Cabinet avocat Dreptul muncii

DOSAR Nr(...)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA a II A CIVILĂ ŞI PENTRU CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 5523

Şedinţa publică din data de 20 Octombrie 2009

Completul compus din:

Preşedinte: Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

*******

Pe rol, pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din data de 14.10.2009, privind recursul declarat de pârâtele Regia Naţională a Pădurilor Romsilva – Direcţia Silvică Tr.S şi Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă M, împotriva sentinţei civile nr.468/09.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul reclamant E. N. M..

Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părţilor.

Dezbaterile şi concluziile părţilor în cauza de faţă, au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 14.10.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie şi când instanţa, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art.260 C.pr.civ., a amânat pronunţarea cauzei la data de 20.10.2009.

În urma deliberării, s-a pronunţat următoarea soluţie:

CURTEA

Asupra recursului de faţă.

Prin sentinţa nr.468/09.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i în dosarul nr(...) a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul E. N. M. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Judeţeană Pentru Ocuparea Forţei De Muncă şi Regia Naţională A Pădurilor Romsilva -Direcţia Silvică T S,.

A fost obligată pârâta Direcţia Silvică Dr.Tr.S să plătească reclamantului despăgubiri de 1836 lei reprezentând de două ori salariul net mediu pe economie la disponibilizare, sume vor fi actualizate la data plăţii.

A fost obligată pârâta AJOFM M la plata venitului lunar de completare în raport de vechimea în muncă , actualizat la data plăţii.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut :

Ca urmare a reorganizării S. – ROMSILVA, s-a dispus concedierea colectivă a unui număr de 78 salariaţi din cadrul Direcţiei Silvice Tr.S

conform prevederilor art.65, art.68 Codul muncii, începând cu data de 1 noiembrie 2007.

Astfel şi reclamantului, ca şef district, i-a încetat contractul individual de muncă începând cu data de 7.11.2007 prin Decizia nr. 86 din 7.11.2007 emisă de Direcţia Silvică Tr. S.

Conform Legii nr.174/2006 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului disponibilizat din cadrul S. – ROMSILVA prin concedieri colective, ca urmare a restituirii pădurilor către foştii proprietari, salariaţii disponibilizaţi beneficiază de indemnizaţie de şomaj stabilită potrivit reglementărilor legale în vigoare, o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie la disponibilizare, precum şi un venit de completare lunar, perioada de acordare fiind în funcţie de vechimea în muncă.

Art.1 din Legea nr.174/2006 a făcut referire la concedierile colective efectuate până la data de 31 martie 2007, dar, prin Hotărârea nr.1376/12.11.2007, termenul de 31 martie 2007 s-a modificat şi a devenit 31.12.2008 şi în consecinţă se aplică salariaţilor disponibilizaţi până la această dată, deci şi reclamantei disponibilizată la 7.11.2007. Prin articolul unic al Hotărârii de Guvern şi sintagma folosită „se modifică şi devine” este evident faptul că, legiuitorul a dorit ca Legea nr.174/2006 să se aplice pe toată perioada de la data publicării sale până la data menţionată, adică 31.12.2008.

In raport de aceste prevederi legale, au fost considerate neîntemeiate susţinerile pârâtelor că actul normativ a intrat în vigoare la data publicării lui şi că îşi produce efectele numai pentru viitor, neputând retroactiva.

Faţă de această situaţie, pârâta Direcţia Silvică a fost obligată să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând suma de 1836 lei,reprezentând o despăgubire egală cu de două ori salariul mediu net pe economie la disponibilizare, sumă ce nu a fost contestată de pârâtă, sumă ce vor fi actualizate în raport de inflaţie la data plăţii.

Potrivit art. 2 lit b din Legea 174/2006 ( care constituie cadrul legal privind măsurile de protecţie socială a salariaţilor disponibilizaţi din cadrul S.- Romsilva ) salariaţi disponibilizaţi beneficiază de indemnizaţia de şomaj stabilită potrivit reglementărilor în vigoare precum şi de un venit lunar de completare , care este egal cu diferenţa dintre salariul individual mediu net pe ultimele trei luni înainte de disponibilizare stabilit pe baza clauzelor din c.i.m , dar nu mai mare decât venitul minim net pe economie din luna ianuarie a anului în care are loc disponibilizarea şi nivelul indemnizaţiei de şomaj.

Faţă de aceste prevederi şi având în vedere că tabelul cu persoanele disponibilizate a fost înaintat de Direcţia Silvică, pârâtei AJOFM, că aceasta a luat cunoştinţă de HG nr.1376/12.11.2007 şi faţă de faptul că venitul lunar de completare se suportă din bugetul asigurărilor sociale, pârâta AJOFM M a fost obligată să plătească reclamantei venitul lunar de completare, în raport cu vechimea în muncă a reclamantului, actualizat la data plăţii.

