Cabinet avocat Dreptul muncii

DOSAR Nr(...) - drepturi băneşti -

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA a II A CIVILĂ ŞI PENTRU CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 4697

Şedinţa publică din data de 07 Iulie 2009

Completul compus din:

Preşedinte: Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

*******

Pe rol, pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din data de 01.07.2009, privind recursul declarat de pârâta SC E. SA, împotriva sentinţei civile nr. 3623/26.05.2008 completată cu sentinţa civilă nr. 4208/30.06.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă O. N., având ca obiect, drepturi băneşti.

Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părţilor.

Dezbaterile şi concluziile părţilor în cauza de faţă, au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 01.07.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie şi când instanţa, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art.260 C.pr.civ., a amânat pronunţarea cauzei la data de 07.07.2009.

În urma deliberării, s-a pronunţat următoarea soluţie:

CURTEA

Asupra recursului de faţă.

Prin sentinţa nr. 3623/26.05.2008 s-a admis in parte actiunea formulata de petenta O. N. in contradictoriu cu intimata SC E. SA B.

S-a dispus obligarea intimatei la plata catre petenta a 5(cinci) salarii medii nete pe unitate, la plata premiului anual pe perioada 2005-2007, precum si la plata sumelor reprezentand cota de participare a salariatilor la profit pe perioada 2005-2007, actualizate in raport de indicele de inflatie.

S-au respins capetele de cerere privind obligarea intimatului la prezentarea documentelor din decizia de concediere precum si cel privind prezentarea calculului indemnizatiei de concediere.

S-a respins capatul de cerere privind plata cheltuielilor de judecata.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut :

Petenta a fost concediata prin decizia nr.4/28.01.2008 in temeiul art. 65 si art. 66 din Codul muncii, ca urmare a reorganizarii activitatii Zonei E. G conform Programului de reorganizare al E. S.A. aprobat prin Hotararile Consiliului de Administratie al E. S.A. din data de 07.06.2005 si 09.08.2005.

In conformitate cu Planul Social E. anexa la Contractul Colectiv de munca al societatii inregistrat sub nr. numarul 2643/11.05.2005 punctul 4 „E. financiare” - invocat de altfel si de intimata in preambulul deciziei de concediere, (fila 32 din dosar ) angajatii disponibilizati sunt indreptatiti sa beneficieze, in functie de vechimea in munca in cadrul intimatei de indemnizatii de concediere, calculate conform art. 50 din CCM .

Conform art. 50 din Contractul Colectiv de Munca pe anul 2007 al S.C. E. S.A., „ la concedierea individuala din motive care nu tin de persoana salariatului, angajatorul ii plateste , in functie de vechimea acestuia, o indemnizatie minima de concediere …( in cazul petentei )peste 10 ani - 5 salarii medii nete.

S-a mentionat ca valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu G. E., prevederile domeniului vizat in articol completandu-se cu prevederile Planului Social insusit de parti.

Conform adresei nr. 504/11.06.2007(fila 35), incepand cu data de 01.06.2007 in cadrul structurilor teritoriale S.C. E. S.A. conform Contractului Colectiv de Munca incheiat intre G. E. si conducerea S.C. E. S.A., se va aplica cuantumul de 2000 lei RON pentru salariul mediu brut.

Potrivit Planului Social susmentionat, salariul mediu brut E. care va fi luat in calcul pentru stabilirea fiecarei indemnizatii de concediere acordate se va stabili pe baza celui din 2004, majorat in anii urmatori direct proportional cu acelasi procentaj cu care se majoreaza salariile prevazute in contractul colectiv de munca, iar in conformitate cu adresa nr. 313/25.01.2003 a S.C. E. incepand cu data de 01.01.2005 salariul mediu brut la nivelul societatii a fost majorat prin efectul contractului colectiv de munca, aceasta rezultand si din contractul individual de munca al petentei anexat la dosar( fila 18 din dosar ).

Petenta insa a beneficiat de plati compensatorii calculate la nivelul salariului brut aferent anului 2004, desi acesta fusese indexat la 01.01.2005, iar decizia de concediere a fost emisa la 28.01.2008 .

