Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIE NR. 35/R-CM

Şedinţa publică din 15 Ianuarie 2009

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...) (...), judecător

Judecător (...) (...)

Judecător (...) J.

Grefier E. D.

S-au luat în examinare, pentru pronunţare, recursurile declarate de reclamanţii D. E., E. J., E. G, N. O., E. N., E.T. E., D. D., T. D., H. D., E. O., G. H., E. N., U. D., H. B., U. N., E. G., O. D. T.,D. T., E. J., B. N. T., E. F., D. F., E. E., E. H., E. N., E. F., E. F., D. O., E. N., J. E., D. B., G E., D. B., E. G., E. F., E. N., U. O., E. B., P. M., D. D., E. E.A, E. J., E. N., J. O., T. E.A N., N. H., U. N., D. J., T. E., T. E. J., E. H., S. M., S. N., D. N., E. D., E. E., D. N., E. E., E. J., P. B., N. E., J. B., P. E., N. M., N. S., O. J. E., U. N., N. T., H. J., O. N. M., N. J., E. D., E. N., E. M., G. D. N., E. M., D. O., S. E., E. N., D. F., E. M. G, E. B. N., E. E. D. şi intervenienţii H. U., E. F., U. J., E. J., precum şi de pârâta S.C. P. S.A. RÂMNICU V, împotriva sentinţei civile nr.989 din 19 noiembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a, în dosarul nr(...).

Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.

Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc la data de 13 ianuarie 2009 şi au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunţării de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.

Pronunţarea a fost amânată pentru astăzi, iar în urma deliberării s-a dat următoarea soluţie:

C U R T E A

Asupra recursurilor civile de faţă:

Prin cererea înregistrată la data de 15 mai 2008, reclamanţii G. D. N., E. J., E. G, N. O., E. N., E.scu E., D. D., Ş. D., H. D., E. (...), G. H., E. N., E. G., O. D. T., D. T., E. J., B. N. (...), E. F., E. E., E. H., E. N., E. F., E. F., D. O., E. N., J. E., D. B., G E., D. B., E. G., E. F., E. N., U. O., E. B., P. M., D. D., E. E.a, E. J., E. N., J. O., T. E.a N., N. H.,U. N., D. J., T. E., T. E. J., E. H., S. M., S. N., D. N., E. D., E. E., D. N., E. E., E. J., P. B., N. E., J. B., P. E., N. M., N. S., O. J. E., U. N., N. (...), H. J., O. N. M., N. J., E. D., E. N., E. M., D. E., E. M., D. O., S. E., E. N., D. F., E. M. G, E. B. N., E. E. D., U. D., H. B., U. N. au chemat în judecată pe pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă V şi S.C. P. S.A. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă V la plata către reclamanţi a sumelor de bani cu titlu de venit lunar de completare conform art.7 lit.c din O.U.G. nr.116/2006.

În subsidiar, s-a solicitat ca în situaţia în care instanţa va aprecia că dispoziţiile O.U.G. nr.116/2006 nu sunt aplicabile, să fie obligată pârâta la plata sumei de bani cu titlu de plăţi compensatorii în baza art.28, 29 din O.U.G. nr.98/1999, republicată şi modificată.

În motivarea acţiunii s-a arătat că în data de 31 martie 2008 au fost emise în baza art.73 alin.1 din Codul muncii şi în baza art.39 alin.1 din contractul colectiv de muncă preavize de concediere către reclamanţi, angajaţi ai S.C. P. S.A., având în vedere că S.C. D. S.R.L. M a cumpărat activele complexului de păsări Avicola E., fabrica de nutreţuri combinate FNC E., complexul de porci T..

Ca atare, activitatea în cadrul acestor subunităţi a încetat, fapt ce a determinat desfiinţarea efectivă a locurilor de muncă al reclamanţilor.

În acest sens, s-a dispus concedierea colectivă a 598 angajaţi ai respectivelor subunităţi, emiţându-se preaviz de concediere de 20 zile lucrătoare începând cu data de 01 aprilie 2008, până la 29 aprilie 2008, dată la care contractele individuale de muncă ale reclamanţilor au încetat.

