Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A Operator 2928

Secţia Litigii de muncă şi

asigurări sociale

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 505

Şedinţa publică din data de 13 martie 2009

PREŞEDINTE : Dr. (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

GREFIER : (...) (...)

Pe rol se află pronunţarea recursului declarat de către pârâta-recurentă SC B. Pescarilor Sportivi T împotriva sentinţei civile nr. 3078/25.09.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosar nr(...), în contradictoriu cu reclamantul-intimat L.-Mondek M., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se constată lipsa părţilor.

N. dezbaterilor şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 11 martie 2009, încheiere ce face parte integrantă şi prin care a fost amânată pronunţarea la data de 13 martie 2009.

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului de faţă, constată.

Prin sentinţa civilă nr. 3087 pronunţată la 25 septembrie 2008 instanţa admis contestaţia precizată şi formulată de contestatorul L. Mondek M. împotriva deciziei de concediere nr. 3/13.10.2005 emisă de intimata B. Pescarilor Sportivi T.

A constatat nulă decizia de concediere nr. 3/13.10.2005, consecinţă a constatării nulităţii absolute a Hotărârii Biroului Asociaţiei din data de 10.10.2005, prin sentinţa civilă nr. 9004/25.09.2007 pronunţată în dosar nr(...) a J u d e c ă t o r i e i T i m i ş o a r a şi rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 289/R/3.03.2008 a T r i b u n a l u l u i T i m i ş, hotărâre care a stat la baza emiterii deciziei de concediere nr. 3/13.20.2005.

A dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei de concediere nr. 3/13.10.2005, respectiv pe postul şi funcţia deţinută anterior, cu obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate precum şi cu sporurile şi drepturile de care ar fi beneficiat începând cu data de 7.11.2005 şi până la reintegrarea efectivă.

A obligat pârâta la plata către contestator a sumei de 5.000 euro, echivalent în lei la data plăţii efective, reprezentând daune morale.

A obligat pârâta la plata către contestator a sumei de 952 lei reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut:

Prin decizia de concediere nr. 3/13.10.2005 intimata a procedat la desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, anume desfiinţarea postului deţinut de către contestator, întemeindu-şi această decizie de concediere nr. 3/13.10.2005 pe Hotărârea din 10.10.2005 a Biroului Consiliului Asociaţiei Pescarilor Sportivi T.

Totodată, tribunalul a mai constatat că, prin sentinţa civilă nr. 9004/25.09.2007 pronunţată în dosar nr(...) al J u d e c ă t o r i e i T i m i ş o a r a rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat de către pârâta B. Pescarilor Sportivi T prin decizia civilă nr. 289/R/3.03.2008 a T r i b u n a l u l u i T i m i ş s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii din data de 10.10.2005 emisă de pârâtă în acel dosar, B. Pescarilor Sportivi T.

Cum Hotărârea Biroului Consiliului Asociaţiei Pescarilor Sportivi T din data de 10.10.2005 pe care s-a fundamentat decizia spre a cărei nulitate absolută se tinde în prezentul demers judiciar, s-a constatat sub putere de lucru judecat că este nulă absolut, conform principiului de drept „quod nullum est, nullum producit effectum” şi decizia de concediere nr. 3/13.10.2005 emisă de intimată întemeiată pe o hotărâre declarată nulă, este nulă, motiv pentru care tribunalul constată nulă decizia de concediere nr. 3/13.10.2005 consecinţă a constatării nulităţii absolute a Hotărârii Biroului Consiliului Asociaţiei Pescarilor Sportivi T din 10.10.2005, prin sentinţa civilă nr. 9004/25.09.2007, pronunţată în dosar nr(...) al J u d e c ă t o r i e i T i m i ş o a r a şi rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 298/R/3.03.2008 a T r i b u n a l u l u i T i m i ş, hotărâre care a stat la baza emiterii deciziei de concediere nr. 3/13.10.2005.

Consecinţă a constatării nulităţii absolute a măsurii dispuse de către unitate, a deciziei de concediere nr. 3/13.10.2005, Codul muncii, prin art. 78 alin. 1 stabileşte că: „în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul”, iar alin. 2 al aceluiaşi articol statuează că: „la solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere”, astfel că, în lumina acestui text de lege, tribunalul constată că petitul vizând reintegrarea în funcţia avută, precum şi plata despăgubirilor se priveşte ca întemeiată, motiv pentru care tribunalul le-a admis şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei de concediere nr. 3/13.10.2005, respectiv pe postul şi funcţia deţinută anterior, a obligat pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate precum şi cu toate sporurile şi drepturile de care ar fi beneficiat începând cu data de 7.11.2005 şi până la reintegrarea efectivă.

