Cabinet avocat Dreptul muncii

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR(...) ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

D E C I Z I A nr.264

Şedinţa publică din data de 5 martie 2008

Preşedinte - (...)-(...) (...)

Judecători - (...) (...)

- (...)-B. (...)

Grefier - B. G.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC N. T SA, cu sediul în T,(...)-11, judeţ D, împotriva sentinţei civile nr.14 din 9.01.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Liber Independent D. T, cu sediul în T,(...)-11, judeţ D.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că pârâta, prin motivele de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată, după care se prezintă în instanţă consilier juridic T. N. – reprezentantul intimatului-reclamant Sindicatul Liber Independent D. T, care depune la dosar întâmpinare, filele 12-13.

În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat şi solicită cuvântul pe fond, precizând că are cunoştinţă de împrejurarea că reprezentanta recurentei nu se va prezenta în instanţă.

Curtea ia act de declaraţia acestuia şi, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.

Consilier juridic T. N. având cuvântul solicită respingerea recursului, conform motivării din întâmpinare.

C u r t e a

Deliberând asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor dosarului reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a sub nr(...), reclamantul Sindicatul Liber Independent D. T (denumit în continuare T. D. T) a chemat în judecată pe pârâta SC „N.” SA T solicitând ca în contradictoriu cu aceasta să se constate nulitatea dispoziţiei nr.2465/28.08.2007 prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă salariatului O. D., reintegrarea acestuia în funcţia avută cu plata drepturilor salariale aferente.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a susţinut că la emiterea dispoziţiei contestate, societatea pârâtă a încălcat prevederile art.102 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate ( denumit în continuare D.) în sensul de a nu anunţa în scris despre desfiinţarea postului, numărul total al posturilor reduse şi structura acestora înainte cu 60 zile calendaristice de data preavizului.

Totodată s-a invocat şi încălcarea dispoziţiilor art.74 din c o d u l m u n c i i privind conţinutul deciziei de concediere-deoarece nu au fost prezentate locurile de muncă disponibile, deşi ulterior s-au făcut angajări si ale art.64 din acelaşi cod în sensul că nu a fost consultată Agenţia Teritorială de muncă.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.283 alin şi ale art.76 din c o d u l m u n c i i, iar in dovedirea susţinerilor din cerere au fost ataşate: copia dispoziţiei contestate şi extras din D..

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate (filele 9-10).

S-a susţinut că în capitolul VI din D. este reglementată procedura concedierii colective, care a fost respectată în cauză iar dispoziţiile invocate de reclamant, respectiv art.102 alin.1 din acelaşi contract colectiv de muncă, nu sunt aplicabile.

A mai arătat pârâta că nu a încălcat nici prevederile art.74 din c o d u l m u n c i i deoarece obligaţia ofertei de redistribuire a salariatului subzistă doar in situaţia concedierii pentru inaptitudine fizică sau psihică sau in cazul concedierilor pentru necorespundere profesională, ori salariatul O. D. nu s-a aflat în niciuna din aceste situaţii.

La întâmpinare s-au anexat în copie: extrase din D. şi D., nota de lichidare şi dispoziţiile nr.1684/3.07.2007, nr.2834/22.08.2007 (filele 11-20).

Pe baza mijloacelor de probă administrate, prin sentinţa civilă nr.14 pronunţată la data de 9 ianuarie 2008, T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a a admis acţiunea reclamantului, a constatat nulitatea dispoziţiei nr.2465/28.08.2007 emisă de pârâtă, a dispus reintegrarea salariatului O. D. pe postul deţinut anterior cu acordarea tuturor drepturilor băneşti-conform art.78 din c o d u l m u n c i i, inclusiv a tichetelor de masă corespunzător valorii lor nominale, de la data încetării contractului de muncă la reintegrarea efectivă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin dispoziţia nr. 2465/28.08.2007 emisă de pârâtă s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatului O. D., in temeiul art.65 din c o d u l m u n c i i şi al art.56 din D., ca urmare a desfiinţării postului ocupat de acesta, concedierea fiind individuală-împrejurare cu care ambele părţi ale litigiului au fost de acord.

Dispoziţiile art.102 alin.1 din D. prevăd că în situaţia in care unitatea este nevoită să efectueze o reducere de personal ca urmare a restrângerii activităţii ori reorganizării procesului de producţie ce ar presupune desfaceri de contracte de muncă, angajatorul este obligat să anunţe in scris sindicatul despre situaţia apărută şi despre numărul total al posturilor ce ar urma să fie desfiinţate precum si structura acestora.