S-a mai arătat că angajatorul S.C. P. S.A. este societate comercială cu capital majoritar de stat, având acţionar majoritar Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, astfel că în speţă sunt aplicabile în principal dispoziţiile O.U.G. nr.116/2006 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi comerciale cu capital majoritar de stat.

Conform prevederilor acestei ordonanţe, reclamanţii susţin că au dreptul la obţinerea unui venit lunar de completare alături de alte măsuri de protecţie socială prevăzute în ordonanţă.

S-a solicitat ca în situaţia în care instanţa va aprecia că dispoziţiile O.U.G. nr.116/2006 nu sunt aplicabile, să fie avute în vedere dispoziţiile O.U.G. nr.98/1999 privind plăţile compensatorii.

Pârâta S.C. P. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât acest venit de completare se stabileşte odată cu indemnizaţia de şomaj şi se acordă de către Agenţiile Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă Judeţene.

Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanţii solicită fie venituri lunare de completare, fie plăţi compensatorii, s-a arătat că încetarea activităţii în cadrul acestor subunităţi ca urmare a scoaterii la vânzare a activelor, a determinat desfiinţarea efectivă a locurilor de muncă, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr.116/2006 care privesc protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societăţi cu capital majoritar de stat, precum şi societăţile comerciale şi regiile autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale.

S-a arătat că prevederile O.U.G. nr.116/2006 se aplică numai personalului disponibilizat prin concedieri colective din cadrul societăţilor expres menţionate în anexele la acest act normativ, iar S.C. P. S.A. nu se află nominalizată printre aceste societăţi.

Referitor la O.U.G. nr.98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, art.1 din acest act normativ prevede că „măsurile de protecţie socială prevăzute de aceasta se aplică salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată şi care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare, de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale şi alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare.

În cazul de faţă este vorba de vânzarea unui activ şi nicidecum de una din situaţiile enumerate mai sus.

Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă V a formulat de asemenea întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii susţinând că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr.116/2006 şi O.U.G. nr.98/1999 pentru aceleaşi considerente invocate de pârâta S.C. P. S.A.

Prin cererea de intervenţie în interes propriu, numiţii H. U., E. F., U. J. şi E. J. au solicitat aceleaşi drepturi ca şi reclamanţii în baza prevederilor O.U.G. nr.116/2006 sau O.U.G. nr.98/1999, cerere încuviinţată de instanţă prin încheierea de şedinţă din 20 octombrie 2008.

În aceeaşi şedinţă din 20 octombrie 2008, reclamanţii prin apărător, au precizat că solicită obligarea la plata drepturilor cerute prin acţiune numai a pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă V, hotărârea ce se va pronunţa urmând a fi opozabilă şi pârâtei S.C. P. S.A.

În urma probelor administrate în cauză, T r i b u n a l u l V â l c e a, prin sentinţa civilă nr.989 din 19 noiembrie 2008, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi prematurităţii cererii reclamantului T. E. J., invocate de pârâta S.C. P. S.A. Râmnicu V, precum şi acţiunea formulată de reclamanţi şi intervenienţi.

S-a reţinut de instanţa de fond, la pronunţarea acestei sentinţe, că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta SC P. SA este neîntemeiată deoarece reclamanţii au fost salariaţi în cadrul societăţii pârâte S.C. P. S.A., astfel că aceasta are calitate procesuală pasivă, între părţi existând raporturi juridice legate de contractele individuale şi contractul colectiv de muncă.

Excepţia prematurităţii cererii formulate de T. E. J. a fost privită ca neîntemeiată întrucât acesta a fost concediat la data de 9 iunie 2008, astfel că în timpul procesului a apărut şi dreptul patrimonial.

Pe fondul cauzei, s-a reţinut că reclamanţii şi intervenienţii au fost concediaţi în baza art.73 alin.1 din Codul muncii şi art.39 alin.1 din contractul colectiv de muncă, ca urmare a vânzării de către angajatorul S.C. P. S.A. către S.C. D. S.R.L. M a activelor complexului de păsări Avicola E., fabrica de nutreţuri combinate FNC E., complexul de porci T..

