Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 197

Şedinţa publică de la 23 Februarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...) (...)

Judecător (...) U.

Grefier N. I.

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de

Primarul orasului O. şi Serviciul Public de Asistenta Sociala şi Protectia Copilului N împotriva sentinţei civile nr. 2658 din 19 XI 2009 a T r i b u n a l u l u i V a s l u i, intimat fiind B. H..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă consilier jr. S. E. pentru recurentul Primarul oraşului O. şi avocat E. F. pentru intimat, lipsă fiind reprezentantul recurentului Serviciul Public de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului O.

Procedură completă..

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.

Cons.jr. S. E. depune la dosar împuternicire avocaţială a d-nei avocat E. (...) pentru a face dovada calităţii de reprezentant al recurentului Serviciul Public de Asistenta Sociala şi Protectia Copilului N de a redacta si depune cererea de recurs. Precizează că are împuternicire de reprezentare doar pentru recurentul Primarul or. O.

Instanţa, verificând actele şi lucrările dosarului respinge excepţia tardivităţii recursului invocată de B. H. prin întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor la dezbateri.

Reprezentantul recurentului Primarul or. O. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Precizează că datorită crizei economice pe care unitatea administrativ teritorială O. o traversează din anul 2008, , prin H.C:L: O. nr.8/30.06.2008 s-au desfiinţat un număr de 6 posturi din organigrama Serviciului Public de Asistenta Sociala şi Protectia Copilului N.

Astfel in baza acestei hotărâri, Primarul a emis dispoziţia de încetare a contractului de muncă pentru cei 6 salariaţi , printre care si B. H..

Susţine că singura culpă a Primarului este că, din neştiinţă a semnat această dispoziţie.

Instanţa de fond a constatat nulitatea absolută a dispoziţiei deoarece aceasta trebuia semnată de şeful Serviciului Public de Asistenta Sociala şi Protectia Copilului N.

Apărătorul recurentului precizează că postul a fost desfiinţat din motive neimputabile Primarului, fiind imposibila la acest moment reintegrarea intimatului pe postul deţinut anterior emiterii dispoziţiei întrucât acesta a fost desfiinţat din anul 2008.

Avocat E. pentru intimat solicită respingerea recursului ca nefondat.

Susţine că intimatul contestatorul era subordonat ierarhic şefului Serviciului Public de Asistenta Sociala şi Protectia Copilului N., care potrivit prevederilor H.G.158/2003, are dreptul de încadrare sau concedierea personalului contractual. Intimatul nu era funcţionar public motiv pentru care instanţa de fond în mod corect a anulat dispoziţia de încetare a contractului colectiv de muncă aceasta fiind semnată în mod nelegal de către Primar.

În concret, măsura desfacerii contractului individual de muncă al contestatorului putea fi dispusă doar de către şeful Serviciului Public de Asistenta Sociala şi Protectia Copilului N.

Ca efect al nulităţii absolute a dispoziţiei atacate, instanţa în mod legal a dispus reintegrarea contestatorului în postul deţinut anterior .

Faţă de celelalte motive invocate de recurentul Serviciului Public de Asistenta Sociala şi Protectia Copilului N ,apărătorul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală, fără cheltuieli de judecată.

Declarându-se dezbaterile închise,instanţa rămâne în pronunţare.

CURTEA DE APEL

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i V a s l u i sub nr(...), B. H. a contestat dispoziţia 4065 emisă de Primarul oraşului O. la data de 24.11.2008, solicitând reîncadrarea pe postul ocupat anterior şi obligarea la plata drepturilor salariale de la data concedierii şi până la data reîncadrării efective.

În motivarea acţiunii, contestatorul a arătat că această dispoziţie este nulă absolut întrucât a fost emisă cu încălcarea prevederilor articolului 76 din Codul muncii nefiind inserate elementele prevăzute de articolul 74 din Codul muncii şi nici nu a fost respectată procedura prealabilă prevăzută de articolul 64 din Codul muncii.

Se mai arată că persoana care a semnat dispoziţia, anume primarul, nu era îndrituită legal a dispune măsura concedierii, această persoană fiind şeful Serviciului public de asistenţă socială. La data emiterii deciziei, primarul nici nu era validat în funcţie în urma câştigării alegerilor.

În drept,au fost invocate prevederile articolelor 64, 65 alineatul 2, articolul 70, 74, 76,78 din Codul muncii.

Pârâtul Primarul oraşului O. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată. Se arată că serviciul în care desfăşura activitatea reclamantul a fost reorganizat, desfiinţându-se şase funcţii contractuale, prin care şi cea deţinută de către contestator. Se mai arată că, nefiind cazul unei concedieri colective, nu exista obligaţie menţionării în decizia de desfacere a contractului individual de muncă a elementelor prevăzute de articolul 74 din Codul muncii. Primarul era în funcţie întrucât a fost reales şi legea nu prevede suspendarea atribuţiilor vechiului primar până la validarea noului primar.