Indemnizatia de concediere pe anul 2008 trebuia calculata luandu-se in considerare salariul mediu brut pe anul 2007, de 2000 lei RON, sa se aplice procentul de majorare salariala 2007 de 15,50%, rezultand un salariu mediu brut pe anul 2008 in cuantum de 2310 lei care reprezinta baza de calcul pentru determinarea indemnizatiei de concediere pentru anul 2008, astfel ca totalul – indemnizatia O. cuvenita – fiind de 23 285 lei RON, rezultand astfel o diferenta de achitat de 2379 lei, modalitate de calcul necontestata de intimata.

Petenta a primit suma de 20 906 lei, ( asa cum reiese si din fluturas E. RO pe luna ianuarie 2008 – fila 7 din dosar ) rezultata insa, in urma unui calcul eronat, dupa cum susutine petenta, in sensul ca salariul mediu brut pe anul 2006 a fost de 1796 lei , procentul de majorare salariala pe anul 2007 fiind de 15,50%, rezultand un salariu mediu brut pe anul 2007 de 2074 lei care a reprezentat baza de calcul pentru determinarea indemnizatiei de concediere pentru anul 2008.

Potrivit art.7 si 8 din Legea 130/1996 „La negocierea clauzelor şi la încheierea contractelor colective de munca, părţile sunt egale şi libere, contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor.

Contractele colective de munca nu pot conţine clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.

Contractele individuale de munca nu pot conţine clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca.

Ori conform art.137 din CCM ” pentru stimularea salariatilor, E. S.A. constituie anual un fond de premiere de pana la 10 % asupra fondului de salarii platit, constituirea si repartizarea fondului urmand sa se faca cu acordul G. E. ” .

Potrivit art. 139 cota de participare a salariatilor E. S.A. la profitul anual, modalitate concreta de acordare, precum si conditiile de diferentiere vor fi stabilite prin negociere cu G. E. la profit.

Aceste prevederi au existat si in contractele colective de munca pe anii 2005 si 2006 (filele 10, 11), fiind obligatorii pentru parti.

Potrivit art. 243 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti, iar neindeplinirea obligatiilor asumate atrage raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.

In ceea ce priveste capatul de cerere privind obligarea intimatei la prezentarea documentelor din decizia de concediere precum si la prezentarea modului de calcul indemnizatiei de concediere instanta l-a respins intrucat, potrivit art. 287 din Codul muncii, sarcina probei, in conflictele de munca, revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare. Or, intimata, desi citata cu mentiunea de a formula intampinarea, a depus la data de 27.05.2008, dupa pronuntare, intampinare si acte, in care apararile au fost facute pe cereri ce nu au legatura cu obiectul cauzei.

Ulterior pronunţării acestei sentinţe, prin sentinţa civilă nr. 4208/30.06.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...) s-a admis cererea formulată de petenta O. N., în contradictoriu cu intimata SC E. SA B.

S-a dispus completarea sentinţei civile nr. 3623/26.05.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), în sensul obligării intimatei şi la plata drepturilor salariale reprezentând diferenţă indemnizaţie concediere cuvenită şi neacordată la data concedierii către petentă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut :

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l G o r j - Secţia Conflicte de Muncă, petiţionara O. N. a solicitat instanţei completarea sentinţei civile nr. 3623/26.05.2008 în sensul de a fi obligată intimata şi la plata drepturilor salariale reprezentând diferenţă indemnizaţie concediere cuvenită şi neacordată la data concedieri, drepturi solicitate şi iniţial prin cererea de chemare în judecată şi asupra cărora instanţa a omis să se pronunţe.

Prin dispozitivul sentinţei nr. 3623/2008 a fost obligată intimata la plata către petentă a 5 salarii medii nete pe unitate, la plata premiului anual pe perioada 2005-2007, precum şi la plata sumelor reprezentând cota de participare a salariaţilor la profit pe perioada 2005-2007, actualizate în raport de indicele de inflaţie.

