prin concedieri colective în cadrul programelor de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală, privatizare ori lichidare, aprobate după această dată.

2. Instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi a făcut o apreciere eronată a probelor dosarului.

În mod greşit instanţa a pronunţat hotărârea în baza unor dispoziţii legale abrogate la momentul concedierii intimaţilor şi al efectuării disponibilizărilor de personal, şi anume art.32⁵ – 32⁷ din O.U.G. nr.88/1997.

Recurenta nu a fost sesizată de către reclamanţi şi nici de către S.C. „P.” S.A. cu vreo solicitare în vederea unor eventuale plăţi compensatorii, întrucât disponibilizarea s-a efectuat în condiţiile prevăzute de Codul muncii şi contractul colectiv de muncă, situaţie în care singura unitate răspunzătoare pentru efectuarea plăţilor este S.C. P. S.A. Râmnicu V.

3. Recurenta critică sentinţa în sensul că în mod greşit a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. „P.” S.A.

Unitatea este singura răspunzătoare pentru neefectuarea la timp a demersurilor necesare respectării dispoziţiilor art. 31 din ordonanţă coroborate cu dispoziţiile art. 25 din H.G. nr. 624/1999 privind normele de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 98/1999 cu privire la datele solicitate în anexa 3 a).

Recursul declarat de pârâtă este nefondat.

Primul şi al doilea motiv de recurs se referă la aplicarea greşită a legii, respectiv a O.U.G. nr.98/1999 şi respectiv a art.32⁵ – 32⁷ din O.U.G. nr.88/1997, situaţie în care vor fi analizate împreună.

Instanţa constată că măsurile de protecţie socială prevăzute de O.U.G. nr. 98/1999 se aplică salariaţilor disponibilizaţi prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare de către societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare. Acest act normativ se aplică salariaţilor disponibilizaţi prin concedieri colective efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare.

Dispoziţiile O.U.G. nr. 98/1999, cuprinzând şi modificările aduse prin O.U.G. nr. 49/2002, în vigoare în prezent, fac trimitere în art. 1 alin. (1) la închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, ca procedeu care determină concedierea colectivă.

Secţiunea a III-a, cap. II din ordonanţa de urgenţă reglementează măsurile aplicate în cazul închiderii operaţionale iar pentru aceasta porneşte de la definirea respectivului procedeu, trimiţând la dispoziţiile O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, respectiv la Secţiunea I – Închidere operaţională şi vânzarea activelor nerentabile, art. 32⁵ – 32⁷.

Se constată astfel că suntem în prezenţa supravieţuirii normelor cuprinse în dispoziţiile art. 32⁵ – 32⁷ din O.U.G. nr. 88/1997, dar numai în ceea ce priveşte definiţia închiderii operaţionale, aceasta fiind intenţia legiuitorului prin referirea la ordonanţa emisă în materia privatizării.

Se prevede în art. 32⁵ – 32⁷ din O.U.G. nr. 88/1997 că vor fi supuse închiderii operaţionale toate activele pentru care din procesul de exploatare şi valorificare a produselor şi serviciilor pe care le realizează nu se pot recupera cel puţin cheltuielile aferente, cu excepţia celor a căror exploatare nu poate fi oprită în temeiul unor dispoziţii legale ori care sunt integrate într-un proces tehnologic complex, dacă pe ansamblul exploatării se realizează profit.

Activele închise operaţional sunt supuse în mod obligatoriu vânzării, iar salariaţii vor fi disponibilizaţi, cu acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege.

Rezultă astfel că închiderea operaţională constă în vânzarea activelor nerentabile sau în casarea acestora, cu consecinţa disponibilizării salariaţilor.

Procedura concretă prin care se hotărăşte şi se realizează închiderea operaţională, căreia îi sunt aplicabile măsurile de protecţie socială este stabilită în secţiunea a III-a, cap. II din O.U.G. nr. 98/1999.