A mai reţinut instanţa că textul sus-citat nu distinge după cum concedierile sunt individuale ori colective, astfel că apărarea pârâtei referitoare la inaplicabilitatea acestuia nu este întemeiată, deoarece art.70 din D. instituie măsuri de protecţie pentru salariaţi identice cu cele ale art.102 din D..

Fiind încălcate obligaţiile prevăzute în D. referitoare la concedierea salariatului, potrivit art.76 fin c o d u l m u n c i i, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută, ceea ce a impus reintegrarea salariatului, acordarea drepturilor prevăzute de art.78 din acelaşi cod, de la încetarea contractului său de muncă si până la reintegrarea efectivă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC „N.” SA T criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie (filele 4-6)

Sub un prim aspect, recurenta a susţinut că instanţa de fond a greşit când a stabilit că eventuala încălcare a art.102 din D. atrage nulitatea deciziei de concediere, deoarece sancţiunea nerespectării sale este prevăzută de art.102 (3) lit.a din D. 2004-2008, respectiv plata salariului de bază avut de salariat pe durata cuprinsă între data desfacerii contractului de muncă şi expirarea celor 60 zile care preced curgerea termenului de preaviz.

A mai susţinut recurenta că salariatul O. D. trebuia introdus în cauză deoarece avea dreptul de a renunţa la acţiune sau la judecată.

O altă critică vizează greşita interpretare a art.74 din c o d u l m u n c i i, deoarece acest text de lege nu sancţionează cu nulitatea absolută lipsa din decizia de concediere a ofertei de redistribuire în muncă, iar in dosar există probe care demonstrează că desfiinţarea posturilor a fost efectivă şi serioasă, de la data concedierii salariatul s-a aflat la dispoziţia angajatorului, activitatea secţiei la care lucra fiind oprită din lipsă de comenzi.

Sub un ultim aspect, recurenta a solicitat să se aibă în vedere regimul juridic al tichetelor de masă, astfel cum este prevăzut de Legea nr.142/1998 şi faptul că salariatul s-a aflat la domiciliul său şi a servit masa acasă, nefiind îndreptăţit ca în situaţia reparării prejudiciului să beneficieze de tichete de masă a căror distribuire se justifică numai pentru zilele efectiv lucrate.

Drept urmare, s-a solicitat admiterea recursului şi în principal modificarea în tot a hotărârii primei instanţe în sensul respingerii în fond ca neîntemeiate a acţiunii reclamantului.

Intimatul reclamant T. D. T, legal citat a formulat întâmpinare (filele 12-13) prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond, deoarece în mod corect s-a stabilit că au fost nesocotite prevederile art.102 din D., iar o reorganizare a secţiei în care lucra salariatul nu a avut efectiv loc aşa cum a recunoscut şi societatea angajatoare.

Curtea, verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor aduse de recurenta-pârâtă, a actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, dar şi sub toate aspectele aşa cum prevede art.304¹ cod pr.civ., constată că recursul exercitat este fondat şi va fi admis pentru considerentele care succed:

Este mai presus de orice îndoială că prin dispoziţia nr. 2465/28.08.2007 emisă de pârâtă s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatului O. D., in temeiul art.65 din c o d u l m u n c i i şi al art.56 din D., ca urmare a desfiinţării postului ocupat de acesta, respectiv cel de şef de schimb la secţia U. de E. (fila 18 dosar fond).

Textele legale sus-citate au fost menţionate de însuşi angajator în decizia de concediere dispusă din motive care nu ţin de persoana salariatului.

În această situaţie, alineatul 2 al art.65 din c o d u l m u n c i i impune ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, iar potrivit art.74 din acelaşi cod trebuie să cuprindă, între altele, lista tuturor locurilor de muncă disponibile din unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art.64 din cod.

În egală măsură, în conformitate cu art.102 din D., în cazul reducerii de personal ca urmare a restrângerii activităţii ori reorganizării acesteia, angajatorul este obligat să anunţe în scris sindicatul despre situaţia apărută şi despre numărul total al posturilor ce vor fi reduse precum şi structura acestora-fără ca acest text din contractul colectiv de muncă semnat de reprezentanţii sindicatului, pentru salariaţi şi de angajator, să distingă după cum concedierea ar fi individuală ori colectivă.

