Cabinet avocat Dreptul muncii

contestaţie decizie concediere

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 1771

Şedinţa publică de la 06 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...) (...) Judecător

(...) (...) Judecător

(...) U. Judecător

Grefier O. E.

x.x.x.x.

Pe rol judecarea recursului declarat de contestatorul B. G., împotriva sentinţei civile nr.6025/10.11.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimata SC E. SA- COMBINATUL E., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns consilier juridic E. U. J. pentru intimata SC E. SA- COMBINATUL E., lipsind recurentul contestator B. G..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că recursul a fost declarat şi motivat în termen legal, după care constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părţii prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de faţă.

Consilier juridic E. U. J. pentru intimata SC E. SA- COMBINATUL E., pune concluzii de respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr.6025/10.11.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul cu numărul de înregistrare nr(...) s-a respins contestatia formulată de contestatorul B. G. în contradictoriu cu intimata SC E. SA - COMBINATUL E..

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele

Contestatorul B. G. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr 389/11 09 2007 privind încetarea contractului individual de muncă prin care solicită anularea în parte a acesteia, în ceea ce priveşte cuantumul indemnizaţiei de concediere şi obligarea pârâtei la majorarea acesteia de la suma de 18104 RON la suma de 22630 RON.

In motivare arată că prin decizia nr 389/11 09 2007 i-a încetat contractul de muncă nr 14863 încheiat cu pârâta SN E. SA COMBINATUL E. C, ca urmare a desfiinţării postului pe care era angajat.

A depus la dosar în copie decizia de desfacere a contractului individual de muncă.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei formulate de contestator, arătând că potrivit alin 3 al art 50 din contractul colectiv de muncă, valorile acordate „ efectiv „ sunt cele stabilite prin negociere cu G. E..

Arată că, indemnizaţia ce i se cuvine contestatorului este de 12 salarii, întrucât are o vechime de 7 ani,7 luni şi 18 zile.

Prin sentinta nr. 16/15.01.2008 T r i b u n a l u l D o l j a respins contestaţia formulată de contestatorul B. G. împotriva deciziei 389/11.09.2007 emisă de pârât SN E. SA COMBINATUL E. C.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatorul aratand ca este netemeinica si nelegala, susţinând că au fost interpretate eronat probele cauzei, conform art. 50 al.1 şi 2 având dreptul la o indemnizatie de concediere în funcţie de vechimea în muncă şi nu în specialitate.

Prin decizia nr(...) Curtea de A P E L C R A I O V A a admis recursul , a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la T r i b u n a l u l D o l j.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca obiectul cererii de chemare în judecată îl formează solicitarea obligării pârâtului E. SA COMBINATUL E. la plata cuantumului indemnizaţiei de concediere raportată la vechimea în muncă a acestuia.

Conform art. 304 pct. 7 cod pr.civ. se poate cere modificarea sau casarea unor hotărâri în situaţia când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii, ori străine de natura pricinii.

În cauza de faţă, deşi instanţa a respins acţiunea nu a indicat considerentele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-au format convingerea, fiind consemnată numai întâmpinarea pârâtei , încălcându-se astfel dispoziţiile art. 261 al. (1) pct. c cod pr.civ. conform căruia hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

In rejudecare contestatorul si-a precizat actiunea aratand ca temeiul juridic al actiunii il reprezinta art 50 alin 4 din ccm la nivelul E. pe anul 2007, ai art 11 alin 1 lit b din M./1996.

In speta, stabilirea plăţilor compensatorii nu se face în funcţie de vechimea în muncă ci de vechimea în societate, plăţile compensatorii de care a beneficiat reclamantul-intimat fiind plătite din fondurile societăţii în baza contractului colectiv de muncă.

Este adevărat că art.50 din alin.1 din CCM prevede că pentru vechimea în muncă a salariaţilor se plătesc compensaţii în funcţie de vechimea în muncă a acestuia , insa potrivit alin.4 al aceluiaşi articol aceste prevederi se completează cu prevederile planului social însuşit de părţi.

Potrivit acestui plan social în funcţie de vechimea în E. angajaţii vor primi în cazul unei vechimi de peste 15 ani 15 salarii.

Reclamantul a primit într-adevăr , raportat la vechimea sa în E., cele 15 salarii. În situaţia în care s-ar fi aplicat art.50 alin.1, aşa cum reţine instanţa de fond acesta ar fi trebuit să primească doar 5 salarii, situaţie care era dezavantajoasă pentru el şi nelegală în raport de prevederile art.50 alin.4 din CCM şi planul social care însoţeşte contractul colectiv de muncă.

