Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.895/M DOSAR NR(...)

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE: (...) (...) - judecător

Judecător: (...) (...)

Judecător: (...) (...) D.

Grefier: F. E.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului declarat de contestatoarea U. N. împotriva sentinţei civile nr.1188 din 12 iunie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v, în dosarul civil nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza civilă de faţă au avut loc în şedinţa publică din 6 octombrie 2008, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea pentru astăzi, 13 octombrie 2008.

C U R T E A :

Asupra recursului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr.1188/M/2008 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v, a fost respinsă contestaţia formulată de contestatoarea U. N. în contradictoriu cu intimata S.C. E. Rulmenţi S.A. B împotriva dispoziţiei de concediere nr.8/18.02.2008.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Contestatoarea U. N. a fost salariată a intimatei conform menţiunilor din carnetul de muncă şi a contractului individual de muncă depuse la dosar, îndeplinind funcţia de merceolog. Raporturile de muncă dintre cele două părţii au încetat la data de 19.02.2008 în temeiul art.65 alin.1 din Codul muncii.

In primul petit din contestaţia formulată, contestatoarea a solicitat constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei nr.8/18.02.2008, deoarece aceasta nu este motivată în fapt aşa cum prevede Codul muncii şi nu i s-a oferit un alt loc de munca conform pregătirii sale sau să fie recalificata .

La dosar intimata a depus în apărare toate înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei contestate conform art. 287 din Codul muncii.

Prin Decizia Consiliului de Administraţie al societăţii printre altele s-a aprobat şi reducerea unor posturi în anul 2008 f.22, iar prin Hotărârea Consiliului de Administraţie s-a dispus reducerea unor posturi de natura celui ocupate de contestatoare f.23.

Din organigramele depuse la dosar în probaţiune reiese faptul că la nivel de societate s-au redus un număr de 2 posturi printre care şi cel ocupat de contestatoare f.29-32.

Cu privire la nulitatea deciziei de concediere instanţa constată că acesta este motivată în fapt în sensul că se menţionează hotărârea conducerii depusă la dosar de reducere a unor posturi printre care şi cel ocupat de contestatoare, fiind emisă în conformitate cu prevederile art.62 alin.2 din Codul muncii. Faptul ca nu i s-a acordat un alt loc de muncă, s-au nu a fost recalificată contestatoarea nu este motiv de nulitate a deciziei atât timp cât societatea a făcut dovada că nu au existat locuri vacante de natura celui pe care l-a ocupat contestatoarea sau nu se impunea recalificarea acesteia. In C.C.M. la nivel de societate nu este menţionată nici o clauză prin care angajatorul s-ar obliga ca în situaţia de faţă de încetare a CI M al unui salariat în baza aceluiaşi temei de drept să treacă la recalificarea salariatului. Mai mult în acesta cauză invocă motive de natura economică, scăderea numărului de vânzări de rulmenţi, etc, ceea ce poate duc la închiderea întregii societăţi.

In CCM la nivel de societate există capitol privind formarea profesională a salariaţilor care au locuri de muncă efective şi care necesită ridicarea standardului de pregătire profesională pentru fiecare loc de muncă în parte.

T. angajaţilor şi a posturilor care trebuie să rămână în cadrul unei societăţi aparţine exclusive angajatorului, instanţa poate să verifice dacă măsura dispusă în cauză este temeinică şi legală. In răspunsul la interogatoriu intimata arată care sunt criteriile de selecţie avute în vedere la selectarea personalului care va rămâne în cadrul societăţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o sub următoarele aspecte:

1.-nulitatea deciziei de concediere întrucât nu este motivată;

2.-anularea deciziei întrucât nu s-au luat măsuri pentru trecerea contestatoarei într-un alt post corespunzător pregătirii sale sau care să ducă la o recalificare;

3.-postul deţinut de contestatoare nu a fost desfiinţat în mod real, fiind preluat de o altă persoană.

Intimata a depus întâmpinare prin care a combătut motivele de recurs.

Recursul nu este fondat.

Conform art.74 din Codul muncii în cazul concedierii individuale pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, decizia de concediere trebuie să conţină în mod obligatorii: a)motivele care determină concedierea, b)durata preavizului şi d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art.64.

Din examinarea dispoziţiei nr.8/2008, rezultă că aceasta cuprinde menţiunile susmenţionate şi deci a fost valabil emisă. Lipsa menţiunilor de la art.74 lit.d) este determinată de lipsa locurilor vacante din unitate şi deci ca atare menţiune ar fi fost superfluă. Susţinerile din primul motiv referitoare la menţionarea cauzelor concrete exced cadrului legal reglementat de art.74 lit.a din Codul muncii, legea cerând „motivele care determină concedierea”, or motivul este reorganizarea societăţii, iar cauzele nu pot fi cenzurate de instanţă.

Este nefondat şi motivul doi de recurs întrucât în lipsa dovedită de societate, că nu există locuri vacante şi nici nu se impune recalificarea, în dispoziţia de concediere nu se impune anularea dispoziţiei. Prevederile art.117 şi 161 din CCM nu are incidenţă în cauză, întrucât vizează măsuri de protecţie luate ulterior concedierii şi oricum reprezintă cauze noi de nulitate, inadmisibile în recurs.

Susţinerea din recurs conform căreia postul nu a fost desfiinţat este contrazisă de organigramele depuse la dosar şi din care rezultă că reorganizarea este efectivă şi întruneşte cerinţele art.65 din Codul muncii.

Faţă de considerentele expuse se reţine că recursul nu este fondat, urmând ca potrivit art.312 alin.1 din C o d u l d e procedură civilă să fie respins, menţinându-se hotărârea primei instanţe ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de contestatoarea U. N. împotriva sentinţei civile nr.1188/M din 12.06.2008 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v, pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 13 octombrie 2008.

Red.M.(...)/28.10.08

Tehnored.N.A. 3.10.2008 – 2 ex.

Jud. fond N.G./CT T.