Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

D E C I Z I A NR. 1205

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2009

Preşedinte - (...) (...) (...)

Judecători - (...) (...) (...)

- N. (...)

Grefier - B. Ţ.

Pe rol fiind pronunţarea asupra recursurilor declarate de contestatorul E. Ş. M., domiciliat în B, str.(...), .131, .8, judeţul B şi de intimata SC U. E. SA, cu sediul în B,(...), judeţul B împotriva sentinţei civile nr.306 din 18 martie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u z ă u.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 26 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa pentru a da posibilitate avocatului recurentei-intimate să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 2 iunie 2009 când a pronunţat următoarea decizie.

C U R T E A

Deliberând asupra recursurilor civile de faţă, în baza lucrărilor dosarului, reţine următoarele :

Prin cererea înregistrată sub nr(...) la T r i b u n a l u l B u z ă u, reclamantul E. Ş. M. a chemat în judecată pe pârâta SC U. E. SA B, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr.62 din 28.08.2008, prin care a fost concediat, ca netemeinica si nelegala, reintegrarea în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei, plata drepturilor băneşti pe perioada cuprinsă între data concedierii şi data reintegrării efective, precum şi cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că decizia de concediere este nulă absolut întrucât la emiterea sa pârâta nu a respectat condiţiile de fond şi de formă, în sensul că articolul invocat 64 pct.4 din Codul muncii, nu este prevăzut ca temei al desfacerii contractului de muncă pe de o parte, iar pe de alta că pârâta a adoptat o nouă organigramă şi un nou stat de funcţii, prin care nu i se desfiinţează postul, ci se „transformă”, termen inexistent în legislaţia muncii.

S-a mai precizat că sindicatele din unitate au atacat Hotărârea Consiliului local al Municipiului B nr.183/2008, invocată în cuprinsul deciziei,pe calea contenciosului administrativ şi apreciază că situaţia sa trebuie încadrată ca o reorganizare sau restructurare a societăţii şi nicidecum o concediere imputabilă, prin care a fost privat de o serie de drepturi băneşti.

S-a mai invocat nulitatea deciziei şi pentru lipsa motivării în fapt, în sensul că tot raţionamentul din preambulul deciziei nu face decât să arate că societatea trece printr-un proces de reorganizare, fiind inexistentă în Codul muncii noţiunea de transformare din postul de sef compartiment administrativ în cel de casier încasator.

Legislaţia muncii prevede ca în cazul restructurării societăţii prin desfiinţarea unor locuri de muncă, trebuie sa existe o cauză reală şi serioasă, iar etapele ce trebuie parcurse pana la emiterea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, sunt prevăzute în art.65 din Codul muncii.

Pe fondul cauzei, reclamantul a relatat că problemele sale au început din momentul schimbării conducerii societăţii, care nu a agreat ideea negocierii şi a concilierii, iar în calitatea sa de vicelider de sindicat trebuia să atenţioneze de fiecare dată conducerea când constata în concret o încălcare a contractului colectiv de muncă, astfel încât în scurt timp a căzut în dizgraţia directorilor. De asemenea, s-a ajuns la încercarea îndepărtării sale din societate, prin orice mijloace, inclusiv prin aplicarea de sancţiuni succesive, care au culminat ce desfacerea contractului individual de muncă.

A mai susţinut reclamantul că, în calitate de vicelider de sindicat, beneficiază de protecţia legii prin art.223 al.2 Codul muncii, în sensul că nu poate fi concediat pe durata exercitării mandatului şi încă 2 ani de la încetarea acestuia, pentru motive care nu ţin de persoana sa, pentru necorespundere profesională şi pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului şi cu toate acestea, asupra sa s-au exercitat în mod continuu presiuni, fiindu-i afectată sănătatea, ceea ce justifică acordarea de daune morale.

In dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar decizia nr.62 din 28.08.2008, hotărâre privind modificarea structurii organizatorice si statului de funcţii ale paratei, organigrama si numărul de personal, statul de funcţii, adresa nr.3451/01.08.2008(filele 8-17).