Cu privire la excepţia tardivităţii introducerii acţiunii invocată de AJOFM s-a constatat că este nefondată având în vedere faptul că acţiunea a fost introdusă în termenul general de prescripţie de 3 ani şi faţă de împrejurarea că nu se prevede un termen de prescripţie special nici de Legea 76/2002 şi nici de Legea 174/2006.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs de pârâtele Regia Naţională a Pădurilor Romsilva – Direcţia Silvică Tr.S şi Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă M criticând-o pentru nelgalitate şi netemeinicie .

Prima recurentă precizează că la data încetării C.I.M. al intimatului prevederile Legii 174/2006 nu i-au putut fi aplicate, deoarece legea nu era aplicabilă la acea dată când acesta a fost disponibilizat.

Art.1 din lege făcea referire la concedieri colective efectuate până la 31 martie 2007 şi nu se putea ştii că acest termen va fi prelungit până la 31.12.2008, iar disponibilizarea se efectuase deja.

În aceste condiţii, nu putea să emită un act către AJOFM.

Precizează de asemenea, că potrivit art.3 al.3 din Legea 174/2006, plata sumelor necesare pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj şi a venitului de completare se suportă de la bugetul asigurărilor pentru şomaj, gestionat doar de AJOFM, iar plata acestor cheltuieli este în sarcina acesteia.

Cea de-a doua recurentă precizează că disponibilizarea salariaţilor s-a făcut în baza prevederilor C o d u l u i M u n c i i şi a CCM şi nu în baza Legii 174/2006, deoarece concedierea avut loc în luna noiembrie 2007 şi nu are legătură cu temeiul de drept stipulat de Legea 174/2006, în care , la art.1 se precizează că, concedierile colective sunt ca urmare a retrocedării terenurilor forestiere, iar data efectivă a disponibilizărilor este data acestor retrocedări.

Este adevărat că, prin HG 1376/12.11.2007, termenul prevăzut de Legea 174/2006 a fost prelungit până la 31 decembrie 2008, însă acest act îşi produce efectele numai pentru viitor, neexistând în cuprinsul să o precizare expresă în acest sens.

Este neîntemeiată hotărârea privind obligarea sa la plata venitului în completare, câtă vreme a respectat în totalitate prevederile legale şi a acordat intimatului drepturile ce au fost solicitate de acesta în urma disponibilizării, respectiv indemnizaţia de şomaj.

Drepturile prevăzute de această lege specială nu se acordă din oficiu, ci conform procedurilor prevăzute de lege, angajatoarea având obligaţia să întreprindă măsurile necesare întocmirii documentaţiei şi solicitării acestor drepturi.

Este lesne de înţeles că angajatoarea nu a întreprins aceste măsuri, pentru salariaţii disponibilizaţi în luna noiembrie 2007, programul de restructurare având în vedere disponibilizaţii din luna iunie 2008.

Ca urmare, nu poate fi reţinută în sarcina sa culpa pentru neacordarea drepturilor solicitate de reclamant.

În cazul în care se va trece peste acest punct de vedere, solicită să fie obligată angajatoarea la despăgubiri reprezentând venitul în completare, până la pronunţarea hotărârii şi în continuare AJOFM.

Reclamantul formulează întâmpinare , solicitând respingerea recursului, anexând concluzii scrise.

Recurenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva – Direcţia Silvică Tr.S depune la dosar note scrise.

Curtea reţine că instanţa competentă material cu soluţionarea cauzei ,este cea de conflicte de muncă şi asigurări sociale,având în vedere pe de o parte natura juridică a drepturilor solicitate – măsuri de protecţie socială recunoscute de Legea 174/2006 salariaţilor disponibilizaţi,iar pe de altă parte sursa de plată a acestor drepturi-bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Curtea constată a fi nefondate ambele recursuri pentru următoarele argumente.

Potrivit art.1 al.1 din legea 174/2006 privind unele măsuri de protecţie socială a personalului disponibilizat din cadrul S.-Romsilva prin concedieri colective ca urmare a restituirii pădurilor către foştii proprietari, salariaţii disponibilizaţi prin concedieri colective beneficiază de măsuri de protecţie socială prevăzute în prezenta lege pe baza unui program de restructurare aprobat de autoritatea competentă, respectiv N. în etape până la 31 martie 2007.

La art.1alin.3 din aceeaşi lege s-a stabilit numărul de salariaţi ce urmează a fi disponibilizaţi, iar la alin.4, s-a făcut menţiunea, că modificarea termenului prevăzut la alin.1 şi a numărului de salariaţi disponibilizaţi se va stabili prin Hotărârea Guvernului.

