Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 844/R/M

Şedinţa publică din 29 septembrie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...) (...)

Judecător (...) (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier O. B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului declarat de pârâta (...) „E.” SA B, împotriva sentinţei civile nr. 762 din 16 iunie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l C o v a s n a în dosarul civil nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din 22 septembrie 2008, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă in prezenta, iar instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi, 29 septembrie 2008.

C U R T E A :

Asupra recursului de faţă.

Constată că prin sentinţa civilă nr. 762/2008, T r i b u n a l u l C o v a s n a a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul E. B., în contradictoriu cu pârâta (...) E. SA şi în consecinţă:

A obligat pârâta la plata către reclamant a trei salarii medii nete la nivel de E. la data încetării raporturilor de muncă, respectiv 18.09.2007, conform art. 50 din C.C.M., precum şi la actualizarea sumelor în raport de indicii de inflaţie de la data naşterii drepturilor până la data plăţii efective.

A respins restul pretenţiilor.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele :

Prin acţiunea formulată de reclamantul E. B. în contradictoriu cu pârâtă (...) E. SA s-a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta la plata sumei de 2520 lei, reprezentând drepturile salariale cuvenite şi neacordate, respectiv indemnizaţia de concediere de trei salarii medii nete conform art. 50 din CCM, şi la plata de 165,56 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligaţiilor susmenţionate.

Deşi legal citată pârâta nu a depus întâmpinare, astfel că la pronunţarea sentinţei s-au avut în vedere actele depuse de reclamant.

Potrivit art. 50 C.C.M la nivel de unitate “ la concedierea din motive care nu ţin de persoana salariatului , angajatorul îi plăteşte în funcţie de vechimea acestuia o indemnizaţie minimă de concediere , după cum urmează:

- de la 6 luni la 3 ani un salariu mediu net

- de la 3 la 10 ani două salarii medii nete

- de la 10 la 15 ani trei salarii medii nete

- peste 15 ani patru salarii medii nete .

Instanţa a reţinut că potrivit art. 969 Cod civil „ convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante” şi prin urmare dispoziţiile din contractul colectiv de muncă pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile nefiind desfiinţate trebuie să îşi producă efectele juridice avute în vedere de părţi la data încheierii.

Dovada efectuării plăţii unor sume cu titlu de indemnizaţie de concediere nu s-a făcut în cauză, astfel că instanţa a admis doar în parte acţiunea formulată, şi în funcţie de perioada cât reclamantul a prestat activitate.

Instanţa a respins restul pretenţiilor care se referă la cuantumul pretenţiilor solicitate de reclamant şi care se întemeiază pe valorile menţionate în adresa cu nr.2919/12.11.2007 emisă de E. SA în care sunt specificate salarii de bază medii pe E. la nivelul anilor 2003, 2004, 2005, 2006 şi 2007, şi nicidecum salarii medii nete la nivel de E., astfel cum prevede în mod expres textul din C.C.M . care reprezintă temeiul juridic al acţiunii.

Împotriva sentinţei a formula recurs (...) „E.” SA B, în termen, motivat.

În motivele de recurs este criticată sentinţa, pentru netemeinicie şi nelegalitate.

1. instanţa nu a ţinut cont de prevederile Planului Social încheiat la 21.04.2005.

Planul Social este anexă la Contractul Colectiv de Muncă al (...) „E.” SA şi a fost completat la 9.01.2006 şi respectiv 13.09.2006 cu câte un amendament care explică modul de calcul al salariului mediu brut pe E., precum şi modalitatea de aplicare a acestuia.

Prin Amendamentul încheiat în 13.09.2006 a fost completat pct. 4 al Planului Social încheiat la 21.04.2005, intitulat „pachetele financiare” în sensul că indemnizaţiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din Contratul Colectiv de Muncă nu se cumulează cu indemnizaţiile de concediere acordate în baza Planului Social.

2. Instanţa nu a ţinut cont de voinţa părţilor consemnată în amendamentul din 13.09.2006.

Solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul respingerii cererii reclamantului.

În probaţiune s-au depus Planul Social încheiat în 21.04.2005, amendamentul la planul social încheiat în 9.01.2006 şi în 13.09.2006.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care susţine apărarea sa, în sensul respingerii recursului şi menţinerii sentinţei T r i b u n a l u l u i C o v a s n a care a aplicat şi interpretat corect dispoziţiile art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă.

Analizând recursul formulat, instanţa constată că este întemeiat.

Pretenţiile reclamantului se fundamentează pe interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă cu modificările intervenite prin Planul social şi prin amendamentul din 13.09.2006, modificări care reprezintă acordul de voinţă expres al părţilor contractante : Sindicat şi Patronat.

Astfel, prin art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel E. pe 2005 s-au prevăzut măsuri de protecţie pentru salariaţii disponibilizaţi din motive ce nu ţin de persoana lor, în funcţie de anumite tranşe de vechime a salariaţilor.

Planul social încheiat în 21.04.2005 reprezintă anexă la Contractul Colectiv de Muncă şi este valabil de la data semnării, până la 31.12.2010.

Prin acest plan social măsurile de protecţie financiară pentru salariaţii disponibilizaţi, intitulate pachete financiare, au fost mărite ca şi cuantum, în favoarea salariaţilor.

Tot în favoarea salariaţilor s-a adoptat şi amendamentul din 9.01.2006, prin care pct. 4 la Planul social s-a modificat în sensul că „pachetele financiare” primite în caz de disponibilizare se raportau la salariul mediu brut pe E., care se stabilea ca medie a tuturor salariilor brute acordate de E. salariaţilor săi, în anul anterior celui în care se acordă pachetele financiare.

Pentru o corectă aplicare şi executare a dispoziţiilor din contractul colectiv de muncă şi din Planul social susmenţionate ce constituie „legea părţilor”, cu privire la acordarea pachetelor financiare/ indemnizaţiile de concediere acordate salariaţilor în situaţia concedierilor colective, s-a adoptat amendamentul din 13.09.2006 prin care s-a stabilit că „voinţa comună a părţilor la data semnării Planului Social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaţilor E. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din CCM şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 CCM”.

În speţă nu este vorba de o aplicare retroactivă a acestui ultim amendament aşa cum susţine intimatul în apărare, ci de o lămurire a înţelesului, aplicării clauzelor din CCM pe 2005 şi planul social în scopul evitării unor neconcordanţe în executarea dispoziţiilor ce reglementează acordarea măsurilor de protecţie socială a salariaţilor disponibilizaţi.

În consecinţă, se constată că reclamantul şi-a fundamentat pretenţiile pe dispoziţiile art. 50 din CCM, însă nu a ţinut cont şi de modificările intervenite prin planul social şi amendamentul amintit.

Voinţa părţilor în „negocierile” drepturilor şi obligaţiilor din raporturile juridice de muncă are putere de lege iar orice interpretare personală a clauzelor negociate peste limita negocierii este abuzivă.

Prin urmare recursul formulat este întemeiat şi în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la 304¹ Cod procedură civilă şi 304 pct. 9 Cod procedură civilă va fi admis iar sentinţa modificată în sensul respingerii pretenţiilor reclamantului.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E :

Admite recursul formulat de recurenta (...) „E.” SA B împotriva sentinţei civile nr. 762/2008 a T r i b u n a l u l u i C o v a s n a pe care o modifică în tot în sensul că respinge în tot cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul E. B. în contradictoriu cu pârâta (...) „E.” SA B.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 29.09.2008.

Red.A.P./15.10.2008

Tehnoredact.E.P./20.10.2008/ 3 ex.

Jud. fond C. pricină, C. E.