Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L A L B A I U L I A

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 170/2010

Şedinţa publică de la 04 Februarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...) - judecător

(...) (...) - judecător

(...) (...) - judecător

(...) (...) - grefier

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de reclamanta E. E. H. împotriva sentinţei civile nr. 1462/LM/2009 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă avocat Ş. P. pentru pârâta intimată , lipsind părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care se constată că reclamanta recurentă a depus la dosar motivele de recurs, comunicându-se un exemplar cu mandatarul pârâtei intimate.

Instanţa , potrivit disp. art. 302 (1) cod pr. civilă pune în discuţie excepţia nulităţii recursului şi lasă cauza în pronunţare pe această excepţie.

Avocatul pârâtei intimate , faţă de împrejurarea că recursul nu a fost motivat odată cu depunerea cererii de declarare a recursului solicită a fi constat nul . Dacă se va trece peste această excepţie , pe fond solicită respingerea ca nefondat. Cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de faţă ;

Prin acţiunea în conflict de drepturi înregistrată la T r i b u n a l u l H u n e d o a r a sub nr(...), reclamanta E. E. H. a chemat în judecată pe SC M. E. B. România SRL Piteşti prin Punctul de lucru din H, solicitând să fie anulată dispoziţia nr.734 din 14.03.2009 şi ca urmare să fie reintegrată în muncă în funcţia avută, cu plata despăgubirilor calculate de la data de 16.03.2009 şi cheltuieli de judecată.

Ulterior prin precizările depuse la dosar, reclamanta a solicitat şi anularea deciziei nr.6603/22.04.2009 cu reintegrarea pe postul deţinut cât şi daune

morale de 50000 Euro.

In motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin dispoziţia nr.734/17.03.2009 i-a fost desfăcut contractul de muncă pe motivul de desfiinţare a unor locuri de muncă însă acest lucru nu este real, pe postul avut a fost încadrată o altă persoană, postul nefiind desfiinţat.

Pârâta prin întâmpinările depuse la dosar a arătat că actul cu nr.734/16.03.2009 nu este decizia de desfacere a contractului de muncă este doar o înştiinţare de preaviz prevăzută de lege iar ulterior la expirarea perioadei de preaviz, salariatei i-a fost desfăcut contractul de muncă prin decizia nr.6603/22.04.2009 începând cu data de 25.04.2009.

Faţă de decizia nr.6603/22.04.2009, pârâta a invocat excepţia de tardivitate a contestării acesteia, arătând că prin acţiunea iniţială nu s-a contestat decizia de desfacere a contractului, actul nr.734/2009 contestat iniţial fiind de fapt înştiinţarea de preaviz. Astfel, decizia fiind comunicată reclamantei în data de 30.04.2009 iar contestarea acesteia s-a făcut doar prin răspunsul depus de către reclamantă şi înregistrat în data de 9.08.2009, termenul de 30 de zile este cu mult depăşit.

Cu privire la celelalte capete de cerere formulate de reclamantă s-a arătat că se impune respingerea acestora, de vreme ce contestaţia împotriva deciziei de concediere nu a fost depusă în termen.

S-au solicitat şi cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr.1462/2009 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în dosarul cu numărul de mai sus a fost admisă excepţia tardivităţii contestaţiei invocată de intimată , contestaţia formulată şi precizată de contestatoare împotriva deciziei de concediere nr. 6603/22.04.2004 fiind respinsă ca tardivă. A fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de contestatoare împotriva actului cu nr. 734/16.03.2009 emis de conducerea intimatei .Contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 595 lei cu titlu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin acţiunea iniţială formulată şi înregistrată în data de 28.04.2009 reclamanta a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr.734/16.03.2009 depusă la dosar.

Din conţinutul actului nr.734/16.03.2009, rezultă că nu este vorba de o decizie de concediere fiind de fapt o comunicare prin care reclamantei i se aduce la cunoştinţă faptul că urmare a restrângerii activităţii unităţii se vor efectua concedieri colective iar persoana înştiinţată se află în perioada de preaviz, urmând ca la expirarea preavizului să fie emisă decizia de concediere.

Astfel, actul cu nr.734/16.03.2009 nu este decizia de concediere fiind doar înştiinţarea de acordare a preavizului iar concedierea s-a făcut prin decizia cu nr.6603/22.04.2009.

Comunicarea cu nr.734/2009 din punctul de vedere al prev.art.73 alin.1 din Codul muncii respectă cerinţele legislaţiei muncii, astfel că nu se poate vorbi de nelegalitatea acestui act, motiv pentru care acţiunea reclamantei cu privire la acest capăt de cerere se va respinge.

Cât priveşte decizia nr.6603/22.04.2009, aceasta este decizia prin care s-a dispus concedierea reclamantei în baza prev.art.65 alin.1 din Codul muncii fiind comunicată reclamantei prin poştă, fiind primită în data de 30.04.2009 şi înregistrată la ITM în data de 28.04.2009 . Astfel că, faţă de data comunicării deciziei, respectiv prin răspunsul formulat de reclamantă în data de 10.08.2009 şi înregistrat în data de 21.08.2009 termenul de 30 de zile de formulare a contestaţiei este depăşit.

De altfel, chiar şi în situaţia în care decizia de concediere ar fi fost primită de reclamantă la termenul de judecată din data de 16.06.2009 împreună cu întâmpinarea pârâtei, aşa cum de fapt se susţine faţă de răspunsul formulat de către reclamantă şi înregistrat în data de 21.08.2009 când contestă decizia nr.6603/2009, termenul de 30 de zile este cu mult depăşit.

Aşa fiind, excepţia de tardivitate a contestării deciziei de concediere invocată de pârâtă a fost admisă şi pe cale de consecinţă a fost respinsă contestaţia ca tardiv formulată iar în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anularea actului nr.734/2009 a fost respins ca nefondat.

Fiind în culpă procesuală, reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate în dosar şi dovedite cu chitanţele depuse.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea solicitând admiterea acestuia şi casarea sentinţei recurate , cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare instanţei de fond.

Recursul nu a fost motivat concret nici în fapt nici în drept.

Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală intimata a solicitat a se constata nul recursul declarat de contestatoare , dat fiind lipsa motivării în fapt şi în drept a acestuia, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, apreciind sentinţa instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

Deliberând asupra recursului de faţă funcţie de criticile formulate şi din oficiu, potrivit prevederilor art. 304¹ cod procedură civilă , Curtea constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 80 din Legea 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării sentinţei pronunţată de instanţa de fond.

Aşa cum rezultă din dovada de primire şi procesul verbal de predare, hotărârea pronunţată de instanţa de fond i-a fost comunicată contestatoarei la data de 09.12.2009.

Potrivit prevederilor art. 303 cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs , termenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de la comunicarea hotărârii.

În conformitate cu prevederile art. 306 alin. 1 c o d u l d e procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Faţă de împrejurarea că reclamanta nu a respectat obligaţiile legale sus arătate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă raportat la art. 303 şi art. 306 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea va constat nul recursul de faţă .

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta recurentă E. E. , împotriva sentinţei civile nr. 1462/LM/2009 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a.

Obligă recurenta la plata sumei de 476 lei cu titlu cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 04 Februarie 2010.

Red. C.V.

Tehnored.E.T.

4 ex./10 Februarie 2010

Jud. fond. L.F./I.U.