Interpretând şi aplicând corect dispoziţiile legale ori contractuale sus-citate, prima instanţă a reţinut că la concedierea salariatului O. D., societatea pârâtă nu a respectat procedura impusă de art. 74 din c o d u l m u n c i i, ceea ce atrage consecinţa prevăzută de art.76 din acelaşi cod, respectiv constatarea nulităţii absolute a deciziei emise cu încălcarea legii.

Sub acest aspect critica recurentei vizând greşita sancţiune aplicată de prima instanţă în situaţia încălcării art.102 alin.1 din D., a constatării nulităţii deciziei de concediere în loc de cea a plăţii salariului de bază al angajatului concediat, nu este întemeiată.

Sancţiunea stabilită de instanţă este conformă cu dispoziţiile art.76 din c o d u l m u n c i i care impune nulitatea absolută a deciziei de concediere ce nu conţine în mod obligatoriu, menţiunile de la lit.d privind lista tuturor locurilor de muncă disponibile din unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art.64 din cod.

Recurenta-pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia de a propune salariatului un alt loc de muncă vacant în unitate, ori în cazul în care nu dispunea de un asemenea loc, nu a solicitat sprijinul agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă în vederea redistribuirii celui în cauză corespunzător pregătirii sale profesionale.

Curtea constată că recurenta-pârâtă a încălcat dispoziţiile art.74 din carta Socială Europeană referitoare la măsurile sociale care vizează ajutorul pentru redistribuirea sau recalificarea lucrătorilor şi dispoziţiile Directivei nr.78/59/CE din 20 iulie 1998 privind legislaţia statelor membre.

Nici cea de a doua critică a recurentei privind lipsa citării salariatului O. D. la judecata cererii care îl vizează, nu este fondată.

În conformitate cu art.282 din c o d u l m u n c i i, între alţii, pot fi părţi în conflictele de muncă sindicatele, care, potrivit art.28 alin.1 din acelaşi cod, apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislaţia muncii, statutele, contractele individuale sau colective de muncă,etc.

Drept urmare, acţionând în numele şi pentru salariatul membru de sindicat, reclamantul T. D. T nu are nevoie de un mandat expres din partea celui vizat de actul a cărui legalitate a contestat-o, acţionând în interesul respectivului salariat.

Cu toate acestea, sentinţa recurată urmează a fi modificată pentru că ultima critică referitoare la acordarea tichetelor de masă este întemeiată.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr.142/1998 şi normelor ei de aplicare adoptate prin I. nr.5 din 14 ian.1999 tichetele de masă - înţelese ca un drept extrasalarial având menirea de a motiva şi fideliza salariaţii - nu se pot acorda, între alte situaţii, nici în cazul absenţei salariatului de la locul de muncă, aşa cum prevede art.11 alin.1 lit.a-d din actul normativ sus-citat. Rezultă din interpretarea dispoziţiilor legale enumerate că prezenţa efectivă la locul de muncă în zilele lucrătoare (sau zilele lucrate efectiv) creează dreptul de a primi tichetele de masă, ori în cauză nu se poate reţine că salariatul O. D. a fost prezent la locul de muncă câtă vreme a fost concediat din iniţiativa angajatorului.

În atare condiţii, pentru considerentele sus-expuse, în baza art.304¹ rap.la art.312 cod pr.civ. recursul exercitat de recurenta-pârâtă va fi admis în sensul modificării în parte a sentinţei şi înlăturării obligaţiei angajatorului de a acorda salariatului O. D. tichete de masă-corespunzătoare în valoare nominală, menţinându-se ca legale şi temeinice celelalte dispoziţii ale sentinţei pronunţate de prima instanţă.

Pentru aceste motive

În numele legii

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC N. T SA, cu sediul în T,(...)-11, judeţ D, împotriva sentinţei civile nr.14 din 9.01.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu reclamantul Sindicatul Liber Independent D. T, cu sediul în T,(...)-11, judeţ D şi în consecinţă:

Modifică în parte sentinţa, în sensul că înlătură obligarea pârâtei la acordarea tichetelor de masă.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 5 martie 2008.

Preşedinte Judecători

(...)-(...) (...) (...) (...) (...)-B. (...)

Grefier

B. G.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

3 ex.

2008-03-17

T./FA

d.f. Trib.D nr(...)

j.f. D. E.

M. E.