Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale

pentru minori şi familie

DECIZIA CIVILĂ NR. 1986/R/2009

Şedinţa publică din 15 octombrie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : (...) (...)

JUDECĂTORI : (...) (...)

(...) (...)

GREFIER : (...) (...)

S-a luat spre examinare – în vederea pronunţării - recursul declarat de reclamanta H. B. împotriva sentinţei civile nr. 1072 din 22 aprilie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l C l u j în dosarul nr(...), privind şi pe pârâta ADMINISTRATIA NATIONALA "APELE ROMANE" - DIRECTIA APELOR M, având ca obiect contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă.

Se constată că la data de 14 octombrie 2009, prin registratura instanţei, reclamanta recurentă a depus la dosar concluzii scrise.

N. dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea şedinţei publice din data de 13 octombrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.1072 din 22.04.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l C l u j în dosarul nr(...), a fost respinsă acţiunea reclamantei H. B. împotriva pârâtei Administraţia naţională a Apelor Române Direcţia Apelor M.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că angajatorul a procedat la desfiinţarea locului de muncă ocupat de reclamantă şi după refuzul acesteia de a ocupa un alt post oferit (e drept că într-o altă localitate), a procedat la concedierea ei.

Tribunalul constată că societatea pârâtă a respectat dispoziţiile legale. Astfel, potrivit art. 40 alin. l lit. a din Codul muncii angajatorul are dreptul să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii, fiind astfel singurul îndrituit să analizeze oportunitatea desfiinţării sau înfiinţării locului de muncă. Acelaşi Cod al N. prevede anumite garanţii pentru asigurarea drepturilor salariaţilor, cum ar fi acordul salariatului în cazul modificării locului muncii şi a felului muncii, conform art. 41 alin.3 din Codul muncii. Prin urmare, Hotărârea nr.3/2008 a Comitetului de Direcţie a Direcţia Apelor M în care s-a dispus reorganizarea activităţii S.G.A A incluzând redistribuirea postului de inginer chimist de la S.H. T la Laboratorul de Calitatea Apelor A-I este legală si temeinică. Cât priveşte Decizia nr. 82/2008 a directorului DA M, ea este doar pentru punerea în aplicare a Hotărârii luate de Comitetul de direcţie.

În legătură cu decizia de concediere a reclamantei, aceasta este urmare a refuzului său de a accepta noul loc de muncă, aspect permis de art. 65 din Codul muncii. Tribunalul a constatat că sunt menţionate în conţinutul sau motivele de fapt şi de drept al acestei concedieri. Ceea ce nu conţine într-adevăr această decizie, este termenul de preaviz acordat reclamantei, potrivit art. 73 din Codul muncii. Dar acesta nu este un motiv de nelegalitate a deciziei ci doar pentru ca reclamanta să pretindă indemnizaţia aferentă acestei perioade, care insă nu constituie obiectul acestui dosar. Este adevărat că s-a făcut o astfel de solicitare insă de-abia in concluziile scrise, după închiderea dezbaterilor, astfel încât nu a fost luată în considerare.

Respingându-se cererile principale cu privire la anularea actelor ce au dus la concedierea reclamantei, au fost respinse şi cererile accesorii cu privire la reintegrarea sa şi daune morale.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta H. B. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii reclamantei de plată a drepturilor salariale aferente perioadei de preaviz şi nu a motivat înlăturarea apărărilor reclamantei referitoare la nelegalitatea art.7 a Hotărârii nr.3/2008 a Consiliului de Administraţie pentru nerespectarea art.23 din HG nr.1176/2005 şi a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.

În privinţa fondului, reclamanta a apreciat că pârâta nu a dovedit, contrar regulii stabilite de art.287 Codul muncii, realitatea desfiinţării postului.

Se mai critică neîndeplinirea obligaţiei angajatorului de a-i oferi reclamantei un post în aceeaşi unitate (art.80 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional), precum şi nerespectarea ordinii de concediere care impune că măsura concedierii să nu afecteze persoanele care au copii în întreţinere.

În fine, se reţine că nu s-au respectat prevederile art.26 din CCM la nivel de unitate, care permit redistribuirea de personal în cazul înregistrării unor prevederi a căror dovadă nu s-a făcut.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:

La termenul din 15.09.2008, reclamanta a depus o precizare de acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei de preaviz, însă prima instanţă nu s-a pronunţat asupra acestei cereri, care este distinctă faţă de cererea principală.

Omisiunea analizării unei cereri, care nu depinde de cererea principală, semnifică necercetarea parţială a fondului şi impune casarea sentinţei sub acest aspect, conform art.312 alin.5 C.pr.civ.

Curtea observă de asemenea că motivul de nelegalitate al deciziei de concediere constând în omisiunea indicării criteriilor de concediere nu este analizat în considerentele hotărârii, ceea ce atrage şi incidenţa cazului prevăzut de art.304 pct.7 C.pr.civ..

În acelaşi context, Curtea reţine că hotărârea atacată nu reflectă răspunsul dat apărărilor reclamantei referitoare la nelegalitatea Hotărârii nr.3/2008 a Comitetului de Direcţie în raport de art.23 din HG nr.1176/2005 şi a contractelor colective de muncă la nivel naţional şi la nivel de unitate (art.26 alin.2), ceea ce atrage incidenţa aceluiaşi motiv de modificare a hotărârii.

Constatând, prin urmare, că sunt incidente atât motive de casare, cât şi motive de modificare a hotărârii Curtea urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art.312 alin.3 teza finală C.pr.civ. care impun, în atare situaţie, casarea în întregime a hotărârii atacate pentru a se asigura o judecată unitară.

În rejudecare, prima instanţă, în temeiul art.315 alin.1 C.pr.civ., va analiza fiecare cerere formulată de reclamantă şi apărările pe care se sprijină, precum şi argumentele pârâtei şi se va pronunţa motivat asupra acestora, administrând în caz de nevoie mijloace de probă suplimentare, cum ar fi cu titlu de exemplu statele de funcţii, copia registrului general de evidenţă a salariaţilor, organigrame.

Totodată prima instanţă va avea în vedere că dispoziţiile art.40 alin.1 lit. a Codul muncii nu se opun analizării legalităţii unei hotărâri a unui organ de conducere de către instanţa de judecată, sub aspectul condiţiilor de formă (cvorum, competenţa organului care a emis hotărârea ş.a).

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta H. B. împotriva sentinţei civile nr. 1072 din 22 aprilie 2009 a T r i b u n a l u l u i C l u j, pronunţată în dosar nr(...), pe care o casează în întregime şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţe, T r i b u n a l u l C l u j.

Decizia este irevocabilă.

Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 15 octombrie 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTORI

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

GREFIER

(...) (...)

Red.S.D./S.M.D.

4 ex./06.11.2009