Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIE NR. 259/R-CM

Şedinţa publică din 17 Februarie 2009

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...), judecător

Judecător (...) G-(...)

Judecător (...) H.

Grefier N. T.

S-a luat în examinare pentru soluţionare, recursul declarat de reclamanţii E. N., E. E., F. N., F. J., D. B., N. M., J. N., H. M. D., D. D., N. B., N. G, E. D., E. J., D. G., D. J., E. U., D. E., N. E., N. M., E. J., H. H., N. N., D. H., N. N., N. N., N. F. J., N. E., N. N., T. B., E. G,E. G, J. E. F., U. F., M. N., D. G, D. G, D. U., P. G, O. T., N. E., N. D., E. J., E. N., O. F., H. N., E. N., E. F., E. G., E. N., D. F., E. E. D., D. O., T. S., N. D. , T. H., S. D., M. O., M. D., E. E., E. O., T. N., D. B., B. J., D. N., T. F. E., E. E., E. J., S. E., T. E., D.F. J., D. D., E. N., J. E., D. J., E. E. B., N. N., O. F., O. O.,E. N., E. N., E. F., G. N., D. J., O.T. J., E. E., E. O., E. T., T. N., T. F., E. F., U. B., G. J., G. N., O. V N., E. M., O. P. N., E. O., E. F., E. N., E. U., G. F., E. B., H. F., E. G, E. B., G. T., E. E. , E. D., E. J., E. J., D. U., E. N., DIN E., E. O., D. E., E. D., E. G, O. J.,U. G, E. O., G. D. N., E. O. J., N. D.,J. U. şi P. B., împotriva sentinţei civile nr.1073 din 02 decembrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a, în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, au răspuns avocat E. D. pentru recurenţii-reclamanţi, în baza împuternicirii avocaţiale emisă de B a r o u l V â l c e a - Cabinet individual, consilier juridic N. E.a (...) pentru recurenta-pârâtă S.C. P. S.A., în baza împuternicirii nr.1779/2009 şi consilier juridic T. E. pentru intimata-pârâtă Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă V, în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr.943/2009 emisă de Colegiul consilierilor juridici V.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care :

Consilier juridic T. E. pentru intimata-pârâtă Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă V, depune la dosar borderou cu acte şi concluzii scrise.

Avocat E. D. pentru recurenţii-reclamanţi, depune la dosar deciziile nr.35/R-CM şi nr.36/R-CM din 15 ianuarie 2009 pronunţate de Curtea de A p e l P i t e ş t i.

Reprezentanţii recurenţilor-reclamanţi şi intimaţilor-pârâţi, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.

Curtea constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra lui.

Avocat E. D. având cuvântul pentru recurenţii-reclamanţi, susţine oral recursul aşa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în tot a hotărârii criticate şi pe fondul cauzei, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei în sensul admiterii acţiunii şi pentru al doilea capăt de cerere, obligarea pârâtei A.J.O.F.M. V la plata către reclamanţi a plăţilor compensatorii prevăzute de art.28, 29 din O.U.G. nr.98/1999.

Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

Consilier juridic N. E.a pentru recurenta-pârâtă S.C. P. S.A. având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar şi susţinute oral.

Susţine că, în mod corect instanţa de fond a admis lipsa calităţii procesual pasive a societăţii pe care o reprezintă, având în vedere că dispoziţiile legale cuprinse atâta în O.U.G. nr.116/2006 cât şi O.U.G. nr.98/1999 vizează alte entităţi obligate la plata sumelor pretinse de reclamanţi. Faptul că reclamanţii au fost salariaţii societăţii pe care o reprezintă nu are relevanţă atâta timp cât obiectul cererii îl constituie obligarea la plata unor sume de bani, iar potrivit dispoziţiilor legale, nu angajatorul care a efectuat concedierea are obligaţia efectuării acestor plăţi, fie că e vorba de un venit lunar de completare în baza OUG nr.116/2006 sau de salarii compensatorii.

Pe fondul cauzei, arată că în ceea ce priveşte concedierea colectivă care face obiectul prezentei cauze, aceasta nu se încadrează în condiţiile instituite de O.U.G.nr.116/2006, întrucât S.C. P. S.A. nu a făcut parte din societăţile care au avut un program de restructurare aprobat până la 31.01.2007, nu a existat o hotărâre de guvern în care să fie nominalizată societatea pe care o reprezintă şi să fie precizat numărul de salariaţi disponibilizaţi şi că nu a fost nominalizată în anexa 3 a O.U.G.nr.116/2006, astfel că solicitarea de către reclamanţi a venitului lunar de completare prevăzut de OUG nr.116/2006 este nefondată.

