Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA

DECIZIE Nr. 8270

Şedinţa publică de la 24 T. 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

*******

Pe rol, pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din data de 17 T. 2008, privind soluţionarea recursului declarat de pârâta SC S. SA, împotriva sentinţei civile nr.2636/15.04.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul reclamant N. E., având ca obiect, drepturi băneşti.

Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părţilor.

Dezbaterile şi concluziile părţilor în cauza de faţă, au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 17 T. 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie şi când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art.260 C.pr.civ., a amânat pronunţarea cauzei la 24 T. 2008.

CURTEA

Asupra recursului de faţă;

La data de 2 10 2007, N. E. s-a adresat T r i b u n a l u l u i D o l j – Sectia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale cu o cerere de chemare in judecată a pârâtei SC S. SA C cu o cerere de chemare in judecată solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 3500 lei reprezentând drepturi băneşti pe perioada 2 11 2005 la zi, actualizate cu indicele de inflaţie.

In fapt a arătat că prin sentinţa 227/16 02 2006 a T r i b u n a l u l u i D o l j, irevocabilă prin nerecurare , a fost anulată decizia de concediere a reclamantului emisă de SC S. SA C şi s-a dispus reintegrarea acestuia pe postul deţinut anterior.

După reintegrarea efectivă , din cauza presiunilor şi-a dat demisia şi a solicitat plata drepturilor băneşti pe perioada concedierii nelegale insă pîrîta a refuzat să plătească.

In drept, a întemeiat cererea pe dispoziţiile art 78 din Codul muncii.

La 6 11 2007 , pârâta a formulat întimpinare in care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată arătând că de la 01 09 2005 până la 01 11 2005 , reclamantul nu s-a mai prezentat la lucru nemotivat , drept pentru care prin decizia nr 65/ 2 11 2005 , s-a dispus concedierea acestuia începând cu 2 11 2005.

Ulterior, prin sentinţa 227/16 02 2006 , pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, s-a dispus anularea deciziei de concediere şi reintegrarea reclamantului , conditii in care unitatea a emis decizia cu nr 16/7 04 2006 , prin care a reintegrat efectiv pe reclamant pe postul deţinut anterior.

Contractul individual de muncă a încetat apoi prin demisia reclamantului înregistrată la ITM D sub nr 12279/20.04.2006.

In tot acest interval de timp , reclamantul nu a solicitat nici o sumă de bani , iar prin sentinţa 227/16 02 2006 , nu s-a decis şi plata drepturilor salariale , astfel că cererea reclamantului nu este întemeiată.

In scop probator a depus la dosar contractul individual de muncă al reclamantului , referatul privind neprezentarea la serviciu a acestuia , începând cu 01 09 2005 , convocarea reclamantului la cercetare disciplinară , dovada comunicării convocării , decizia de constituire a Comisiei de cercetare disciplinară , decizia nr 65/2 11 2005 de concediere , sentinţa 227/16 02 2006 a T r i b u n a l u l u i D o l j de reintegrare , decizia 16/7 04 2006 , emisă de pârâtă privind reintegrarea efectivă , decizia nr 17/7 04 2006 de suspendare a contractului individual de muncă de la 01 09 2005 până la 16 02 2006 , cererea reclamantului de demisie , decizia nr 19/20 04 2006 de încetare a contractului individual de muncă prin demisie începând cu 20 04 2006 , dovada comunicării acesteia , somaţia nr 1 / 5 10 2006 emisă de executor judecătoresc E. N. F. in dosarul de executare nr 163/E/2006 , răspunsul pârâtei la somaţia respectivă , somaţia nr 2 / 10 01 2007 , sentinţa nr 2958/13 03 2007 a J u d e c ă t o r i e i C r a i o v a, prin care s-a admis contestaţia la executare formulată de SC S. SA .

La 20 11 2007, reclamantul a precizat cererea in sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3500 lei , reprezentând drepturi băneşti pe perioada 01 09 2005 – 20 04 2006 , actualizată cu indicele de inflaţie de la scadentă la zi ( 500 lei pe lună x 7 luni ) şi a depus copia certificatelor medicale pentru perioada 01 09 2005 – 16 02 2006.