Întrucât angajatorul S.C. P. S.A. este societate comercială cu capital majoritar de stat, având acţionar majoritar Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, reclamanţii şi intervenienţii apreciază că în speţă sunt aplicabile în principal dispoziţiile O.U.G. nr.116/2006 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate din concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi comerciale cu capital majoritar de stat.

Astfel, au solicitat ca în baza art.7 lit.c din O.U.G. nr.116/2006 să li se acorde un venit lunar de completare.

În speţă, s-a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr.116/2006 întrucât în art.2 din această ordonanţă se stabileşte în mod clar sfera sa de aplicabilitate.

Potrivit art.2 din actul normativ sus-menţionat, societăţile care pot efectua concedieri colective, precum şi numărul de salariaţi ce urmează să fie disponibilizaţi, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului la propunerea ministerelor de resort sau a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, numai în condiţiile în care au un program de restructurare şi reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare aprobat, astfel încât concedierea colectivă să nu depăşească termenul de 31 decembrie 2008 sau, după caz, termenul de 31 decembrie 2010, pentru persoanele concediate din cadrul societăţilor prevăzute în anexa 3.

Concedierea colectivă care face obiectul acestei cauze nu se încadrează în condiţiile instituite de O.U.G. nr.116/2006, întrucât nu a existat o hotărâre de guvern în care să fie nominalizată S.C. P. S.A. şi să fie precizat numărul de salariaţi disponibilizaţi, nu a existat un program de restructurare sau reorganizare, iar această societate nu este nominalizată în anexa nr.3 a O.U.G. nr.116/2006.

Nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de O.U.G. nr.116/2006, solicitarea reclamanţilor şi a intervenienţilor privind acordarea venitului lunar de completare a fost privită ca nefondată.

Reclamanţii şi intervenienţii au solicitat în subsidiar, în situaţia în care nu sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr.116/2006, să fie avute în vedere prevederile O.U.G. nr.98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective.

Potrivit art.1 din O.U.G. nr.98/1999, măsurile de protecţie sociale prevăzute de această ordonanţă se aplică salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată şi care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, precum şi regii autonome, societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare, denumite în continuare angajatori.

Concedierea colectivă din prezenta cauză nu se încadrează nici în condiţiile instituite de O.U.G. nr.98/1999, întrucât în speţă nu a fost vorba de restructurare, reorganizare, închidere operaţională, privatizare sau lichidare, ci de vânzarea unui activ.

Tribunalul a reţinut că reclamanţii şi intervenienţii beneficiază de măsurile de protecţie socială prevăzute de Codul muncii şi contractul colectiv de muncă la nivelul S.C. P. S.A., respectiv compensaţii reprezentând 5 salarii de bază avute la data desfacerii contractului individual de muncă, compensaţii care de altfel au şi fost acordate.

Împotriva acestei sentinţei au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii, intervenienţii şi pârâta S.C. P. S.A.

În recursul formulat de reclamanţi şi intervenienţi se critică sentinţa instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică, întrucât aceasta a interpretat în mod greşit atât dispoziţiile art.2 din O.U.G. nr.116/2006, cât şi dispoziţiile art.1 din O.U.G. nr.98/1999, apreciind în mod eronat că, concedierea colectivă din prezenta cauză nu se încadrează în aceste dispoziţii legale.

Nu s-a avut în vedere că din conţinutul art.2 din O.U.G. nr.116/2006 rezultă în mod clar care sunt societăţile comerciale cu capital majoritar de stat care pot efectua concedieri colective şi faptul că normele acestei ordonanţe vizează tocmai protecţia socială a personalului disponibilizat prin concedieri colective, aplicându-se ori de câte ori societăţile comerciale iau această măsură de concediere care nu implică vina angajatului.

Faptul că intimata S.C. P. S.A. nu a respectat condiţiile prevăzute de lege vizând concedierea colectivă a reclamanţilor şi intervenienţilor nu poate atrage neacordarea despăgubirilor băneşti prevăzute de lege, reglementate prin O.U.G. nr.116/2006 sau plăţile compensatorii prevăzute de art.27 din O.U.G. nr.98/1999.