Mai arată că este nefondată şi solicitarea de către reclamanţi a plăţilor compensatorii prevăzute de art.98/1999. Susţine că salariaţii au fost concediaţi ca urmare a desfiinţării locurilor de muncă şi cele cinci salarii compensatorii au fost acordate acestora aşa cum prevede Codul muncii.

Consilier juridic T. E. pentru intimata-pârâtă Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă V având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar şi susţinute oral.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă:

Prin acţiunea înregistrată la data de 15 mai 2008, reclamanţii E. E., F. N., F. J., D. B., N. M., J. N., H. M. D., D. D., N. B., N. G, E. D., E. J., D. G., D. J., E. U., D. E. N. E., N. M., E. J., H. H., N. N., D. H. N. N., N. N., N. F. J., N. E., N. N., T. B., E. G, E. G, J. E. F. U. F., M. N., D. G, D. G, D. U., P. G, O. T. N. E., N. D., E. J., E. N., O. F., H. N., E. N., E. F., E. G., E. N., D. F., E. E. D., D. O., T. S., N. D., T. H., S. D., M. O., M. D., E. E., E. O., T. N., D. B., B. J., D. N., T. F. E., E. E., E. J., S. E., T. E., D.F. J., D. D., E. N., J. E., D. J., E. E. B., N. N., O. F., O. O., E. N., E. N., E. F., G. N., D. J., O.scu J., E. E., E. O., E. T., T. N., T. F., E. F., U. B., G. J., G. N., O. V N., E. M., O. P. N., E. O., E. F., E. N. E. U., G. F., E. B., H. F., E. G, E. B., G. T., E. E., E. D., E. J., E. J., D. U., E. N., E. O., D. E., E. D., E. G, O. J., U. G, E. O., G. D. N., E. O. J., N. D., J. U., P. B., au chemat în judecată pe pârâtele Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă V şi S.C. P. S.A. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată prima pârâtă să le plătească sumele de bani cu titlu de venit lunar de completare, conform art.7 lit.c din O.U.G. nr.116/2006, iar în subsidiar, în situaţia în care se va aprecia că dispoziţiile acestei ordonanţe nu sunt aplicabile în cauză, să fie obligată pârâta A.J.O.F.M. V la plata sumei de bani cu titlu de plăţi compensatorii în baza art.28, 29 din O.U.G. nr.98/1999 republicată şi modificată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că, în data de 31.03.2008, au fost emise în baza art.73 alin.1 Codul muncii şi art.39 alin.1 din contractul colectiv de muncă preavize de concediere către reclamanţii angajaţi ai S.C. P. S.A., având în vedere că S.C. D. S.R.L. M, judeţul P, a cumpărat activele Complexului de E. Avicola E., Fabrica de O. Combinate E., Complexul de Porci T..

Ca atare, activitatea în cadrul acestor subunităţi a încetat, fapt care a determinat desfiinţarea efectivă a locurilor de muncă ale reclamanţilor, dispunându-se concedierea colectivă a 598 de angajaţi, printre care şi reclamanţii, emiţându-se ulterior deciziile de concediere.

Întrucât angajatorul S.C. P. S.A. este o societate comercială cu capital majoritar de stat, reclamanţii au apreciat că în cauză sunt aplicabile în principal dispoziţiile O.U.G. nr.116/2006, în temeiul cărora, potrivit prevederilor art.7, au dreptul la plata unui venit lunar de completare, alături de alte măsuri de protecţie socială, venit lunar de completare al cărui cuantum şi perioadă de acordare sunt prevăzute în art.8 alin.1 şi 2 din O.U.G. nr.116/2006 în funcţie de salariul mediu net al fiecărui angajat şi în funcţie de vechimea în muncă.

Pentru situaţia în care s-ar aprecia de către tribunal că reclamanţilor nu le sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr.116/2006, aceştia au solicitat să se aibă în vedere dispoziţiile O.U.G. nr.98/1999, care prevăd că în cazul concedierilor colective să stabilesc plăţi compensatorii către salariaţii disponibilizaţi potrivit celor prevăzute la art.32 din actul normativ.

