Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 4843

Şedinţa publică de la 21 Iulie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...) B.

****************************

Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanţii J. D., D. E., J. J., S. J., U. O., U. H., U. N., U. N., N. E., N. H., H. T., împotriva sentinţei nr. 1569 din 16 aprilie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr(...), în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, având ca obiect drepturi băneşti

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, a răspuns intimata pârâtă SC E. SA, reprezentată de avocat O. M., cu delegaţie de substituire pentru avocat B. U., lipsind recurenţii reclamanţi.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care;

Instanţa, constatând cauza în stare de soluţionare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat O. M. pentru intimata pârâtă SC E. SA, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă;

T r i b u n a l u l G o r j, prin sentinţa nr. 1569 din 16 aprilie 2009 a respins acţiunea formulată de reclamanţii J. D., D. E., J. J., S. J., U. O., U. H., U. N., U. N., N. E., N. H., H. T., în contradictoriu cu pârâta SC „E.” SA B.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin sentinţa nr.4829/15.09.2008 T r i b u n a l u l D o l j a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins-o pe acest temei.

Prin decizia nr.1050 de la 25 februarie 2009 Curtea de A P E L C R A I O V A a admis recursul formulat de reclamanţi, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare T r i b u n a l u l u i D o l j.

Cauza a fost înregistrată la T r i b u n a l u l D o l j – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr(...) la 31 martie 2009.

Reclamanţii au fost concediaţi în temeiul art. 65 şi 66 din Codul muncii, în luna martie 2008, octombrie 2006, ianuarie 2006, octombrie 2006, aprilie 2008, martie 2008, august 2008, august 2007, august 2006, ianuarie 2006, decembrie 2006, aşa cum rezulştă din cărţile de muncă depuse la dosar.

În conformitate cu Planul Social E., anexă la Contractul Colectiv de Muncă al Societăţii înregistrate sub nr. 2643/11.05.2005 pct. 4 - „angajaţii disponibilizaţi sunt îndreptăţiţi de a beneficia în funcţie de vechimea în E. de indemnizaţii de concediere care vor fi calculate” - pentru 2005. Salariul mediu brut din E. pe baza celui din 2004 (majorat în anii următori direct proporţional cu acelaşi punctaj cu are se majorează salariile prevăzute în contractul de muncă).

Amendamentul la plata social din 13.09.2006 şi 09.01.2006 au modificat punctul 4 din Planul Social în sensul că indemnizaţia de concediere va avea la bază „Salariul mediu brut pe E. care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere acordate pe baza prezentului, se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de E. salariaţilor săi, în anul anterior celui care se acordă respectiva indemnizaţie.

Tot prin aceste amendamente s-a stabilit că indemnizaţia de concediere stabilită în art. 50 alin. 1 din CCM nu se poate cumula cu indemnizaţia de concediere acordată în baza Planului social.

Pe fondul cauzei, instanţa în raport de motivările în drept expuse mai sus a constatat neîntemeiată acţiunea, având în vedere că punctul 4 din Planul social a fost modificat prin amendamentul din 9.01.2006, iar indemnizaţia de concediere a fost calculată de către pârâtă în mod corect.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanţii criticând-o ca nelegală şi netemeinică, invocând următoarele motive:

Ca instanţa de judecata a incălcat procedura de citare in sensul ca recurenţii nu au fost citaţi la domiciliul lor, ci la cabinetul avocatului care le-a reprezentat interesele in primul ciclu procesual, instanţa pronunţându-se fara citarea recurenţilor.

Ca drepturile prevăzute de art. 50 alin. 1 sunt altele decât cele prevăzute de art. 50 alin.4, si are in vedere o indemnizaţie minima in cazul in care salariatul este concediat din iniţiativa unitaţii pentru motive imputabile.

Ca dreptul reprezentând indemnizaţia de concediere este prevăzut de art. 78 contract colectiv de munca la nivel naţional pe anii 2007-2010.

Ca din dispoziţiile art.7 alin. 1 si alin. 2 contract colectiv de munca al SC E. rezulta doua aspecte.

Un prin aspect este acela ca odată câştigate anumite drepturi nu se mai renunţa la ele.

Un al doilea aspect este acela ca in situaţia in care apar reglementari mai favorabile se aplica acestea.

Potrivit dispoziţiei art.50 din contract colectiv de munca, indemnizaţia de concediere si platile compensatorii nu se exclud, ci se cumulează.

Pct. 5 din Planul Social califica pachetele financiare de la pct. 4 ca fiind suport financiar, ceea ce se presupune ca s-a urmărit a se reglementa un nou ajutor financiar care se adăuga la drepturile reglementate de contract colectiv de munca la nivel de unitate.