De asemenea, instanţa a respins nejustificat şi capătul subsidiar de cerere, apreciind că în cauză nu se aplică nici dispoziţiile art.1 din O.U.G. nr.98/1999, reţinând că vânzarea de active ca în speţa de faţă nu constituie restructurare, reorganizare, privatizare sau lichidare.

Faţă de motivele arătate se solicită admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

În recursul declarat de pârâta S.C. P. S.A. se critică sentinţa instanţei de fond ca nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

1. În mod greşit instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. P. S.A., considerând că între părţi există raporturi juridice legate de contractele individuale şi contractul colectiv de muncă.

Nu s-a avut în vedere că potrivit art.8 din O.U.G. nr.116/2006, venitul lunar de completare se stabileşte odată cu indemnizaţia de şomaj, iar sumele respective se suportă din bugetul asigurărilor de şomaj.

În ce priveşte capătul de cerere prin care se solicită plăţi compensatorii, în baza O.U.G. nr.98/1999, nu s-a avut în vedere că sumele de bani aferente acestor plăţi se transferă lunar de către agenţiile de ocupare a forţei de muncă judeţene, în conturi curente personale.

Faţă de situaţiile arătate se arată că angajatorului care a efectuat concedierea nu îi revine nicio obligaţie, nici în ceea ce priveşte venitul lunar de completare prevăzut de O.U.G. nr.116/2006, nici în ceea ce priveşte plăţile compensatorii prevăzute de O.U.G. nr.98/1999.

2. Instanţa de fond a respins nejustificat excepţia prematurităţii acţiunii formulată de T. E. J., fără a se avea în vedere că dreptul la acţiune s-a născut în timpul procesului, acesta fiind concediat la data de 09 iunie 2008.

Faţă de motivele arătate se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei civile atacate, în sensul admiterii excepţiilor invocate de pârâtă şi respingerea acţiunii faţă de aceasta.

Recursul declarat de reclamanţi şi intervenienţi este în parte întemeiat.

Reclamanţii şi intervenienţii au fost concediaţi urmare a vânzării de către angajatorul S.C. P. S.A. către S.C. D. S.R.L. M a activelor complexului de păsări Avicola E., fabrica de nutreţuri combinate FNC E. şi complexul de porci T., invocându-se ca temei legal dispoziţiile art.73 alin.1 din Codul muncii şi art.39 alin.1 din contractul colectiv de muncă.

Aceştia pretind că la concedierea colectivă trebuia să li se acorde un venit lunar de completare în baza art.7 lit.c din O.U.G. nr.116/2006 sau plăţi compensatorii în baza art.1 din O.U.G. nr.98/1999.

Prima susţinere a reclamanţilor şi intervenienţilor, în sensul aplicabilităţii O.U.G. nr.116/2006 este neîntemeiată, sub acest aspect hotărârea primei instanţe fiind corectă.

Conform art.2 din acest act normativ, societăţile care pot efectua concedieri colective în condiţiile acestei ordonanţe de urgenţă, precum şi numărul de salariaţi ce urmează să fie disponibilizaţi se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, numai în condiţiile în care au un program de restructurare şi reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare, aprobat astfel încât concedierea colectivă să nu depăşească termenul de 31 decembrie 2008 sau, după caz, termenul de 31 decembrie 2010 pentru persoanele concediate din cadrul societăţilor prevăzute în anexa nr. 3.

Art.3 din O.U.G. nr.116/2006 prevede că măsurile de protecţie socială prevăzute de actul normativ se acordă în baza programelor de restructurare şi reorganizare sau numai a programelor de restructurare ori de reorganizare a societăţilor prevăzute la art. 1, aprobate de autoritatea publică implicată, programe care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu menţiunile expres enumerate de lege.