S-a precizat de asemenea că dreptul reclamanţilor de a obţine plăţi compensatorii se naşte la data desfacerii contractului individual de muncă, iar plata compensatorie reprezintă o sumă neimpozabilă egală cu salariul net pe unitate în luna anterioară disponibilizării.

Astfel fiind, s-a cerut să se aibă în vedere că pentru fiecare dintre reclamanţi stabilirea corectă a drepturilor băneşti reprezentând fie venituri lunare de completare, fie plăţi compensatorii, trebuie să se facă în raport de salariul mediu net pe unitate şi de media ultimelor trei salarii nete înainte de concediere pentru fiecare angajat în funcţie de contractul lui individual de muncă.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta S.C. P. S.A. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât acest venit de completare se stabileşte odată cu indemnizaţia de şomaj şi se acordă de către agenţiile de ocupare a forţei de muncă judeţene, iar în aceea ce priveşte al doilea capăt de cerere prin care reclamanţii au solicitat fie venituri lunare de completare, fie plăţi compensatorii, având la bază, în principal, prevederile O.U.G. nr.116/2006, iar în subsidiar prevederile O.U.G. nr.98/1999, pârâta a susţinut că prin Hotărârea AGA nr.20/6.11.2007 s-a aprobat scoaterea la vânzare a activelor Complexului de E. Avicola E., Fabrica de O. Combinate E. şi Complexul de Porci T., în data de 31.01.2008 având loc licitaţie deschisă cu strigare pentru vânzarea acestor active.

Potrivit procesului-verbal de licitaţie nr.1017/31.01.2008 şi a contractului de vânzare-cumpărare active nr.3099/31.03.2008, aceste active au fost cumpărate de către S.C. D. S.R.L. M, încetând astfel activitatea în cadrul acestor subunităţi, ceea ca a determinat desfiinţarea efectivă a locurilor de muncă, iar în temeiul dispoziţiilor art.55 lit.c , 58, 65, 66, 68 alin.1 lit.c Codul muncii şi art.36 şi 37 din contractul colectiv de muncă al P. S.A., începând cu data de 30.04.2008 au încetat contractele individuale de muncă ale reclamanţilor pentru motive care nu au ţinut de persoana salariaţilor, ca urmare a concedierii colective.

O.U.G. nr.116/2006 priveşte protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale.

Pârâta a susţinut că prevederile O.U.G. nr.116/2006 se aplică numai personalului disponibilizat prin concedieri colective din cadrul societăţilor menţionate expres la O.U.G. nr.116/2006, iar S.C. P. S.A. nu se află nominalizată printre aceste societăţi.

Referitor la O.U.G. nr.98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, aceeaşi pârâtă a susţinut că la art.1 din actul normativ menţionat s-a prevăzut că măsurile de protecţie socială se aplică salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată şi care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare, de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, precum şi regii autonome, societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare.

Aceeaşi pârâtă a formulat la data de 03.06.2008 cerere de chemare în garanţie a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, iar ulterior, prin adresa nr.7019/30.06.2008 a renunţat la judecată, tribunalul luând act de această cerere prin încheierea de şedinţă din data de 2 septembrie 2008.

Pârâta A.J.O.F.M. V a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând în esenţă că atât dispoziţiile O.U.G. nr.116/2006 cât şi cele ale O.U.G. nr.98/1999 nu sunt aplicabile reclamanţilor deoarece, în lipsa unei hotărâri de guvern în care să se precizeze în mod expres faptul că S.C. P. S.A. va beneficia de prevederile celor două acte normative menţionate, nu se poate adăuga la lege pentru a se acorda reclamanţilor drepturile băneşti solicitate prin acţiune.

În urma probelor administrate în cauză, T r i b u n a l u l V â l c e a, prin sentinţa civilă nr.1073 din 02 decembrie 2008, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. P. S.A. şi a respins acţiunea formulată de reclamanţi împotriva pârâtei A.J.O.F.M. V.

S-a reţinut de instanţa de fond, la pronunţarea acestei sentinţe, că potrivit dispoziţiilor art.7 lit.c din Normele de aplicare a O.U.G. nr.116/2006 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, societăţile care sunt obligate să efectueze plata de drepturi privind venitul lunar de completare se referă la persoanele juridice strict menţionate de dispoziţiile legale ale art.7 lit.c, între care nu se regăsesc şi societăţile comerciale de tipul S.C. P. S.A.

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată în calitate de pârât şi aceea care poate fi ţinută obligată în raportul juridic dedus judecăţii.