Sunt citate dispoziţiile art. 7 alin. 1 si 2 din contract colectiv de munca pe anii 2004-2007, art. 9 din contract colectiv de munca 2004-2007, art. 67 Codul muncii.

Se mai arata ca obligaţia reiese si din următoarele argumente:

• drepturile au fost menţinute in contract colectiv de munca si după apariţia Planului Social.

• Drepturile prevăzute in art. 50 alin. 1 au fost renegociate anual tocmai pentru a fi acordate

• Cuantumul drepturilor prevăzute in art. 50 alin.1 s-au mărit in timp ce platile compensatorii au rămas la nivelul 2004.

Analizând motivele de recurs in raport cu sentinţa recurată, Curtea retine următoarele:

Cu privire la motivul de recurs privind procedura de citare:

Potrivit art. 85 C o d u l d e procedura civila  - Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.

  Potrivit art. 93 C o d u l d e procedura civila - În caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părţii.

Potrivit art. 98 C o d u l d e procedura civila  - Schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului.

Reclamanţii, prin cererea de chemare in judecata si de investire a instanţei de judecata, au solicitat ca întreaga procedura sa se realizeze prin cabinetul avocatului J. D. Ş., indicând adresa si menţionând ca înţeleg prin aceasta si comunicarea actelor procedurale.

Aceeaşi solicitare se regăseşte si cu ocazia formulării recursului in dosarul (...).

Nu exista nicio alta solicitare de schimbare a domiciliului ales din care sa rezulte voinţa reclamanţilor in sensul alegerii unui alt domiciliu.

Indicarea domiciliului potrivit art. 93 C o d u l d e procedura civila, nu a fost condiţionata de existenta in vigoare a mandatului de reprezentare judiciara.

Ca atare si pentru termenul la care s-a soluţionat cauza, instanţa a îndeplinit procedura de citare conform indicaţiilor menţionate de către reclamanţi cu privire la domiciliul la care urmează sa se întocmească procedurile, motivul de recurs fiind neîntemeiat.

In ceea ce priveşte criticile legate de soluţionarea fondului cauzei, se reţin următoarele:

Art. 50 alin. 1 din CCM /2005, menţionează că, la concedierea din motive ce nu ţin de persoana salariaţilor, angajatorul are obligaţia de a plăti acestora o indemnizaţie minimă de concediere.

La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale planului social însuşit de părţi.

Din coroborarea textelor menţionate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensaţie bănească, intitulată indemnizaţie de concediere şi reprezintă una din măsurile de protecţie socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaţilor săi prin contractul colectiv de munca, stabilindu-se indemnizaţia minimă de care pot beneficia aceştia.

Aceasta înseamnă că, la data naşterii acestui drept, angajaţilor nu li se pot acorda drepturi băneşti sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.

Este motivul pentru care părţile între care s-a încheiat CCM au înţeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articol se completează cu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensaţii băneşti, cuantumul acestora şi modalitatea de calcul fiind menţionate detaliat în planul social.

Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, în Amendamentul la planul social din 9. 01. 2006, părţile au menţionat că angajaţii, în funcţie de vechimea în E., vor primi pachete financiare cu titlu de indemnizaţii de concediere, iar salariul brut pe E. care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de E. salariaţilor săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizaţie de concediere.

Părţile au înţeles să lămurească acest aspect şi prin Amendamentul la Planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că voinţa comună a părţilor la redactarea pct. 4 din Planul social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaţilor indemnizaţiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza Planului social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă

Potrivit dispoziţiilor   art. 977 din Codul civil, deplin aplicabil şi în materia interpretării contractelor colective de muncă, „interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante”.

În condiţiile în care, prin prevederile Planului social, care completează contractul colectiv de muncă, nivelul indemnizaţiilor de concediere a fost majorat în favoarea salariaţilor sunt nefondate argumentele recurentului în sensul că ar fi încălcate dispoziţiile art. 7 din contractele colective de munca încheiate la nivelul unitaţii. Plata unei indemnizaţii de concediere majorate la nivelul prevăzut de dispoziţiile din Planul social nu poate reprezenta o diminuare a drepturilor negociate prin contractul colectiv de muncă, iar clauzele Planului social sunt în mod evident mai favorabile salariaţilor concediaţi.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 din C o d u l d e procedură civilă, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge recursul formulat de reclamanţii J. D., D. E., J. J., S. J., U. O., U. H., U. N., U. N., N. E., N. H., H. T., împotriva sentinţei nr. 1569 din 16 aprilie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr(...), în contradictoriu cu pârâta SC E. SA.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 21 Iulie 2009

Red-jud.L.(...)

2 ex/AS

j.f.M.G.

I.M.