Pârâta a formulat întâmpinare (filele 20-21) prin care a solicitat respingerea cererii, întrucât decizia contestată este legală şi temeinică deoarece prin Hotărârea 183 din 31.07.2008, Consiliul Local al municipiului B a aprobat modificarea structurii organizatorice şi a statului de funcţii ale societăţii, iar la data de 01.08.2008 a înaintat adresa nr.3451 reclamantului, prin care îl informa că postul de sef de serviciu administrativ a fost desfiinţat şi in locul lui a fost înfiinţat un post de casier încasator.

Reclamantul a fost invitat să îşi exprime consimţământul în scris pentru ocuparea postului de casier încasator in termen de 3 zile lucrătoare şi i s-a pus în vedere ca adresa reprezintă preavizul pentru concedierea sa în cazul în care refuza încadrarea pe postul oferit.

Pârâta a mai relatat că reclamantul a refuzat să primească această adresă, fiind întocmit un proces verbal în acest sens, iar adresa afişată a fost trimisă salariatului şi prin poştă cu confirmare de primire.

Întrucât reclamantul nu şi-a exprimat consimţământul pentru unul din posturile oferite, la data de 28.08.2008 s-a emis decizia nr.62, prin care acesta a fost concediat, în temeiul art. 64 al.4 Codul muncii, decizie apreciată ca legală.

In dovedirea apărărilor din întâmpinare s-au depus la dosar înscrisuri, respectiv: adresa nr.3436/01.08.2008, procesul verbal încheiat la data de 01.08.2008, adresa nr. 3761/21.08.2008, nr.3920/03.09.2008, copia ccm la nivel de U.-E. SA B pe anii 2008-2009, Hotararea Consiliului Local B nr.3415/01.08.2008, organigrama si numarul de personal din cadrul societăţii pârâte, statul de functii,copia s.c.nr.1120/07.11.2008 a T r i b u n a l u l u i B u z ă u, s.c.nr.4449/05.09.2007 şi nr. 1921/03.04.2007 ale J u d e c a t o r i e i B u z ă u, copii de certificate medicale, nota de lichidare(filele 22-54).

La termenul de judecata din data de 08.12.2008, s-a depus la dosar certificat eliberat de instanţa supremă din care rezulta ca a fost formulată cerere de strămutare a dosarului de fata, cu termen de judecata la 08.04.2009 fără a se dispune suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea cererii de strămutare, astfel că s-a procedat la administrarea probelor.

La termenul de judecata din data de 16.02.2009, instanţa a respins proba cu martori, solicitată de către apărătorul reclamantului, deoarece acesta a precizat ca urmăreşte să demonstreze situaţia de fapt prin administrarea probei respective, situaţie care rezulta însa din actele dosarului, si care nici nu a fost contestată de către pârâtă. În acest fel, instanţa a considerat ca o asemenea probă nu este concludentă, pertinentă şi utilă cauzei, iar administrarea ei nu este de natura sa dezlege natura pricinii.

Prin sentinţa civilă nr.305 din 18 martie 2009, T r i b u n a l u l B u z ă u a admis în parte contestaţia, dispunând anularea deciziei nr.62/28.08.2008 emisă de intimată şi reintegrarea contestatorului în funcţia anterioară, cu plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data desfacerii contractului de muncă la reintegrarea sa efectivă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Pârâta SC U. E. B a adoptat o noua organigramă şi un nou stat de funcţii (aprobate prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului B nr. 183/31.07.2008).

Aceasta noua organigramă transformă unele posturi, precum cel deţinut de contestator (sef compartiment administrativ), în altele pentru care este necesară o pregătire inferioara (şofer, casier încasator), ceea ce în realitate semnifică un veritabil proces de restructurare si reorganizare a societăţii, potrivit prevederilor art. 65 C. muncii.

Prin Decizia nr. 61 din 28.08.2008 contestatorul a fost concediat începând cu data de 30.08.2008 in temeiul art. 64 (4) din Codul muncii pentru neexprimarea consimţământului privind încadrarea pe postul de casier-încasator in termenul de trei zile, acordat de unitate.

Contestatorul E. Ş. M., ocupa înainte de aplicarea noii organigrame, postul de sef compartiment administrativ.

Conform art. 65 (1) C. N., astfel cum a fost modificat prin OUG 55/2006, concedierea care nu tine de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de munca, determinata de desfiinţarea locului de munca ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii, iar potrivit art. 65 (2) desfiinţarea locului de munca trebuie sa fie efectivă şi sa aibă o cauza reală si serioasă. Aşadar măsura luată trebuie sa corespunda unor nevoi reale de reducere a personalului , sa se întemeieze pe motive obiective si nu pe justificări aparente.