Aşa cum s-a reţinut şi în considerentele sentinţei civile sus menţionate, potrivit Planului Social încheiat între SC E. SA şi Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente din Industria E. Română E., salariul mediu brut care va fi luat in calcul pentru stabilirea fiecarei indemnizatii de concediere acordate se va stabili pe baza celui din 2004, majorat in anii urmatori direct proportional cu acelasi procentaj cu care se majoreaza salariile prevazute in contractul colectiv de munca, iar in conformitate cu adresa nr. 313/25.01.2003 a S.C. E. incepand cu data de 01.01.2005 salariul mediu brut la nivelul societatii a fost majorat prin efectul contractului colectiv de munca , aceasta rezultand si din contractul individual de munca al petentei anexat la dosar ( fila 18 din dosar ).

Petenta insa a beneficiat de plati compensatorii calculate la nivelul salariului brut aferent anului 2004, desi acesta fusese indexat la 01.01.2005, iar decizia de concediere a fost emisa la 28.01.2008 .

Indemnizatia de concediere pe anul 2008 trebuia calculata luandu-se in considerare salariul mediu brut pe anul 2007, de 2000 lei RON, sa se aplice procentul de majorare salariala 2007 de 15,50%, rezultand un salariu mediu brut pe anul 2008 in cuantum de 2310 lei care reprezinta baza de calcul pentru determinarea indemnizatiei de concediere pentru anul 2008, astfel ca totalul – indemnizatia O. cuvenita – fiind de 23 285 lei RON, rezultand astfel o diferenta de achitat de 2379 lei , modalitate de calcul necontestata de intimata.

Petenta a primit suma de 20 906 lei, ( asa cum reiese si din fluturas E. RO pe luna ianuarie 2008 – fila 7 din dosar ) rezultata insa, in urma unui calcul eronat, in sensul ca salariul mediu brut pe anul 2006 a fost de 1796 lei, procentul de majorare salariala pe anul 2007 fiind de 15,50%, rezultand un salariu mediu brut pe anul 2007 de 2074 lei care a reprezentat baza de calcul pentru determinarea indemnizatiei de concediere pentru anul 2008.

Potrivit art. 281 indice 2 din C o d u l d e pr. civ. dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.

În raport de aceste considerente, având în vedere precizarea la acţiune aflată la fila 24 în dosar şi solicitarea petentei de a i se completa sentinţa civilă nr.3623/26.05.2008 în sensul de a fi obligată intimata şi la plata drepturilor salariale reprezentând diferenţă indemnizaţie concediere cuvenită şi neacordată la data concedieri asupra cărora instanţa a omis să se pronunţe şi de art. 281 indice 1 Cod pr. civ., a fost admisă cererea şi completată sentinţa civilă nr.3623/26.05.2008 în sensul că a fost obligată intimata şi la plata drepturilor salariale reprezentând diferenţă indemnizaţie concediere cuvenită şi neacordată la data concedieri, către petentă.

I. Împotriva sentinţei civile nr. 3623/2008 a formulat recurs pârâta SC E., susţinând următoarele:

1. În motivele de recurs, formulate la data de 24 iunie 2008, depuse la fila nr. 2 şi următoarele, recurenta invocă greşita respingere a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune cu motivarea că, sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit. c, din Codul muncii, deşi suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul C.C.M. 2004, 2005, 2006, 2007, astfel că acţiunea este supusă termenului d e prescripţie d de 6 luni.

Cu referire la fondul cauzei, recurenta arată că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile art. 168 din contractul colectiv de muncă , precum şi nota Comisiei paritare din 31.08.2007, prin raportare la Legea nr. 130/1999 şi la dispoziţiile C o d u l u i m u n c i i.

Soluţia instanţei de fond este greşită, deoarece în anul 2003, primele de Paşti şi de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conf. art. 168 al. 2 din CCM, iar această creştere salarială a fost menţinută şi în anii 2004-2007, aşa cum rezultă şi din decizia Comisiei Paritare înregistrată 5140/31.08.2007 din care rezultă expres intenţia reală a părţilor semnatare a CCM.