Având în vedere împrejurarea că dispoziţiile legale cuprinse atât în O.U.G. nr.116/2006 cât şi în O.U.G. nr.98/1999 vizează alte entităţi decât S.C. P. S.A., această societate nu poate fi ţinută obligată în raportul juridic dedus judecăţii faţă de pretenţiile reclamanţilor cu privire la venitul lunar de completare şi cu privire la plăţile compensatorii.

Pe fondul cauzei, s-a reţinut că, aşa cum rezultă din contractele individuale de muncă şi din deciziile de concediere depuse la dosar, reclamanţii au avut calitatea de angajaţi ai S.C. P. S.A. şi au fost ulterior disponibilizaţi ca urmare a concedierii colective, pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, în temeiul dispoziţiilor art.55 lit.c, 58, 65, 66, 68 alin.1 lit.c Codul muncii şi ale art.36 şi 37 din contractul colectiv de muncă al S.C. P. S.A.

Ulterior disponibilizării, reclamanţii au solicitat pârâtei A.J.O.F.M. V sume de bani cu titlu de venit lunar de completare în temeiul prevederilor O.U.G. nr.116/2006, cât şi ale O.U.G. nr.98/1999.

Potrivit dispoziţiilor exprese ale art.2 din O.U.G. nr.116/2006, societăţile care pot efectua concedieri colective în condiţiile acestei ordonanţe, precum şi numărul de salariaţi care urmează să fie disponibilizaţi se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, numai în condiţiile în care au un program de restructurare şi reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare, aprobat astfel încât concedierea colectivă să nu depăşească termenul de 31 decembrie 2008 sau, după caz, termenul de 31 decembrie 2010 pentru persoanele concediate în cadrul societăţilor prevăzute la anexa 3.

Lista societăţilor prevăzute la anexa 3 cuprinde Compania Naţională a I. S.A. P şi Compania Naţională a V. S.A. B.

După cum rezultă din prevederile art.3 din O.U.G nr.116/2006, măsurile de protecţie socială prevăzute de ordonanţă se acordă în baza programelor de restructurare şi reorganizare sau numai a programelor de restructurare ori de reorganizare a societăţilor prevăzute la art.1, aprobate de autoritatea publică implicată.

În ceea ce priveşte societatea comercială pârâtă, aceasta nu a efectuat concedieri colective în temeiul O.U.G. nr.116/2006, deoarece nu a existat o hotărâre a Guvernului cu privire la această societate şi nici un program de reorganizare şi restructurare a acestei societăţi.

Examinând cererea reclamanţilor cu privire la acordarea, în subsidiar, a sumei de bani cu titlu de plăţi compensatorii în baza art.28, 29 din O.U.G. nr.98/1999, tribunalul a constatat că aceste prevederi legale referitoare la plăţile compensatorii sunt aplicabile societăţilor care au fost în mod expres menţionate în O.U.G. nr.98/1999, între acestea neregăsindu-se şi S.C. P. S.A.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii.

Se arată, în motivarea recursului formulat, că hotărârea instanţei de fond este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii.

Instanţa de fond a interpretat în mod greşit atât dispoziţiile art.2 din O.U.G. nr.116/2006, cât şi dispoziţiile art.1 din O.U.G. nr.98/1999, apreciind în mod eronat că acestea nu se aplică în cauza de faţă.

Nu s-a avut în vedere că din dispoziţiile art.2 din O.U.G. nr.116/2006 rezultă în mod clar care sunt societăţile comerciale cu capital majoritar de stat care pot efectua concedieri colective. Acestea se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau A.V.A.S., numai în condiţiile în care există un program de restructurare sau reorganizare aprobat, astfel încât concedierea colectivă să nu depăşească termenul de 31 decembrie 2008 sau, după caz, 31 decembrie 2010 pentru persoanele concediate din cadrul societăţilor prevăzute în anexa 3 a acestei ordonanţe. Fără îndeplinirea acestor condiţii intimata S.C. P. S.A. nu putea să procedeze la concedierea colectivă a 379 de angajaţi, neexistând mai multe forme de concedieri colective, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.

În ceea ce priveşte respingerea capătului subsidiar de cerere, instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile art.1 din O.U.G. nr.98/1999, apreciind că vânzarea unui activ ca în cazul de faţă nu ar constitui restructurare, reorganizare, închidere operaţională, privatizare sau lichidare.