La 4 12 2007 , pârâta a completat întimpinarea invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive deoarece in perioada 01 09 2005 – 16 02 2006 reclamantul s-a aflat in concediu medical iar indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă din bugetul asigurărilor sociale de sănătate până la 01 01 2006, conform prevederilor art 101 pct B din Lg 19/2000 , şi din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, după 01 01 2006 conform prevederilor art 12 pct B din OUG 158/2005.

Reclamantul a depus certificatele medicale in aprilie 2006 , încălcând astfel prevederile art 67 şi art 72 din Norma de aplicare a prevederilor OUG 158/2005 conditii in care pârâta s-a aflat in imposibilitatea acordării retroactive a indemnizaţiei .

Consideră că plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă aferentă perioadei 01 09 2005 – 16 02 2006 , reclamantul trebuie să se adreseze împotriva Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate care potrivit art 12 pct B din OUG 158/2005 , este obligat să suporte valoarea acesteia.

Pe fondul cauzei a arătat că decizia de concediere a produs efecte de la 2 11 2005 , iar nu de la 01 09 2005 şi că plata drepturilor salariale in perioada 2 11 2005 – 16 02 2006 a fost suspendată de drept în temeiul art 49 alin 2 din Codul muncii, iar in perioada 16 02 2006 – 20 04 2006 plata drepturilor salariale nu i se cuvine deoarece reclamantul nu a prestat activitate.

La 15 01 2008, reclamantul a răspuns in scris la excepţia invocată de pârâtă solicitând respingerea acesteia , deoarece prin anularea deciziei nelegale de pensie nr 65 / 2 11 2005 ,pârâta a continuat să aibă calitatea de angajator, situaţie in care are calitate procesuală pasivă.

In şedinţa publică de la 15 01 2008 , instanţa a dispus efectuarea uni expertize contabile care să calculeze drepturile băneşti cuvenite pe perioada 2 11 2005 – 20 04 2006 , actualizată cu indicele de inflaţie , expertiză întocmită de expert contabil N. (...) O..

La 15 04 2008 părţile au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză , obiecţiuni pe care instanţa le-a respins .

Astfel, pârâta a susţinut in obiecţiuni că expertul nu a ţinut seama de prevederile art 47 din norma din 4 05 2001 de aplicare a Lg 19/2000 şi art 72 din Norma din 27 01 2006 de aplicare a OUG 158/2005 potrivit cărora salariatul avea obligaţia să depună certificatele medicale in original sau copie legalizată ceea ce reclamantul nu a făcut .De asemenea a susţinut că expertul nu a luat in considerare faptul că angajatorul nu a fost încunoştinţat de incapacitatea temporară de muncă încălcându-se prevederile art 67 din Norma din 27 01 2006 de aplicare a OUG 158/2005 şi nu a ţinut seama că în perioada 17 02 2006 – 20 04 2006 , salariatul nu a prestat activitatea.

Instanţa a apreciat că acestea reprezintă apărările de fond, iar nu obiecţiuni la raportul de expertiză .

Pe de altă parte, reclamantul a susţinut că expertul nu a calculat drepturile salariale pe perioada 01 09 2005 – 2 11 2005 , deşi sentinţa de reintegrare se aplica din 01 09 2005 şi nu a calculat drepturile băneşti pentru luna aprilie 2006.

Instanţa a respins şi aceste obiecţiuni ca neîntemeiate, având în vedere că în raportul de expertiză s-au calculat drepturile cuvenite pe durata concedierii nelegale aşa cum a dispus instanţa.

Prin sentinţa nr.2636/15 04 2007, T r i b u n a l u l D o l j-secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamantul N. E. în contradictoriu cu pârâta SC S. SA C .

A obligat pârâta să plătească reclamantului suma netă de 2425 lei reprezentând drepturi băneşti aferente perioadei 02.11.2005 - 20.04.2006 sumă ce a fost reactualizată cu indicele de inflaţie până în luna februarie 2008 şi urmează să fie reactualizată în continuare până la data plăţii efective, precum şi suma de 300 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă,prima instanţă a reţinut următoarele :

Reclamantul a fost salariatul unităţii pârâte, cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată nr. 1600/19.01.2005 in funcţia de coordonator efectiv şi permanent de transport .

Prin decizia nr 65/ 2 11 2005, pârâta a dispus concedierea sa , in temeiul art 61 lit a din Codul muncii , începând cu 2 11 2005 , reţinând că acesta a lipsit nemotivat in perioada 01 09 2005 – 01 11 2005.