Părţile au depus înscrisuri, în copie, contestatorul solicitând şi proba cu interogatoriul.

Prin sentinţa civilă nr. 2658 din 19.11.2009, T r i b u n a l u l V a s l u i a admis excepţia nulităţii absolute invocate de către contestator.

A admis contestaţia formulată de către B. H. în contradictoriu cu Primarul Oraşului O. şi Serviciul Public de asistenţă socială şi protecţia copilului O..

A anulat Dispoziţia 4065/24.11.2008 emisă de Primarul Oraşului O. şi a dispus reintegrarea reclamantului pe postul ocupat anterior.

A obligat Serviciul Public de asistenţă socială şi protecţia copilului O. a achita reclamantului salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul începând cu data de 19.11.2008 şi până la data reintegrării efective.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamantul contestator a fost angajat prin transfer în anul 1994, când s-a înfiinţat Serviciul public de asistenţă socială din cadrul Consiliului local O., ocupând funcţia de Administrator al Cantinei de ajutor social(fila 48).

Prin Hotărârea nr. 8/30 iunie 2008 a Consiliului local O.(fila 20) s-a dispus reorganizarea Serviciului public de asistenţă socială prin desfiinţarea a şase funcţii contractuale. În urma acestei dispoziţii, Primarul oraşului O. a emis Dispoziţia 4065/24 iunie 2008(fila 22) prin care a fost desfăcut contractul individual de muncă al reclamantului.

În conformitate cu prevederile articolului 137 din C o d u l d e procedură civilă, instanţa va analiza prioritar excepţia nulităţii absolute a Dispoziţiei 4065/24 iunie 2008, raportat la motivele de nulitate invocate de către reclamant.

Instanţa observă că reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă ca urmare a reorganizării activităţii şi nu ca urmare a unei concedieri colective, astfel încât nu erau necesare menţiunile prevăzute de articolul 74 din Codul muncii.

Referitor la persona îndrituită a dispune desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului contestator, instanţa constată că Primarul oraşului O. nu era persona în drept a dispune desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului, salariat în cadrul unui serviciu public aflat în subordinea Consiliului local O., decizia contestată fiind nelegală sub acest aspect.

Astfel, potrivit prevederilor art. 63 al.5 lit.e din Legea nr. 215 din 2001 privind administraţia publică locală, primarul numeşte, sancţionează si dispune suspendarea, modificarea, încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile legii, doar pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate al primarului, precum si pentru conducătorii instituţiilor publice si serviciilor publice de interes local.

Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 1 si 7 di HG nr. 15/2003 privind înfiinţarea Serviciului Public de Asistenţă Socială O., acest serviciu are personalitate juridică şi funcţionează în subordinea Consiliului local O., iar încadrarea si concedierea personalului contractual din cadrul acestui serviciu se realizează de către şeful acestui serviciu, în condiţiile legii.

Raportat la prevederile legale mai sus arătate, întrucât primarul este în drept a dispune încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu doar în cazul salariaţilor care fac parte din cadrul aparatului de specialitate al primarului si în cazul şefilor serviciilor publice, nu şi în cazul salariaţilor care fac parte din cadrul serviciilor publice aflate în subordinea consiliului local cum e cazul de faţă – contestatorul fiind salariat în cadrul Serviciului Public de Asistenţă Socială aflat în subordinea Consiliului local O., instanţa retine că dispoziţia nr. 4065/24.11.2008 prin care i s-a desfăcut contestatorului contractul individual de muncă este emisă de către o persoană neîndreptăţită a lua o asemenea măsurii.

În concret, măsura desfacerii contractului individual de muncă al contestatorului putea fi dispusă doar de către şeful Serviciului Public de Asistenţă Socială O..

Prin urmare, instaţa va admite excepţia invocată întrucât măsura concedierii a fost dispusă de o persoană care nu avea îndrituirea legal a o face.

T., în temeiul prevederilor art. 78 din Codul muncii instanţa va dispune reintegrarea reclamantul pe postul ocupat anterior şi va admite şi capătul de cerere privind achitarea unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul până la reintegrarea efectivă a acestuia.

Instanţa retine faptul că susţinerile intimatului potrivit cărora nu poate fi dispusă repunerea în situaţia anterioară prin reîncadrarea salariatului în funcţia deţinută anterior, ca măsură subsecventă anulării deciziei de desfacere a locului de muncă, deoarece postul ocupat de către contestator fusese desfiinţat prin reorganizare, instanţa retine că, atâta timp cât contractul individual de muncă al contestatorului nu a încetat niciodată, măsura desfacerii sale fiind constatată a fi nelegală, reintegrarea sa în postul deţinut anterior este urmarea firească si obligatorie a constatării nulităţii, legislaţia muncii neinstituind nici o exceptie în acest sens.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, pârâţii Primarul oraşului O. şi Serviciul Public de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului O..