Faptul că prin vânzarea activelor către S.C. D. S.R.L. M, locurile de muncă din cadrul subunităţilor Avicola E., FNC E. şi Complexul de Porci T. şi-au desfiinţat activitatea, încetând să mai existe. Aceasta nu poate fi decât o restructurare a societăţii sau închidere operaţională a activităţii, condiţii prevăzute de art.1 din O.U.G. nr.98/1999 în vederea plăţilor compensatorii.

Faţă de motivele arătate se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei civile atacate, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

Recursul declarat de reclamanţi este întemeiat.

Reclamanţii au fost concediaţi urmare a vânzării de către angajatorul S.C. P. S.A. către S.C. D. S.R.L. M a activelor complexului de păsări Avicola E., fabrica de nutreţuri combinate FNC E. şi Complexul de Porci T., invocându-se ca temei legal dispoziţiile art.73 alin.1 din Codul muncii şi art.39 alin.1 din contractul colectiv de muncă.

Aceştia pretind că la concedierea colectivă trebuia să li se acorde un venit lunar de completare în baza art.7 lit.c din O.U.G. nr.116/2006 sau plăţi compensatorii în baza art.1 din O.U.G. nr.98/1999.

Prima susţinere a reclamanţilor, în sensul aplicabilităţii O.U.G. nr.116/2006 este neîntemeiată, sub acest aspect hotărârea primei instanţe fiind corectă.

Conform art.2 din acest act normativ, societăţile care pot efectua concedieri colective în condiţiile acestei ordonanţe de urgenţă, precum şi numărul de salariaţi ce urmează să fie disponibilizaţi se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, numai în condiţiile în care au un program de restructurare şi reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare, aprobat astfel încât concedierea colectivă să nu depăşească termenul de 31 decembrie 2008 sau, după caz, termenul de 31 decembrie 2010 pentru persoanele concediate din cadrul societăţilor prevăzute în anexa nr. 3.

Art.3 din O.U.G. nr.116/2006 prevede că măsurile de protecţie socială prevăzute de actul normativ se acordă în baza programelor de restructurare şi reorganizare sau numai a programelor de restructurare ori de reorganizare a societăţilor prevăzute la art. 1, aprobate de autoritatea publică implicată, programe care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu menţiunile expres enumerate de lege.

Rezultă aşadar, că actul normativ impune anumite condiţii pentru a deveni aplicabile măsurile de protecţie pe care le cuprinde: existenţa unui program de restructurare şi/sau de reorganizare; respectarea unor termene limită; emiterea unei hotărâri de guvern, la propunerea ministerelor de resort sau a A.V.A.S., cu societăţile ce pot efectua concedieri colective şi numărul de salariaţi ce urmează să fie disponibilizaţi.

În speţă nu s-a dovedit că aceste condiţii instituite de O.U.G. nr.116/2006 ar fi fost îndeplinite, iar pe de altă parte curtea constată că societatea comercială P. S.A. nu este cuprinsă în nici una dintre anexele actului normativ.

În această situaţie, Curtea constată că prima instanţă a apreciat în mod corect că în cauză nu se aplică dispoziţiile O.U.G. nr.116/2006.

Curtea apreciază însă ca fiind fondată critica formulată în recurs de reclamanţi, referitoare la aplicabilitatea O.U.G. nr.98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective.

Conform art.1 din acest act normativ, măsurile de protecţie socială prevăzute de ordonanţa de urgenţă se aplică salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată şi care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare, de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, precum şi regii autonome, societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare, denumite în continuare angajatori.

Rezultă deci că actul normativ se aplică salariaţilor disponibilizaţi prin concedieri colective efectuate în procesele de: restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare, iar T r i b u n a l u l V â l c e a a apreciat că în speţă nu suntem în prezenţa nici unuia dintre aceste procese, concluzie pe care curtea o apreciază ca fiind greşită.

Potrivit art.14 alin.1, în cazul închiderii operaţionale reglementate de O.U.G. nr.88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr.99/1999, salariaţii disponibilizaţi prin concedieri colective beneficiază de măsurile de protecţie socială prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

Conform art.2 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, dispoziţiile actului normativ se aplică şi vânzării de active ale regiilor autonome şi ale societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, inclusiv ale companiilor naţionale şi ale societăţilor naţionale ori ale celorlalte societăţi comerciale rezultate din reorganizarea unei regii autonome de interes naţional sau local.