Prin sentinţa 227/16 02 2006 , a T r i b u n a l u l u i D o l j irevocabilă prin nerecurare, s-a anulat decizia de concediere nr 65/2 11 2005 emisă de intimată, după care , pârâta a reintegrat efectiv pe reclamant la 7 04 2006 , aşa cum rezultă din decizia nr 16/7 04 2006 .

Ulterior, reclamantul şi-a dat demisia, fapt constatat de pârâtă prin emiterea deciziei nr 19/20 04 2006.

Reclamantul solicită prin prezenta cerere despăgubiri egale cu drepturile băneşti cuvenite pe perioada concedierii nelegale in temeiul art 78 din Codul muncii .

Potrivit acestui text de lege in cazul in care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate , majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

Având in vedere că reclamantul a fost concediat nelegal şi că din acest motiv in perioada 2 11 2005 – 20 04 2006 , nu a putut beneficia de drepturile băneşti cuvenite potrivit prevederilor legale şi contractului individual de muncă , instanţa apreciază că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art 78 din Codul muncii , motiv pentru care va admite in parte acţiunea precizată şi va obliga pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu drepturile băneşti cuvenite în perioada 2 11 2005 – 20 04 2006, în suma netă calculată de expert de 2425 lei , sumă ce a fost reactualizată cu indicele de inflaţie până în luna februarie 2008 şi urmează să fie reactualizată şi în continuare până la data plătii efective.

Instanţa va înlătura apărările pârâtei în sensul că în perioada in care reclamantul s-a aflat in concediu medical nu are obligaţia să plătească indemnizaţia aferentă, această obligaţie revenind Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi deci pârâta nu ar avea calitate procesuală pasivă , deoarece prin anularea deciziei nr 65 / 1 11 2005 de concediere reclamantul a continuat să aibă calitatea de salariat, iar pârâta calitatea de angajator şi conform prevederilor OUG 158/2005 angajatorul avea obligaţia de plată a indemnizaţiei de plată a concediului medical.

De asemenea, instanţa va înlătura susţinerea pârâtei in sensul că nu este posibilă plata indemnizaţiei de concediu medical , retroactiv cu încălcarea prevederilor art 47 din Norma de aplicare a Legii 19/2000 , art 72 din Norma de aplicare a OUG 158/2007 şi art 67 din Norma de aplicare a OUG 158/2005 ( constând în aceea că nu a depus certificatele medicale în original sau copie legalizată în termenul prevăzut de normele legale, ci mult mai târziu) deoarece in temeiul art 78 din Codul muncii are obligaţia de a –i plăti reclamantului o despăgubire egală cu valoarea indemnizaţiei de concediu medical din perioada concedierii ilegale, despăgubire care nu este condiţionată de nici un termen.

Având în vedere că cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 78 Codul muncii şi că acest articol se referă doar la despăgubirile cuvenite pe durata concedierii nelegale instanţa va admite acţiunea doar în parte, doar în ce priveşte perioada concedierii nelegale, de la 02.11.2005 ( data menţionată în decizia 65/02.11.2005), până la reintegrarea efectivă 20.04.2005.

Pentru perioada 01.09.2005 -02.11.2005, anterioară concedierii nu sunt incidente dispoziţiile art. 78 din Codul muncii. Pentru această perioadă contestatorului i se cuvine plata indemnizaţiei de concediu medical ce se plăteşte de angajator din fondul de asigurări sociale de sănătate în condiţiile OUG.158/2005.

Cum contestatorul a formulat cererea întemeiată doar pe art 78 din Codul muncii şi a motivat-o doar pe idee plăţii unei despăgubiri pentru concediere nelegală, instanţa urmează să respingă acţiunea pentru perioada 01.09.2005 – 02.11.2005.

Instanţa va obliga pârâta să plătească reclamantului suma netă de 2425 lei reprezentând drepturi băneşti aferente perioadei 02.11.2005 - 20.04.2006, aşa cum a fost calculată de expert, sumă ce a fost reactualizată cu indicele de inflaţie până în luna februarie 2008, data efectuării expertizei şi urmează să fie reactualizată în continuare până la data plăţii efective.

In temeiul art.274 cod procedură civilă, instanţa obligat pârâta şi la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 300 RON reprezentând onorariu de expert.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În motivarea recursului recurenta a susţinut că intimatul a fost salariatul SC.S. SA în funcţia de coordonator efectiv şi permanent de transport cu contract individual de muncă cu timp parţial 2 h/zi iar din data de 01 09 2005,nu s-a mai prezentat la serviciu.

