Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A Operator 2928

Secţia Litigii de Muncă

şi Asigurări Sociale

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 2869

Şedinţa publică din 7 octombrie 2008

PREŞEDINTE: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

JUDECĂTOR: DR. (...) (...)

GREFIER: (...) (...)

Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul B. E. H. împotriva sentinţei civile nr. 115/25.01.2008 pronunţată de Tribunalul C-S în dosar nr. 70/115/207 în contradictoriu cu intimata S.C. „N.” S.A. M Nouă.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă, pentru intimata S.C. „N.” S.A. M Nouă, consilier juridic B. B., care depune la dosar delegaţie de reprezentare juridică, lipsă fiind reclamantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepţii de invocat, se acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile atacată, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

În deliberare, constată că prin decizia civilă nr. 1453 din 17 iunie 2008 a Curţii de A p e l T i m i ş o a r a, s-a admis contestaţia în anulare formulată de contestatorul B. E. H., s-a anulat decizia civilă nr. 842/9.04.2008 a Curţii de A p e l T i m i ş o a r a şi s-a dispus rejudecarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 115/25.01.2008 a Tribunalului C-S.

Pentru a hotărî astfel Curtea a reţinut că cererea de recuzare formulată de către contestatorul B. E. H. poate fi atacată odată cu fondul cauzei, deci poate constitui motiv de recurs pe care reclamantul, deşi l-a invocat, instanţa de recurs a omis din greşeală să-l cerceteze, fiind incidente dispoziţiile art. 318 teza ultima Cod procedură civilă.

Astfel, s-a dispus rejudecarea recursului cu luarea în considerare a cererii de recuzare care a fost soluţionată prin încheierea pronunţată în Camera de consiliu din 14.01.2008 a Tribunalului C-S, în sensul respingerii cererii potrivit considerentelor încheierii.

În rejudecare asupra recursului declarat de către reclamantul B. E. H. împotriva sentinţei civile nr. 115/25.01.2008 a Tribunalului C-S, Curtea constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 115/25.01.2008 a Tribunalului C-S a fost respinsă, ca nefondată contestaţia intentată de B. E. H., împotriva deciziei 10733 din 21 decembrie 2006 a pârâtei S.C „N.” S.A, M Nouă, prin care contestatorul a fost concediat.

Considerentele avute în vedere de instanţa de fond, pentru a pronunţa această sentinţă sunt următoarele:

Contestatorul B. E. H. a fost angajatul intimatei cu contract individual de muncă, iar prin decizia nr. 10733/ 21.12.2006 emisă de intimată în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, i s-a desfăcut contractul de muncă al contestatorului în baza dispoziţiilor H.G. nr. 349/2006. În urma analizei eficienţei activităţii societăţii, s-a dispus reducerea statului de funcţii cu 845 salariati, având în vedere gradul redus de activitate specifică.

Potrivit normelor de aplicare a H.G 349/2006 s-a reţinut că în cadrul SC N. S.A , a avut loc o reducere a activităţii în sensul modificării statului de funcţii ca urmare a reducerii cheltuielilor de personal şi a micşorării volumului de muncă cu aplicarea Ordonantei 8/2003 privind acordarea de plăti compensatorii.

Având în vedere Proiectul de concediere conform art. 70(2) Codul muncii şi a pregătirii profesionale a contestatorului conform dispoziţiilor art. 64 alin. 2 din Codul muncii coroborate cu cele ale art. 74(1), tribunalul a constatat că adresa mai sus menţionată a fost emisă în sprijinul angajatorului în vederea redistribuirii salariatului.

În speţă potrivit prevederilor art. 65 alin.1 şi 2 coroborate cu cele ale art. 75 din Legea nr. 168/1999, s-a reţinut faptul că intimata a făcut dovada că reducerea personalului ca urmare a reducerii activităţii a fost una efectivă având o cauză reală şi serioasă.

Mai mult, instanţa a constatat că selecţionarea cadrelor constituie un atribut exclusiv al conducerii unităţii (singura în măsură a putea aprecia competenţa personalului), tribunalul rămânând competent doar să verifice dacă în realitate a avut loc o reducere de personal.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul contestator a declarat recurs, în motivarea căruia arată că a recuzat completul care i-a respins contestaţia, dar i s-a respins cererea de recuzare, deşi completul de judecată „avea interes ascuns de a favoriza pârâta”; apoi, arată că a făcut plângere penală împotriva membrilor completului de judecată şi aceasta justifică suspendarea judecării recursului, deoarece „penalul ţine pe loc civilul”.

De asemenea, recurentul arată că nu i-au fost luate în considerare toate probele administrate cu ocazia judecării în fond, iar decizia de concediere nu a fost semnată de către el, în calitate de angajat iar preavizul de 30 de zile este nelegal şi nu este reglementat în Codul muncii în acest termen.

Mai menţionează că cererea de disponibilizare nu este completată şi semnată de către angajat şi nici nu cuprinde toate datele înscrise în „C.I. eliberat la data 16.06.2006 de M-Nouă”.

Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:

Aşa cum a reţinut instanţa prin hotărârea pronunţată care se sprijină pe probele cu înscrisuri depuse de pârâtă la dosar, într-adevăr concedierea reclamantului este cuprinsă în concedierea colectivă a unui număr de 845 salariaţi ai pârâtei.

Această concediere s-a făcut ca urmare a reducerii activităţii economice specifice în cadrul unităţii pârâte, pentru motive serioase, fiind vorba deci, de o reducere reală şi efectivă având la bază o cauză obiectivă.

Acestea fiind motivele care au stat la baza concedierii contestatorului recurent, nu pot fi primite ca motive de recurs nemulţumirile sale din cererea de recurs, mai sus arătate, ele neputând fi încadrate juridic în niciuna dintre situaţiile la care se referă art. 304 şi art. 304¹ din C o d u l d e procedură civilă.

Susţinerile recurentului privind termenul de preaviz pe care-l apreciază nelegal, nefiind reglementat în Codul muncii sunt neîntemeiate, întrucât faţă de contestator s-a dispus măsura concedierii colective, iar condiţiile impuse de această procedură au fost analizate temeinic de către prima instanţă.

Nici susţinerile privind nesemnarea înscrisurilor la care recurentul face referire nu sunt întemeiate, întrucât dispoziţia de concediere, precum şi cererile formulate de către acesta poartă semnătura angajatului.

Motivul de recurs privind soluţionarea cererii de recuzare a completului de judecată din în primă instanţă este neîntemeiat, întrucât nu sunt incidente dispoziţiile art. 24 Cod procedură civilă, judecătorii care s-au pronunţat într-o cale extraordinară de atac – revizuirea, care a făcut obiectul dosarului nr(...), nu sunt incompatibili a judeca în fond cauza dedusă judecăţii.

Dispoziţiile art. 27 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile în cauză nefiind incident nici un motiv care să atragă recuzarea completului de judecată.

Luând în considerare şi dispoziţiile art. 312 (1) şi (2) din C o d u l d e procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul B. E. H. împotriva sentinţei civile nr. 115/25.01.2008 pronunţată de Tribunalul C-S în dosar nr. 70/115/207 în contradictoriu cu intimata S.C. „N.” S.A. M Nouă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 7 octombrie 2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) (...) DR. (...) (...)

GREFIER,

(...) (...)

Red.A. T. / 17.11.2008

Tehnored. A.S./17.11.2008/2 ex.

Prima instanţă: D. E. şi E. E.-Trib. C-S