Aceste prevederi dau posibilitatea angajatorilor să îşi organizeze activitatea in conformitate cu cerinţele unei funcţionări eficiente, iar in raport cu aceasta sa dimensioneze numarul de personal angajat pe diferite posturi potrivit nevoilor lor reale. Unitatea poate selectiona salariatii pe care ii opreste exclusiv pe baza criteriului competentei, al corespunderii profesionale, avand in vedere modul de îndeplinire a atributiilor ce le revin in posturile ocupate.

Neexprimarea consimţământului contestatorului cu privire la postul oferit, în opinia instantei, nu echivalează cu o abatere disciplinara, ci cu consimţământul tacit de concediere pe criterii de restructurare.

Potrivit Constitutiei si C o d u l u i M u n c i i „libertatea muncii este garantata”, „dreptul la munca nu poate fi îngradit” , „ Orice persoana este libera în alegerea locului de munca si a profesiei, meseriei sau activităţii pe care urmează sa o presteze” si ” Nimeni nu poate fi obligat sa muncească sau sa nu muncească într-un anumit loc de munca ori într-o anumita profesie, oricare ar fi acestea”.

In consecinţă, contestatorul nu putea fi obligat sa accepte un post sub pregătirea sa profesionala, potrivit actelor de la dosar, iar lipsa opţiunii pentru posturile oferite legal, sa E. la concedierea sa, potrivit art. 65 din Codul muncii.

In alta ordine de idei , prevederile art. 64 se aplica in cazuri limitative prevăzute de lege si anume „În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) si d), precum si în cazul în care contractul individual de munca a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f), angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de munca vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesionala sau, după caz, cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina a muncii”.

Aşadar, doar in cazul inaptitudinii fizice si /sau psihice a salariatului, precum si in cazul necorespunderii profesionale sau in cazul in care a fost admisa cererea de reintegrare, exista obligaţia angajatorului de a-i propune salariatului alte locuri de munca vacante in unitate, compatibile cu pregătirea profesionala sau cu capacitatea sa de munca.

In situaţia in care unitatea nu dispune de locuri de munca vacante, aceasta are obligatia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de munca, in vederea redistribuirii salariatului corespunzător pregătirii profesionale, numai în acest cazuri refuzul salariatului de a-si exprima consimţământul este prevăzut de legiuitor ca şi motiv de concediere in conformitate cu prevederile art. 64 alin 4 C. N..

Mai mult decât atât, CCM la nivel de unitate pe anii 2008 – 2009 negociat intre patronat si sindicate, înregistrat la E. B sub nr. 993/11.03.2008, in art. 15 alin 3 prevede ca „ refuzul salariatului de a accepta o modificare a clauzelor referitoare la felul muncii, locul muncii sau a drepturilor salariale nu da dreptul angajatorului de a proceda la desfacerea contractului individual de muncă pentru acest motiv”.

O a doua critica adusa Deciziei de concediere o constituie situaţia privilegiata ce o conferă legea si in care se afla contestatorul, aceea de vicelider de sindicat.

Potrivit actelor depuse la dosar, petentul este viceliderul Sindicatului Liber U.-E. potrivit încheierii din Camera de Consiliu din data de 21.03.2007 pronunţată în dosarul nr(...).

Aceeaşi calitate reiese si din adeverinţa de reprezentativitate nr. 27/28.10.2008 a Federaţiei Sindicale U. ataşată la dosar.

Potrivit art. 60 alin 1 lit. h „Concedierea salariaţilor nu poate fi dispusa:... pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu exceptia situaţiei în care concedierea este dispusa pentru o abatere disciplinara H. sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat”.

Ca vicelider de sindicat, contestatorul beneficia de protecţia legii si potrivit art. 223 alin.2 C. N. nu putea fi concediat„ pe toata durata exercitării mandatului, precum si pe o perioada de 2 ani de la încetarea acestuia … pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesionala sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului”.