Rezultă aşadar, că actul normativ impune anumite condiţii pentru a deveni aplicabile măsurile de protecţie pe care le cuprinde: existenţa unui program de restructurare şi/sau de reorganizare; respectarea unor termene limită; emiterea unei hotărâri de guvern, la propunerea ministerelor de resort sau a A.V.A.S., cu societăţile ce pot efectua concedieri colective şi numărul de salariaţi ce urmează să fie disponibilizaţi.

În speţă nu s-a dovedit că aceste condiţii instituite de O.U.G. nr.116/2006 ar fi fost îndeplinite, iar pe de altă parte curtea constată că societatea comercială P. S.A. nu este cuprinsă în nici una dintre anexele actului normativ.

În această situaţie, Curtea constată că prima instanţă a apreciat în mod corect că în cauză nu se aplică dispoziţiile O.U.G. nr.116/2006.

Curtea apreciază însă ca fiind fondată critica formulată în recurs de reclamanţi şi intervenienţi, referitoare la aplicabilitatea O.U.G. nr.98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective.

Conform art.1  din actul normativ, măsurile de protecţie socială prevăzute de ordonanţa de urgenţă se aplică salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată şi care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare, de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, precum şi regii autonome, societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare, denumite în continuare angajatori.

Rezultă deci că actul normativ se aplică salariaţilor disponibilizaţi prin concedieri colective efectuate în procesele de: restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare, iar T r i b u n a l u l V â l c e a a apreciat că în speţă nu suntem în prezenţa nici unuia dintre aceste procese, concluzie pe care curtea o apreciază ca fiind greşită.

Potrivit art.14 alin.1, în cazul închiderii operaţionale reglementate de O.U.G. nr.88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr.99/1999, salariaţii disponibilizaţi prin concedieri colective beneficiază de măsurile de protecţie socială prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

Conform art.2 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, dispoziţiile actului normativ se aplică şi vânzării de active ale regiilor autonome şi ale societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, inclusiv ale companiilor naţionale şi ale societăţilor naţionale ori ale celorlalte societăţi comerciale rezultate din reorganizarea unei regii autonome de interes naţional sau local.

Închiderea operaţională şi vânzarea activelor nerentabile este reglementată în Secţiunea I a O.U.G. nr.88/1997, respectiv în art.32⁵-32⁷.

Astfel, conform art.32⁵, vor fi supuse închiderii operaţionale toate activele pentru care din procesul de exploatare şi valorificare a produselor şi serviciilor pe care le realizează nu se pot recupera cel puţin cheltuielile aferente, cu excepţia celor a căror exploatare nu poate fi oprită în temeiul unor dispoziţii legale ori care sunt integrate într-un proces tehnologic complex, dacă pe ansamblul exploatării acestuia se realizează profit. În acest scop este interzisă compensarea pierderilor dintr-un sector de activitate al societăţii comerciale cu veniturile obţinute din alt sector. Nu se consideră compensare cota-parte cu care sectorul care are pierderi a contribuit la realizarea acestor venituri.

Potrivit art.32⁶, activele închise operaţional sunt supuse în mod obligatoriu vânzării, iar salariaţii vor fi disponibilizaţi, cu acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege, iar conform art.32⁷, vânzarea activului se face pe bază de licitaţie publică cu strigare, potrivit prevederilor normelor metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. 

Din coroborarea textelor de lege de mai sus rezultă că măsurile de protecţie instituite de O.U.G. nr.98/1999 sunt aplicabile şi în situaţia vânzării de active (în cadrul procesului de privatizare) de către societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, aşa cum este S.C. P. S.A.

Ca atare, Curtea concluzionează că în speţă îşi găseşte aplicabilitatea O.U.G. nr.98/1999, care prevede ca măsură de protecţie pentru salariaţii disponibilizaţi colectiv acordarea unei plăţi compensatorii, ce reprezintă, potrivit art.28, o sumă neimpozabilă al cărei cuantum lunar este egal cu salariul mediu net pe unitate, realizat în luna anterioară disponibilizării.

Suma totală de bani acordată cu titlu de plată compensatorie este reglementată de art.32 alin.1 din O.U.G. nr.98/1999 şi ea diferă în funcţie de vechimea în muncă.