Închiderea operaţională şi vânzarea activelor nerentabile este reglementată în Secţiunea I a O.U.G. nr.88/1997, respectiv în art.32⁵-32⁷.

Astfel, conform art.32⁵, vor fi supuse închiderii operaţionale toate activele pentru care din procesul de exploatare şi valorificare a produselor şi serviciilor pe care le realizează nu se pot recupera cel puţin cheltuielile aferente, cu excepţia celor a căror exploatare nu poate fi oprită în temeiul unor dispoziţii legale ori care sunt integrate într-un proces tehnologic complex, dacă pe ansamblul exploatării acestuia se realizează profit. În acest scop este interzisă compensarea pierderilor dintr-un sector de activitate al societăţii comerciale cu veniturile obţinute din alt sector. Nu se consideră compensare cota-parte cu care sectorul care are pierderi a contribuit la realizarea acestor venituri.

Potrivit art.32⁶, activele închise operaţional sunt supuse în mod obligatoriu vânzării, iar salariaţii vor fi disponibilizaţi, cu acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege, iar conform art.32⁷, vânzarea activului se face pe bază de licitaţie publică cu strigare, potrivit prevederilor normelor metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. 

Din coroborarea textelor de lege de mai sus rezultă că măsurile de protecţie instituite de O.U.G. nr.98/1999 sunt aplicabile şi în situaţia vânzării de active (în cadrul procesului de privatizare) de către societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, aşa cum este S.C. P. S.A.

Ca atare, Curtea concluzionează că în speţă îşi găseşte aplicabilitatea O.U.G. nr.98/1999, care prevede ca măsură de protecţie pentru salariaţii disponibilizaţi colectiv acordarea unei plăţi compensatorii, ce reprezintă, potrivit art.28, o sumă neimpozabilă al cărei cuantum lunar este egal cu salariul mediu net pe unitate, realizat în luna anterioară disponibilizării.

Suma totală de bani acordată cu titlu de plată compensatorie este reglementată de art.32 alin.1 din O.U.G. nr.98/1999 şi ea diferă în funcţie de vechimea în muncă.

Recursul declarat de reclamanţi urmează a fi admis faţă de motivele sus arătate, în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă, se va modifica sentinţa civilă atacată în sensul că se va admite acţiunea acestora şi va fi obligată pârâta A.J.O.F.M. Râmnicu V să acorde reclamanţilor plăţile compensatorii prevăzute de art.28-32 din O.U.G. nr.98/1999.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii E. N., E. E., F. N., F. J., D. B., N. M., J. N., H. M. D., D. D., N. B., N. G, E. D., E. J., D. G., D. J., E. U., D. E., N. E., N. M., E. J., H. H., N. N., D. H., N. N., N. N., N. F. J., N. E., N. N., T. B., E. G,E. G, J. E. F., U. F., M. N., D. G, D. G, D. U., P. G, O. T., N. E., N. D., E. J., E. N., O. F., H. N., E. N., E. F., E. G., E. N., D. F., E. E. D., D. O., T. S., N. D. , T. H., S. D., M. O., M. D., E. E., E. O., T. N., D. B., B. J., D. N., T. F. E., E. E., E. J., S. E., T. E., D.F. J., D. D., E. N., J. E., D. J., E. E. B., N. N., O. F., O. O.,E. N., E. N., E. F., G. N., D. J., O.T. J., E. E., E. O., E. T., T. N., T. F., E. F., U. B., G. J., G. N., O. V N., E. M., O. P. N., E. O., E. F., E. N., E. U., G. F., E. B., H. F., E. G, E. B., G. T., E. E. , E. D., E. J., E. J., D. U., E. N., DIN E., E. O., D. E., E. D., E. G, O. J.,U. G, E. O., G. D. N., E. O. J., N. D., J. U. şi P. B., împotriva sentinţei civile nr.1073 din 02 decembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a, în dosarul nr(...), pe care o modifică în sensul că admite acţiunea formulată de reclamanţii-recurenţi şi obligă pe pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ V să acorde reclamanţilor plăţile compensatorii prevăzute de art.28-32 din O.U.G. nr.98/1999.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 februarie 2009, la Curtea de A p e l P i t e ş t i - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie.

L.I., T.G.S., P.G.,

Grefier,

Red.P.G.

Tehnored.G.T.

4 ex./19.02.2009

Jud.fond: D.E./C.A.N.