Art. 10 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, prevede ca - (1) În timpul mandatului si în termen de 2 ani de la încetarea mandatului, reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale nu li se poate modifica sau desface contractul individual de munca pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasă la aprecierea celui care angajează, decât cu acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizaţiei sindicale. 2) Sunt interzise modificarea si/sau desfacerea contractelor individuale de munca, atât ale reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, cât si ale membrilor acestora, din iniţiativa angajatorului, pentru motive care privesc activitatea sindicala.

Chiar si in CCM la nivel de unitate pe anii 2008 – 2009 negociat intre patronat si sindicate, înregistrat la E. B sub nr. 993/11.03.2008 ataşat la dosar, se inserează un articol semnat de patronat prin care sunt interzise (Art.100) „acţiunile de intimidare sau represalii împotriva membrilor aleşi in conducerea sindicatelor, a comisiilor de negociere, a altor comisii organizate de sindicat, precum si împotriva sindicaliştilor care revendica drepturi prevăzute în legislaţia muncii, contractului colectiv de munca si a contractului individual de munca.”

Unitatea nu a făcut dovada ca petentul ar fi săvârşit abateri grave sau repetate, ci doar ca nu si-a exprimat optiunea in scris pentru ocuparea postului de casier încasator, obligativitate inexistenta in vreo prevedere legala.

In consecinţă prima instanţă a apreciat ca si din acest punct de vedere Decizia nr. 62/28.08.2008 este nelegala şi a anulat-o cu consecinţa reintegrării reclamantului în funcţia avută anterior şi obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii contractului de muncă si până la reîncadrarea efectivă.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe, au exercitat recursuri contestatorul E. Ş. M. (fila 4) şi intimata SC U.-E. SA B (filele 5-8) criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurentul-contestator a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de apărător pentru dovada căruia a depus, odată cu concluziile scrise şi dovada plăţii, astfel că este incident cazul de recurs prev.de art.304 pct.9 cod pr.civ.

Recurenta-intimată, invocând acelaşi caz de recurs, a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a dispus reintegrarea contestatorului, deşi postul ocupat de acesta nu mai există în schema societăţii, angajatorul având, în această situaţie, eventual obligaţia de a-l despăgubi pe salariat iar nu de a-l reîncadra, în condiţiile în care prin abuz de drept, contestatorul a stat în pasivitate la toate ofertele care i-au fost făcute.

În plus, recurenta-intimată a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut culpa sa în concedierea contestatorului, pronunţând o soluţie nedreaptă, deoarece probele dosarului, ignorate de tribunal, conduceau la soluţia respingerii contestaţiei, fiindcă cel care a nerespectat dispoziţiile legale referitoare la concediere este contestatorul-salariat care a refuzat nejustificat încadrarea pe postul de casier-încasator.

Recurenta-intimată a dezvoltat criticile din recurs şi prin concluziile scrise depuse la dosar (filele 17-19) solicitând admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei şi respingerea contestaţiei, cu menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei de concediere.

Curtea, verificând sentinţa recurată prin prisma criticilor aduse de recurenţi, a mijloacelor de probă administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale incidente, dar şi sub toate aspectele, astfel cum impune art.304¹ cod pr.civ., constată următoarele:

Referitor la recursul exercitat de recurentul-contestator E. Ş. M., se constată că într-adevăr, instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată, pe care le-a solicitat atât prin acţiunea introductivă cât şi prin concluziile orale şi scrise (filele 72,76-77) şi care trebuiau acordate în raport de prevederile art.274 cod pr.civ. şi de soluţia pronunţată, aceea de admitere a contestaţiei.

În privinţa recursului declarat de recurenta-intimată, Curtea constată că niciuna dintre criticile aduse sentinţei nu se justifică, pentru considerentele care succed:

Instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art.64 alin.4. art.65 alin.1 şi 2 din Codul muncii, în sensul că măsura concedierii dispuse împotriva contestatorului este nelegală.

Sub un prim aspect, Curtea constată că temeiul de drept pentru care s-a dispus concedierea salariatului, aşa cum este indicat în decizia nr.62 din 28 august 2008 depusă în copie la fila 11 dosar fond, este art.64(4) din Codul muncii, potrivit cu care :

(1) În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) şi d), precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f), angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii.

(2) În situaţia în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), acesta are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale şi/sau, după caz, capacităţii de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii.