Cu adresa nr. 2919/12.11.2007 s-a făcut dovada evoluţiei salariului mediu de bază pe E. în intervalul anilor 2003-2007 şi din care rezultă că aceste creşteri salariale nu au făcut obiectul unor negocieri între Patronat şi G. E., ci se datorează adăugării lunare a cotei părţi din suma rezultată însumând cele 2 prime şi împărţite la 12, în acest sens intimaţii au încasat în fiecare an salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariu de bază includea în fiecare an primele de paşti şi de C. T. sunt elemente diferite de sporuri, acestea fiind incorporate în salariul de bază, astfel că, din elemente variabile, au devenit elemente fixe, acordate permanent.

Pentru a evita orice interpretări contrare în privinţa voinţei reale a părţilor, Comisia paritară a adoptat la data de 31.08.2007 decizia nr.5140/2007 intitulată „Notă asupra precizării situaţiei primelor de Paşti şi de C prevăzute de art. 168 din C C M al E. SA”, confirmându-se faptul că intenţia reală a părţilor a fost ca, începând cu anul 2003, suplimentările salariale să fie incluse in salariul lunar de bază, iar începând cu anul 2003 părţile au înţeles că art. 168 alin. 1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.

Dovada că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate în anul 2003 a fost menţinută şi în anii următori este evidenţiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluţie crescătoare.

Recurenta solicită administrarea probei cu expertiză contabilă pentru dovedirea susţinerilor din întâmpinare şi a criticilor formulate în recurs, pentru a se verifica creşterea salariului mediu brut pe E. în anii 2004-2007 şi natura drepturilor salariale.

În drept se invocă dispoz. art. 304¹ şi art. 312 C.pr.civilă solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii.

2. La fila nr. 22 şi următoarele din dosarul de recurs există o a doua cerere de recurs, formulată împotriva aceleiaşi sentinţe, prin care se arată următoarele:

a. cererea de acordare a plăţilor compensatorii este prescrisă, termenul de prescripţie fiind de 6 luni, potrivit art. 283 lit. e din Codul muncii;

b. Cea de-a doua critică vizează modul de soluţionare a acţiunii pe fond, recurenta învederând că activitatea desfăşurată de reclamantă a fost supusă reorganizării şi toţi salariaţii au beneficiat de pachete financiare prevăzute în planul social, anexă a CCM.

Suma acordată reclamantei a fost calculată în conformitate cu dispoziţiile planului social, completat prin Amendamentul din 9.01.2006 şi cel din 13.09.2006, cu rolul de a lămuri voinţa părţilor în privinţa modului de acordare a pachetului financiar la disponibilizare şi care a cuprins măsuri financiare pentru salariaţii disponibilizaţi mai avantajoase decât cele prev. la art. 50 din CCM.

Acest aspect rezultă din prezentarea anterioară a prevederilor planului social în privinţa pachetelor financiare oferite salariaţilor disponibilizaţi comparativ cu prev. CCM, art. 50.

Aceasta nu înseamnă că cele două categorii de măsuri pot fi cumulate prin instituirea măsurilor din planul social, fiind acordate pachete financiare mai avantajoase, iar părţile nu au intenţionat nici un moment că aceste două categorii de măsuri să poată fi cumulate.

O dovadă în plus a faptului că părţile semnatare ale planului social şi ale amendamentelor sale este aceea că prin CCM pe anul 2008, art. 50 cuprinde alin.5, potrivit căruia „acordarea unui pachet compensator, conform planului social, exclude acordarea sumelor prev. la alin.1 al prezentului articol.

c. În ceea ce priveşte cota de profit pentru anii 2005/2007 s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, arătând că, din actele dosarului nu rezultă că aceasta ar face parte dintre persoanele cu „performanţe apreciabile”, conform art. 128 alin. 6 pct. 3 din CCM valabil în anul 2007.

În subsidiar, s-a susţinut că cererea este nefondată, reclamanta nefăcând dovada că ar fi fost nominalizată de către G. E. ca beneficiară a sumelor ce urmau sa fie acordate cu acest titlu.

d. Cererea privind acordarea cotei din profit este prematur introdusă dar şi nefondată.