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, este criticat, în primul rând, modul în care a fost soluţionată excepţia nulităţii absolute, instanţa de fond dispunând anularea deciziei, în loc să constate nulitatea ei absolută.

Recurenţii consideră că soluţia de admitere a excepţiei este corectă, însă soluţiile pe care instanţa le vede ca efecte a anulării dispoziţiei sunt incorecte.

Astfel, în apărările formulate, s-a arătat că instanţa nu poate dispune reintegrarea pe postul ocupat anterior de contestator, întrucât acesta a fost desfiinţat în baza reorganizării serviciului hotărâtă de Consiliul Local al oraşului O., în subordinea căruia se află. Obligaţia angajatorului de a proceda la reintegrarea contestatorului este o obligaţie imposibil de executat, iar instanţa de judecată nu se poate substitui voinţei organului care a hotărât reorganizarea.

De asemenea, trebuie cenzurată şi soluţia de obligare la plata salariilor indexate, majorate şi reactualizate…de la data de 19.11.2008, până la data reintegrării efective. Neputându-se îndeplini obligaţia de reintegrare, trebuie reapreciat şi cuantumul despăgubirilor.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul B. H. a solicitat respingerea recursului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârea primei instanţe, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispoziţiilor art. 78 alin.1 Codul muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune „anularea” ei. Prin aplicarea regimului juridic al nulităţii actelor juridice de dreptul muncii, regim specific, derogatoriu de la regulile generale, decizia de concediere a intimatului B. H. a fost „anulată” de către prima instanţă, aşa cum prevede în mod expres Codul muncii, deşi s-a reţinut o cauză de nulitate absolută, procedurală, a deciziei emise de către un organ necompetent. Mai mult, efectele constatării nulităţii unui act juridic nu diferă de efectele anulării unui act juridic, iar formularea din dispozitiv, care nu-i prejudiciază în nici un mod pe recurenţi, nu reprezintă o cauză de modificare ori casare a hotărârii.

În ceea ce priveşte „efectele anulării dispoziţiei nr. 4065/2008”, Curtea constată că repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, prevăzută în art. 78 alin. 2 Codul muncii, reprezintă o aplicare particulară a principiului general al repunerii părţilor în situaţia anterioară emiterii unui act juridic anulat.

În cazul anulării concedierii pentru nerespectarea unei condiţii procedurale, instanţa de judecată nu a examinat şi nici nu putea examina motivele care au determinat concedierea. În susţinerea imposibilităţii executării dispoziţiei de reintegrare, recurenţii invocă chiar motivul concedierii intimatului, respectiv desfiinţarea locului de muncă ocupat de acesta. Altfel spus, recurenţii nu menţionează, în sprijinul imposibilităţii reintegrării intimatului, o desfiinţare a locului de muncă ocupat de acesta, ulterioară încetării contractului individual de muncă, ci chiar hotărârea nr. 8/2008 a Consiliului Local O. care a stat la baza concedierii. Însă, nici instanţa de fond şi nici instanţa de recurs nu pot stabili, în condiţiile în care concedierea intimatului s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 65 Codul muncii, dar a fost anulată întrucât decizia a fost emisă de un organ necompetent, că au fost respectate condiţiile de fond ale concedierii, în sensul că locul de muncă ocupat de intimat a fost desfiinţat efectiv şi întemeiat pe o cauză reală şi serioasă. Neintegrarea intimatului pe postul deţinut anterior concedierii ar echivala cu menţinerea, în fapt, a motivului concedierii, deşi dispoziţia de concediere a fost anulată pentru nerespectarea unei condiţii procedurale, nemaiputând fi examinată legalitatea şi temeinicia ei. De asemenea, obligaţia de reintegrare nu poate reveni decât angajatorului, deşi măsura concedierii a fost dispusă de un organ necompetent, iar despăgubirile prevăzute de art. 78 alin. 1 Codul muncii urmează a se calcula până la data reintegrării efective a intimatului, aşa cum corect a dispus prima instanţă.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul şi se va menţine sentinţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Primarul oraşului O. şi Serviciul Public de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului O. împotriva sentinţei civile nr.2658 din 19.11.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l V a s l u i, sentinţă pe care o menţine.

Irevocabilă

Pronunţată în şedinţa publică din 23 Februarie 2010.

Red./Tehnored,B.C.

2 ex/10 03 2010

T r i b u n a l u l V a s l u i- E. M.- N.

T. E.