În ceea ce priveşte recursul pârâtei S.C. P. S.A., Curtea constată că este nefondat.

1. Este adevărat că plata compensatorie reglementată de O.U.G. nr.98/1999 nu se suportă de către societatea angajatoare, ci din fondul pentru plata ajutorului de şomaj, conform art.55 din actul normativ.

Pe de altă parte însă, în acest proces de concediere colectivă angajatorului îi revine obligaţia, potrivit art.31, ca în termen de 3 zile de la data desfacerii contractelor individuale de muncă, să transmită agenţiilor pentru ocupare şi formare profesională judeţene şi a municipiului B listele cu salariaţii disponibilizaţi.

În aceste condiţii, Curtea apreciază că această pârâtă are calitate procesuală pasivă, iar hotărârea pronunţată trebuie să-i fie opozabilă pentru ca S.C. P. S.A. să-şi îndeplinească atribuţiile prevăzute de art.31 din O.U.G. nr.98/1999.

De altfel, în şedinţa din 20 octombrie 2008, reclamanţii şi intervenienţii, prin apărător, au precizat că solicită obligarea la plata drepturilor cerute prin acţiune numai a pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă V, urmând ca hotărârea să-i fie opozabilă şi pârâtei S.C. P. S.A.

2. Referitor la reclamantul T. E. J., se constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că acesta, fiind concediat la data de 09 iunie 2008, în timpul soluţionării cauzei, hotărârea pronunţată pentru ceilalţi reclamanţi şi intervenienţi trebuie să îl aibă în vedere ca reclamant şi pe acesta, atâta vreme cât a formulat acţiune în instanţă.

Faţă de cele arătate recursul formulat de pârâta S.C. P. S.C. Râmnicu V este neîntemeiat şi în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins.

Recursul reclamanţilor şi intervenienţilor va fi admis avându-se în vedere motivele sus arătate, în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă, se va modifica sentinţa civilă atacată în sensul că se va admite acţiunea acestora şi va fi obligată pârâta A.J.O.F.M. Râmnicu V să acorde reclamanţilor şi intervenienţilor plăţile compensatorii prevăzute de art.28-32 din O.U.G. nr.98/1999.

Se constată că atât reclamanţii şi intervenienţii, cât şi pârâta, nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii D. E., E. J., E. G, N. O., E. N., E.T. E., D. D., T. D., H. D., E. O., G. H., E. N., U. D., H. B., U. N., E. G., O. D. T.,D. T., E. J., B. N. T., E. F., D. F., E. E., E. H., E. N., E. F., E. F., D. O., E. N., J. E., D. B., G E., D. B., E. G., E. F., E. N., U. O., E. B., P. M., D. D., E. E.A, E. J., E. N., J. O., T. E.A N., N. H., U. N., D. J., T. E., T. E. J., E. H., S. M., S. N., D. N., E. D., E. E., D. N., E. E., E. J., P. B., N. E., J. B., P. E., N. M., N. S., O. J. E., U. N., N. T., H. J., O. N. M., N. J., E. D., E. N., E. M., G. D. N., E. M., D. O., S. E., E. N., D. F., E. M. G, E. B. N., E. E. D. şi intervenienţii H. U., E. F., U. J., E. J., împotriva sentinţei civile nr.989 din 19 noiembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a, în dosarul nr(...), pe care o modifică în sensul că admite acţiunea şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată împotriva pârâţilor Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă V şi S.C. P. S.A. Râmnicu V.

Obligă pe pârâta A.J.O.F.M. V să acorde reclamanţilor şi intervenienţilor plăţile compensatorii prevăzute de art.28-32 din O.U.G. nr.98/1999.

Respinge cererea de plată a cheltuielilor de judecată.

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta S.C. P. S.A. RÂMNICU V, împotriva aceleiaşi sentinţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 ianuarie 2009, la Curtea de A p e l P i t e ş t i - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie.

N.S.P., P.G., L.I.,

Grefier,

Red.P.G.

Tehnored.G.T.

4 ex./22.01.2009

Jud.fond: G.E./N.N.