Referitor la petitul vizând obligarea intimatei la plata către contestator a sumei de 100.000 euro reprezentând daune morale, instanţa având în vedere dispoziţiile art. 269 alin. 1 care prevede că: „angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”, coroborat cu dispoziţiile art. 998 care prevede că: „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”, tribunalul, din probatoriul administrat a constatat că, contestatorul a suferit un prejudiciu de ordin moral, având în vedere că o perioadă îndelungată de timp, peste 2 ani, a fost nevoit să supravieţuiască fără un loc de muncă şi fără un venit care să-i asigure subzistenţa, câtă vreme au durat litigiile vizând constatarea nulităţii actelor emise de intimată, observându-se că salariatului contestator i-au fost afectate prestigiul, onoarea, reputaţia, demnitatea de care se bucura, motiv pentru care instanţa a apreciat ca întemeiat capătul de cerere privind acordarea de daune morale şi în consecinţă tribunalul a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 5.000 euro, echivalent în lei la data plăţii efective, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, văzând culpa procesuală a intimatei, instanţa a obligat-o la plata către contestator a sumei de 952 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocaţial.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal pârâta B. Pescarilor Sportivi T solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestaţiei în principal ca tardiv formulată sau inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.

S-a invocat nelegalitatea sentinţei pentru greşita respingere a excepţiei autorităţii de lucru judecat şi încălcarea dispoziţiilor art. 166 Cod procedură civilă şi art. 1201 Cod civil şi s-a susţinut că prin încheierea de şedinţă pronunţată în 16.02.206 de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosarul nr. 12095/C/2006 s-a constatat tardivitatea contestaţiei împotriva aceleiaşi decizii şi prin urmare se impune respingerea contestaţiei ca tardivă.

Recurenta a mai susţinut că decizia a respectat condiţiile de legalitate impuse de dispoziţiile art. 74 alin. 1 Codul muncii şi că sentinţa civilă nr. 9004/2004 a J u d e c ă t o r i e i T i m i ş o a r a nu poate avea efecte asupra Hotărârii din 10.10.2005 a Consiliului Asociaţiei Pescarilor Sportivi T care a hotărât reducerea personalului.

Recurenta a mai invocat că nu este întemeiată susţinerea cu privire la nulitatea Hotărârii Consiliului Asociaţiei Pescarilor Sportivi din 10.10.2005.

Reclamantul intimat a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului şi a susţinut că nu există autoritate de lucru judecat în sensul prevederilor art. 1201 Cod civil, în cele două dosare nefiind decât identitate de părţi nu şi de cauză şi obiect, care sunt diferite, instanţa de fond nepronunţându-se asupra nulităţii absolute a deciziei.

S-a susţinut că acţiunea care a constituit obiectul prezentei cauze are un caracter civil, temeiul juridic fiind principiul de drept „quod nullum est, nullum producit effectum” şi adagiul latin „rezolutio iure dantis, resolvitur jus accipientis” şi acţiunea în nulitate absolută are caracter imprescriptibil.

Examinând cauza în raport de motivele de recurs şi de susţinerile părţilor şi totodată sub toate aspectele conform dispoziţiilor art. 304¹ Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.

Conform principiului consacrat de art. 295 alin. 1 Codul muncii, dreptul muncii se întregeşte cu dispoziţiile legislaţiei civile care constituie dreptul comun. Aplicarea dreptului comun este însă subsidiară şi intervine numai dacă legislaţia muncii nu cuprinde reglementări proprii şi numai dacă dispoziţiile dreptului comun nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă.

În ce priveşte cenzurarea unei decizii de concediere, are prioritate legea specială respectiv dispoziţiile C o d u l u i m u n c i i completate cu celelalte dispoziţii ale legislaţiei muncii şi în special ale Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.

Decizia de concediere poate fi contestată numai pe calea legislaţiei muncii şi în conformitate cu dispoziţiile art. 76-78 şi 281 şi următoarele din Codul muncii şi ale art. 67 şi următoarele din Legea nr. 168/1999, nefiind incidente dispoziţiile dreptului comun.

Este evident că reclamantul tinde prin demersul său judiciar la eludarea dispoziţiilor speciale ale legislaţiei muncii pentru a înlătura efectele puterii lucrului judecat întrucât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat tardivitatea contestaţiei împotriva deciziei de concediere.

Este adevărat că nu se poate reţine existenţa autorităţii de lucru judecat, neexistând şi identitate de cauză, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, dar o asemenea acţiune este inadmisibilă şi în mod nelegal instanţa de fond a admis-o încălcând dispoziţiile legii speciale arătate mai sus.

Pentru aceste motive în baza art. 312 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă va fi admis recursul pârâtei şi va fi modificată sentinţa în sensul respingerii acţiunii.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă reclamantul va fi obligat la 1.500 lei cheltuieli de judecată către pârâta recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta SC B. Pescarilor Sportivi T împotriva sentinţei civile nr. 3078/25.09.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosar nr(...), în contradictoriu cu reclamantul-intimat L.-Mondek M..

Modifică sentinţa în sensul că respinge acţiunea civilă a reclamantului.

Obligă reclamantul la 1.500 lei cheltuieli de judecată către pârâta recurentă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 13 martie 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Dr. (...) (...) (...) (...) (...) (...)

GREFIER

(...) (...)

Red. I. K./25.05. 2009

Tehnored.: V.M/ 2 ex./25.05. 2009

Prim inst.: S. E. şi J. J.