A fost sancţionat disciplinar pentru acest motiv,fiind concediat,prin decizia nr.65/02 11 2005.

Intimatul a absentat nemotivat în perioada 01 09 2005-01 11 2005 şi nu a depus certificatul medical la sediul societăţii.

Salariatul contestând decizia de desfacere a contractului individual de muncă ,prin sentinţa nr.227/16 02 2006 pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j au fost obligaţi doar la reîncadrare.

Ulterior,în urma demisiei intimatului,înregistrată sub nr.1107/04 04 2006,contractul individual de muncă al acestuia a încetat în baza prevederilor art.79 Codul muncii,decizia de încetare prin demisie fiind înregistrată la ITM D sub nr.12279/20 04 2006.

Recurenta a mai susţinut că instanţa de fond a considerat în mod greşit că reclamantul nu a putut beneficia de drepturile băneşti cuvenite datorită concedierii nelegale,deşi intimatul nu a primit indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă datorită nerespectării de către acesta a dispoziţiilor legale privind obligaţia de a depune la unitatea angajatoare ,certificatele medicale în original sau copie legalizată,până la data de 5 a lunii următoare celei pentru care s-au eliberat.

Intimatul,deşi legal citat,nu a depus întâmpinare în cauză.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate,a dispoziţiilor legale incidente în cauză,Curtea constată şi reţine următoarele:

La data de 2 10 2007,intimatul reclamant a formulat acţiune împotriva recurentului pârât solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat la despăgubiri conform art.78 Codul muncii.

Art. 78 alin.1 Codul muncii prevede că , în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

Despăgubirile astfel acordate,de regulă, sunt egale cu salariile de care ar fi beneficiat salariatul dacă nu era împiedicat de concedierea nelegală să se prezinte la serviciu ,să presteze activitate şi să primească salariul.

Însă,în cauza de faţă , despăgubirile ce se vor acorda vor fi egale cu indemnizaţia de incapacitate deoarece ,chiar dacă nu ar fi fost concediat nelegal,nu s-ar fi putut prezenta la serviciu astfel că nu putea presta activitate şi încasa salariu ci ar fi beneficiat doar de indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă.

Cu privire la momentul până la care se calculează aceste despăgubiri,Curtea constată că nu pot fi calculate decât până la momentul pronunţării sentinţei nr.227/16 02 2006 de T r i b u n a l u l D o l j-Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, prin care s-a anulat decizia de concediere nr.65/ 02 11 2005 emisă de SC.S. SA.

Despăgubirile se vor acorda doar până la data pronunţării hotărârii prin care s-a anulat decizia de concediere pentru că,până la acest moment îşi găseşte aplicabilitatea art.78 Codul muncii,în condiţiile în care salariatul ,atunci când a contestat măsura desfacerii contractului individual de muncă ,nu a solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară conform art.78 alin.2 Codul muncii.

Astfel că din raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză rezultă că despăgubirile calculate până la data de 16 02 2006 sunt în cuantum de 1679 lei.

Faţă de aceste aspecte,Curtea urmează ca ,în baza art.312 alin.3 cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă,să admită recursul,să modifice sentinţa în sensul că va admite în parte acţiunea , va obliga pârâta la plata sumei de 1679 lei către reclamant, reprezentând indemnizaţia pentru incapacitate temporară pentru perioada 02.11.2005-16.02.2006.

Va respinge cererea de acordare a drepturilor băneşti pentru perioada 16.02.2006-20.04.2006.

Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta SC S. SA, împotriva sentinţei civile nr.2636/15.04.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul reclamant N. E., având ca obiect, drepturi băneşti.

Modifică în parte sentinţa în sensul că, admite în parte acţiunea.

Obligă pârâta la plata sumei de 1679 lei către reclamant, reprezentând indemnizaţia pentru incapacitate temporară pentru perioada 02.11.2005-16.02.2006.

Respinge cererea de acordare a drepturilor băneşti pentru perioada 16.02.2006-20.04.2006.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 24 T. 2008.

Preşedinte Judecător Judecător

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier (...) (...)

Red.jud.M.M

27 10 2008/2 ex.

Jud.fond.P.D.

C.E.