De asemenea, legea a reglementat expres la art.2 şi drepturile de care beneficiază persoanele disponibilizate prin concedieri colective.

Reclamantul este beneficiarul acestor dispoziţii legale chiar dacă a fost concediat la 07 noiembrie 2007, deci după termenul menţionat la art.1- 31 martie 2007, întrucât prin H.G. nr.1376 din 12.11.2007 a fost modificat acest termen devenind 31 decembrie 2008.

Faptul că această hotărâre a intrat în vigoare după concedierea reclamantului, nu conduce la concluzia că nu este beneficiarul drepturilor reglementate la art.2 din Legea 174/2006, deoarece modificarea termenului menţionat la art.1 al.1 are drept consecinţă extinderea efectelor acestui articol asupra tuturor salariaţilor disponibilizaţi prin concedieri colective până la 31 decembrie 2008.

Cum reclamantul a fost concediat în acest interval de timp, este evident că este beneficiarul dispoziţiilor acestei legi şi a drepturilor menţionate expres la art.2 din lege.

Un argument în plus în susţinerea acestui punct de vedere îl reprezintă şi împrejurarea că, în conformitate cu art.1 al.4 din lege a fost emis Ordinul N. nr. 960/2007, prin care a fost adoptat programul de restructurare a S. – Romsilva, în cadrul căruia s-a stabilit că se impune reducerea unui număr de 1044 de posturi de la începutul lunii noiembrie 2007, fiind afectaţi 880 de salariaţi din totalul de 7084 estimaţi, care urmează a se disponibiliza prin concedieri colective în cursul lunii noiembrie.

În anexa 1 s-a stabilit numărul total al personalului care va fi disponibilizat din cadrul D.Silvice DR. TR. S la 138, din notificarea înaintată de S. Romsilva către FS T.,AMOFM B şi ITM B rezultând că ,un număr de 78 de salariaţi urmau a fi disponibilizaţi începând cu luna noiembrie 2007.

Întrucât, reclamantul a fost disponibilizat începând cu 07 noiembrie 2007, este cu atât mai evident faptul că face parte din cei 78 de salariaţi menţionaţi mai sus şi cuprinşi în programul de restructurare a S. Romsilva anexă la Ordinul 960/10.12.2007.

În raport de aceste precizări, Curtea constată a fi neîntemeiate susţinerile recurentelor referitoare la faptul că reclamantul nu a fost disponibilizat, ca urmare a îndeplinirii prevederilor art.1 din legea 174/2006, fiind evident că acesta a fost concediat ca urmare a desfiinţării locului de muncă, efect al reorganizării Direcţiei Silvice determinată de restituirea pădurilor către foştii proprietari, în baza programului de restructurare aprobat de autoritatea competentă, respectiv N. începând cu trimestrul IV al anului 2007.

Critica recurentei S. Romsilva referitoare la obligarea acesteia la plata drepturilor băneşti solicitate de reclamant,este nefondată întrucât disp.art 2 alin.1 lit.a din L.174/2006 recunosc dreptul acestuia de a beneficia la momentul disponibilizării de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care se fac disponibilizările,fiind reţinută în mod corect culpa sa pentru nerespectarea obligaţiilor ce-i reveneau în urma aprobării programului de restructurare faţă de persoanele beneficiare ale măsurilor de protecţie socială,.

De altfel, prin motivele de recurs această recurentă îşi recunoaşte culpa cu motivarea că nu putea să emită un act către AJOFM, în cazul în care, la data efectuării procedurii de concediere colectivă şi la momentul emiterii deciziilor de concediere Legea 174/2006 nu fusese modificată prin H.G 1376/2007.

Este nefondată critica recurentei AJOFM referitoare la obligarea sa de a plăti reclamantului drepturile băneşti stabilite de prima instanţă, având în vedere dispoz. art.3 din Legea 174/2006 potrivit cărora, sumele necesare pentru acordarea venitului în completare, se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Sunt argumentele pentru care, Curtea constată că hotărârea primei instanţe nu este afectată de nici unul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de art.304 C.pr.civilă şi drept consecinţă, în temeiul dispoz. art.312 C.pr.civilă va respinge recursurile declarate de pârâtele S. Romsilva – Direcţia Silvică Dr.Tr.S şi AJOFM M.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de pârâtele Regia Naţională a Pădurilor Romsilva – Direcţia Silvică Tr.S şi Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă M, împotriva sentinţei civile nr.468/09.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul reclamant E. N. M..

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 20.10.2009.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Red. Jud.M.P.

Tehn.I.C./Ex.2/20.11.2009

J.F./Fl. E. şi

A. D.