In consecinţă, fata de considerentele expuse, instanta urmeaza sa respinga contestatia formulată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul B. G. , solicitând în principal casarea cu trimitere la T r i b u n a l u l D o l j, pentru rejudecarea cauzei, iar în subsidiar, obligarea intimatei la diferenţa dintre plăţile compensatorii pe care era îndreptăţit să le primească şi cele primite efectiv .

Acesta arată în motivarea recursului că pe de-o parte, considerentele sentinţei sunt contradictorii iar pe de altă parte, hotărârea nu cuprinde termenul de declarare a recursului – de 10 zile, fiind încălcate dispoziţiile art. 261 alin.1 pct.7 C.P.civ. A solicitat admiterea probei cu înscrisuri.

La termenul sorocit pentru soluţionarea recursului contestatorul nu s-a prezentat , astfel încât, în raport de faptul că, prin motivele de recurs contestatorul nu a precizat ce înscrisuri înţelege să folosească în recurs şi cu privire la ce aspecte, iar partea prezentă a solicitat judecarea cauzei, Curtea a trecut la soluţionarea cauzei, la dosar ne existând o delegaţie avocaţială care ar fi putut determina , în condiţiile legii, acordarea unui termen pentru lipsa apărătorului , Curtea a trecut la soluţionarea cauzei.

Din cuprinsul deciziei de concediere a contestatorului, nr. 389/11 09 2007, rezultă că valoarea indemnizaţiei de concediere –aspect în legătură cu care contestatorul a înţeles să critice această decizie – se stabileşte în raport de prevederile Planului social ce completează contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. E. cu toate modificările intervenite până la data emiterii deciziei de concediere.

Potrivit art. 50 alin.1 din C.C.M. completat potrivit alin 4 cu Planul Social , la concedierile individuale pentru motive care nu ţin de persoana salariatului angajatorul îi va plăti acestuia o indemnizaţie al cărei cuantum pentru tranşa de vechime în E. căreia îi aparţine contestatorul – 6-15 ani, pentru o vechime în E. de 7 ani, 7 luni şi 18 zile – respectiv 12 salarii medii nete. Calculând cuantumul acesteia şi deducând cota de 16% impozit rezultă suma de 18104 menţionată în decizia de concediere a contestatorului.

De precizat că susţinerea contestatorului privind incidenţa O.U.G. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă se vor desface urmare a unor concedieri colective. - referitoare la vechimea totală în muncă este înlăturată de instanţă întrucât în cazul acestui act normativ plăţile compensatorii se suportă de la bugetul de stat , iar nu din fondurile societăţii ca în cazul de faţă .

De altfel, în cuprinsul acestei ordonanţe de urgenţă , la art. 42 este prevăzut faptul că aceste compensaţii băneşti individuale se vor acorda în condiţiile şi cuantumurile prevăzute în contractele colective de muncă ori, prevederile Planului Social conţin drepturi mai largi decât cele din C.C.M. – art. 50 alin. 1 , respectiv12 salarii în loc de 5 salarii medii nete, aplicarea acestora fiind legitimată de posibilitatea prevăzută de lege angajatorilor de a acorda în cazul disponibilizărilor, facilităţi şi drepturi superioare pragurilor minimale prevăzute în contractele colective de muncă la nivel naţional sau pe ramură.

Referitor la menţionarea căii de atac şi a termenului de declarare a acesteia , Curtea are în vedere că, dincolo de menţiunile existente în cuprinsul hotărârii judecătoreşti sub acest aspect, calea de atac este cea prevăzută de lege, astfel că, acest motiv de recurs ar fi putut fi valorificat în situaţia în care instanţa de recurs ar fi apreciat tardiv recursul declarat în termenul arătat în hotărârea judecătorească, ceea ce nu este cazul, recursul constatându-se declarat în termenul prevăzut de lege.

Cât priveşte conţinutul considerentelor , Curtea apreciază că soluţia de respingere a contestaţiei este corectă în raport de raţionamentele juridice expuse, şi de dispoziţiile legale citate, iar reţinerea unui număr de 15 salarii ca fiind încasate de contestator în mod efectiv în loc de 12 , nu reprezintă decât o simplă eroare de tehnoredactare , dreptul cuvenit în mod legal contestatorului - şi care a fost deja valorificat - neînregistrând nici o vătămare.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 teza II C.P. civ. Curtea va respinge recursul ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de contestatorul B. G., împotriva sentinţei civile nr.6025/10.11.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimata SC E. SA- COMBINATUL E., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 06 Aprilie 2009

Red. C.T/ 25 mai 2009

J.F. R.F şi M.G.