Această procedură are drept punct de pornire hotărârea adunării generale a acţionarilor, în care se vor stabili transferul de proprietate/casarea activului nerentabil ce urmează a fi disponibilizate.

În cauză, aşa cum se menţionează în deciziile de concediere ale reclamanţilor, s-au avut în vedere Hotărârea A.G.A. nr. 20/16.11.2007, procesul-verbal de licitaţie nr. 1017/31.01.2008 şi contractul de vânzare-cumpărare de active nr. 3099/31.03.2008 pentru activele „Complexul de păsări Avicola E.”, „Fabrica de O. Combinate FNC E.” şi „Complexul de proci T.”, vânzare determinată de încetarea activităţii în cadrul acestor subunităţi, fapt ce a determinat desfiinţarea locurilor de muncă ale reclamanţilor.

Astfel cum sunt menţionate în deciziile de concediere ale acestora, operaţiunile respectă ordinea cronologică prevăzută de dispoziţiile legale menţionate mai sus şi constituie închidere operaţională în sensul O.U.G. nr. 98/1999.

Pe de altă parte, o eventuală nerespectare a cronologiei ori a formalităţilor respectivei proceduri nu poate fi imputată salariatului disponibilizat.

Protecţia salariaţilor supuşi disponibilizării pentru cazurile reglementate de O.U.G. nr. 98/1999 operează independent de respectarea procedurii legale de către angajator.

În acest sens sunt dispoziţiile art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr.88/1997 şi cele ale cap. III, acesta din urmă stabilind obligaţii legat de procedura prealabilă efectuării plăţilor numai pentru angajatori, nu şi pentru salariaţi.

Plăţile compensatorii reglementate de O.U.G. nr. 98/1999 se cuvin independent de acordarea de către unitate, în baza contractului colectiv de muncă, a compensaţiei băneşti individuale, aşa cum rezultă din prevederile art. 42 alin. (1) din acest act normativ.

Pe de altă parte, potrivit art. 55 din O.U.G. nr. 98/1999, resursele financiare pentru finanţarea plăţilor compensatorii se evidenţiază într-un fond distinct, cuprins iniţial în capitolul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj şi dată fiind destinaţia deosebită a acestui fond, din 22 iunie 2000 este evidenţiat distinct de capitolul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, conform art. 60¹ alin. (2) din ordonanţă.

În lipsa unei dispoziţii contrare, din acelaşi fond distinct prevăzut de art. 55 se efectuează şi în prezent plăţile compensatorii de către serviciile descentralizate ale Agenţiei Naţionale pentru Ocupare şi G. Profesională, aşa cum prevăd şi dispoziţiile art. 64 alin. (2) din O.U.G. nr. 98/1999.

Faţă de cele mai sus arătate, rezultă că angajatorului care a efectuat concedierea nu-i revine obligaţia plăţilor compensatorii prevăzute de O.U.G. nr.98/1999, situaţie în care în mod corect s-a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a fostului angajator, respectiv S.C. P. S.A Râmnicu V, cel de-al treilea motiv de recurs apărând astfel a fi de asemenea nefondat şi urmează a fi respins.

Întrucât nu se regăsesc în cauză motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate, care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 304¹ Cod procedură civilă, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ V, cu sediul în Râmnicu V,(...), (...)ranscozia, .B, .2, judeţul V, împotriva sentinţei civile nr.604 din 09 iunie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a, în dosarul nr(...), intimaţi fiind reclamanţii U. G.-B., E. E., H. D., T. B., E. N., D. G., D. E. U. şi Ş. B., toţi cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet Avocat D. E., cu sediul în Râmnicu V,(...), (...)nton E., . C, .1, judeţul V şi pârâta S.C. P. S.A., cu sediul în Râmnicu V - S.,(...), judeţul V.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 10 O. 2009, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I – secţia civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) J.

Grefier,

E. D.

Red. P.G.

Tehnored. G.T.

5 ex./12.11.2009

Jud. fond: A. R. I./M. B.