S-a arătat, în esenţă, că dreptul nu s-a născut atâta timp cât nu s-au purtat negocieri cu sindicatul, conform art. 139 din CCM şi nu există, câtă vreme nu există reglementarea acestui drept.Mai mult, o asemenea prevedere a contractului colectiv de muncă este incompatibilă cu dispoziţioile art. 183 din legea nr. 31/1990.

II. Şi împotriva sentinţei civile nr. 4208/30 iunie 2008 care a completat sentinţei civile nr. 3623/2008 s-a formulat recurs, arătându-se următoarele:

Dreptul la acţiune este prescris, invocându-se, în sprijinul acestei critici încă o dată, susţinerile menţionate în cererea de recurs menţionată anterior.

S-a mai arătat că reclamantul a primit indemnizaţia de concediere ce i se cuvenea, calculată conform Planului social şi B. sale (medie a tuturor salariilor brute acordate de E. salariaţilor săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizaţie de concediere.

Analizând hotărârile recurate prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea constată următoarele:

În cauză au fost formulate 3 cereri de recurs, şi anume:

1. Cea formulată la data de 24 iunie 2008, depusă la fila nr. 2 şi următoarele, împotriva sentinţei civile nr. 3623/2008;

2. Cea depusă la fila nr. 22 şi următoarele din dosarul de recurs, formulată împotriva aceleiaşi sentinţe;

3. Cea depusă la filele nr. 18 şi următoarele din dosarul de recurs, formulată împotriva sentinţei civile nr. 4208/30 iunie 2008 care a completat sentinţa civilă nr. 3623/2008.

Referitor la ultimele două cereri, se constată că acestea nu poartă dovada depunerii şi înregistrării lor la T r i b u n a l u l G o r j.

Înscrisurile anexate de către recurentă acestor două cereri ( la filele nr. 20 şi nr. 31) nu sunt decât formulare completate de societatea recurentă, fără alte menţiuni din care să rezulte că respectiva corespondenţă a şi fost predată poştei spre expediere.

Mai mult, din adresa nr. 4953/2008/ 3 oct. 2008 emisă de T r i b u n a l u l G o r j (depusă la file nr. 93 din dosarul de recurs) coroborată cu extrasul ECRIS privind căile de atac formulate în dosarul de faţă (fila nr. 94 din dosarul de recurs), rezultă că în acest dosar s-a depus o singură cerere de recurs, înregistrată la data de 24 iunie 2008, împotriva sentinţei nr. 3623/26 mai 2008, fără să apară menţiunea că ulterior au mai fost depuse alte asemenea cereri.

Prin urmare, Curtea constată că a fost investită cu soluţionarea unei singure cereri de recurs, cu motivele existente la fila nr. 2 din dosar şi care privesc sentinţa civilă nr. 3623/ 26 mai 2008, aşa cum a fost completată prin sentinţa civilă nr. 4208/30 iunie 2008.

Privitor la această cerere, se reţin următoarele:

Potrivit prevederilor art. 80 din Legea 168/1999, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunţată de instanţa de fond.

Articolul 103 cod procedură civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afara de cazul când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

În speţă, pârâta a primit sentinţa civilă nr. 3623/ 26 mai 2008 la data de 12 iunie 2008 (conform dovezii de comunicare aflată la fila nr. 95 din dosarul de fond) iar recursul a fost înregistrat la T r i b u n a l u l G o r j la data de 24 iunie 2008, ( a se observa rezoluţia de primire a acestei cereri de recurs).

Fiind depus peste termenul prevăzut de lege şi întrucât recurenta nu a făcut dovada că depăşirea termenului legal de recurs s-a datorat unei împrejurări mai presus de voinţa ei, instanţa urmează să respingă ca tardiv recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta SC E. SA, împotriva sentinţei civile nr.3623/26.05.2008 completată cu sentinţa civilă nr. 4208/30.06.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă O. N., având ca obiect, drepturi băneşti.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 07.07.2009.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) Grefier,

(...) (...)

Red. Jud.L.E./ 2 ex./ 20 august 2009

jud. fond.L. U., R. N.

Tehn.I.C./Ex.