(3) Salariatul are la dispoziţie un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului, conform prevederilor alin. (1), pentru a-şi manifesta în scris consimţământul cu privire la noul loc de muncă oferit.

(4) În cazul în care salariatul nu îşi manifestă consimţământul în termenul prevăzut la alin. (3), precum şi după notificarea cazului către agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă conform alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.

Aşadar, concedierea s-a dispus pentru motive ce ţin de persoana salariatului E. Ş. M., deşi acesta nu s-a aflat în nicuna din cele 3 ipoteze reglementate de aceste prevederi legale, respectiv de art. 61 lit.c, art.61 lit.d sau art.56 lit. f din Codul muncii, adică:

- c) în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;

-d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat;

-f) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare.

Este evident că salariatul nu s-a aflat în niciuna dintre aceste 3 situaţii pentru a i se aplica procedura prevăzută de art.64 din Codul muncii. În realitate aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, concedierea a fost dispusă ca efect al Hotărârii Consiliului local B nr.183 din 31 iulie 2008(fila8 dosar fond) prin care s-a aprobat modificarea structurii organizatorice a societăţii şi s-a aprobat statul de funcţii pentru anul 2008 al personalului din cadrul acesteia, deci din motive ce nu ţin de persoana salariatului, astfel că atât temeiul juridic cât şi procedura de urmat sunt cele reglementate prin art. 65 din Codul muncii, care stabileşte următoarele:

(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

(2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

În consecinţă, pentru considerentele care preced, Curtea constată că decizia nr. 62 din 28 august 2008 este afectată de nelegalitate, deoarece nu conţine motivele de fapt şi de drept care au determinat concedierea, conform art.74 lit.a şi art.76 din Codul muncii, fiind nulă absolut, astfel că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică din acest punct de vedere.

Cea de-a doua critică legată de măsura reintegrării contestatorului în funcţia deţinută anterior concedierii, aşa cum a dispus tribunalul, fără a ţine seamă de împrejurarea că postul respectiv nu mai figurează în organigrama şi statul de funcţii ale societăţii, Curtea constată că în mod just, prima instanţă a interpretat şi aplicat dispoziţiile art.78 din Codul muncii, în soluţionarea capetelor 2 şi 3 din contestaţia cu care a fost învestită.

Consecinţa anulării ca nelegale a deciziei de concediere este repunerea părţilor în situaţia anterioară actului desfiinţat, respectiv reîncadrarea salariatului pe postul sau funcţia deţinută şi, la cerere, plata despăgubirilor la care se referă textul de lege sus-citat.

Drept urmare, cum niciuna dintre criticile aduse sentinţei primei instanţe de recurenta-intimată nu este întemeiată, în temeiul art.312 cod pr.civ, Curtea va respinge recursul acesteia, ca nefondat, va admite recursul exercitat de recurentul-contestator, pentru considerentele expuse, cu consecinţa modificării în parte a hotărârii în sensul obligării intimatei SC U.-E. SA B la plata către contestator a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la instanţa de fond şi reprezentând onorariul avocatului ales.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta-intimată să plătească aceluiaşi contestator şi contravaloarea cheltuielilor de judecată din recurs, în sumă de 500 lei, în raport de soluţia pronunţată în prezenta cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata SC U. E. SA, cu sediul în B,(...), judeţul B împotriva sentinţei civile nr.306 din 18 martie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u z ă u.

Admite recursul declarat de contestatorul E. Ş. M., domiciliat în B, str.(...), .131, .8, judeţul B, împotriva sentinţei civile nr.306 din 18 martie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u z ă u, în contradictoriu cu intimata SC U. E. SA, cu sediul în B,(...), judeţul B şi în consecinţă:

Modifică în parte sentinţa recurată în sensul că obligă intimata la 500 lei cheltuieli de judecată către contestator.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Obligă intimata la 500 lei cheltuieli de judecată către recurentul-contestator.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 2 iunie 2009.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) N. (...)

fiind în concediu de odihnă,

prezenta se semnează de

preşedintele instanţei

Grefier,

B. Ţ.

Red. S.P.B.

2 ex./03.07.2009

dosar fond- (...) T r i b u n a l u l B u z ă u

judecători fond- E. S.

- G E.

operator de date cu caracter personal;

număr notificare 3120/2006