Cabinet avocat Dreptul muncii

- drepturi băneşti–

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 461

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2008

Preşedinte (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B, cu sediul în B, Calea Naţională nr. 85, prin reprezentanţii săi legali, împotriva sentinţei nr. 1135 din 31 octombrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia civilă (dosar nr(...)).

La apelul nominal s/a prezentat consilier juridic U. E. pentru recurentă, lipsă fiind reclamanta intimată E. N.-D..

Procedura este completă.

S-au verificat lucrările dosarului după care, instanţa constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.

Consilier juridic U. E. pentru recurentă, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

C U R T E A

Asupra recursului de faţă, constată:

Prin cererea adresată T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i la data de 19.06.2007, reclamanta E. N./D. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 8/2003.

În motivare, reclamanta a arătat că a lucrat la S.C. „T.” S.A. D şi a fost disponibilizat în urma unui proiect de concediere colectivă, precizând că, deşi concedierea ar fi intrat sub incidenţa O.U.G. nr. 8/2003, nu a beneficiat de măsurile de protecţie socială prevăzute de actul normativ respectiv.

Reclamanta a arătat, în continuare, că obligaţia de a-i plăti drepturile băneşti prevăzute de ordonanţă îi revin A.J.O.F.M. B, aşa cum precizează dispoziţiile art. 3 din actul normativ respectiv. În plus, ceilalţi salariaţi care au fost concediaţi pe acelaşi temei juridic ar fi beneficiat de drepturile respective, încât se consideră discriminat faţă de aceştia.

Pârâta A.J.O.F.M. B, deşi legal citată nu a depus întâmpinare.

La solicitarea instanţei, S.C. „T.” SA D a precizat că deşi programul de restructurare a fost depus la AVAS încă din aprilie 2006, nu a primit nici un răspuns cu privire la acesta.

T r i b u n a l u l B o t o ş a n i, prin sentinţa nr. 1135 din 31.10.2007, a admis acţiunea formulată de reclamanta E. N.-D., în contradictoriu cu A.J.O.F.M. B şi a obligat pe pârâta A.J.O.F.M. să-i plătească reclamantei drepturile prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 8/2003.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pretenţia reclamantei este fondată, motivat de faptul că ordonanţa vizează, printre altele, şi societăţile cu capital majoritar de stat, condiţie pe care S.C. T. S.A.. D o îndeplineşte, A.V.A.S. deţinând un procent de peste 64% din acţiuni.

De asemenea, a mai reţinut că, dacă iniţial ordonanţa viza numai salariaţii disponibilizaţi în perioada 1 martie – 20 iunie 2003, ulterior, textul normativ respectiv a fost modificat în mai multe rânduri, extinzându-se această perioadă, astfel încât perioada în care a fost disponibilizat reclamantul (iulie 2006) este acoperită de ordonanţă.

S-a mai reţinut că, potrivit art. 6 din ordonanţă, lista societăţilor care pot efectua concedieri colective potrivit art. 1 se stabileşte prin Hotărâre de Guvern. Or, şi această condiţie este îndeplinită în speţă, deoarece a fost înscrisă în această listă prin H.G. 1358/2004, iar faptul că a fost nominalizată înseamnă, fără echivoc, că unitatea îndeplinea condiţiile impuse de ordonanţa de urgenţă pentru ca salariaţii săi să beneficieze de măsurile speciale de protecţie specială. D. ei în tabel a fost însă realizată de Guvern cu întârziere faţă de momentul primelor disponibilizări colective, precum şi limitativ – numai pentru salariaţii din 2004.

În temeiul art. 6 alin. 2 din OUG nr. 27/2003 raportat la art. 4 din OG nr. 98/1999 autorizaţia se consideră acordată dacă autoritatea nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la depunerea cererii.

Instanţa a constatat că această diferenţiere de tratament nu este justificată obiectiv de vreun scop legitim, or, conform art. 5 din Codul muncii, în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii, iar potrivit art. 6, toţi salariaţii beneficiază şi de protecţie socială, fără nici o discriminare. De asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat prin L. 103/2006, interzice autorităţilor publice acordarea discriminatorie a oricărui drept prevăzut de lege.

Reţinând că în speţă a fost încălcat principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii, instanţa a admis acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta A.J.O.F.M. B a declarat recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică. A arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile specifice instituite expres şi limitativ de textul O.U.G. nr. 8/2003 şi că AVAS B nu a aprobat programul de restructurare înaintat de către societate prin adresa nr. 9627 din 14.04.2006, întrucât este incomplet, nefiind viabil.

De asemenea, relevă că această societate nu apare nominalizată expres în hotărâre de guvern, H.G. nr. 1358/2004 nu poate fi invocată repetitiv pentru toate concedierile efectuate de S.C. „T.” SA D, care se referă la salariaţii disponibilizaţi în luna octombrie 2004. În fine, subliniază că neacordarea, în cazul supus examinării, a măsurilor de protecţie socială nu constituie discriminare, ci doar neîndeplinirea unor condiţii specifice de acordare a unor drepturi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate de pârâtă, curtea constată că acesta este neîntemeiat, avându-se în vedere următoarele:

Astfel, întrucât unitatea de la care a fost disponibilizat reclamanta, a întocmit un proiect de concediere colectivă, în baza hotărârilor Consiliului de Administraţie privind restructurarea din iunie-iulie 2006.

Societatea şi-a îndeplinit obligaţia de notificare a pârâtei A.J.O.F.M. şi ţinându-se seama că în proiectul de concediere s-au cuprins categoriile de personal ce vor fi afectate de disponibilizări, motivele ce au determinat iniţierea proiectului, criteriile care au stat la baza concedierii, critica pârâtei recurente că societatea nu a elaborat un program de restructurare aprobat de instituţia publică implicată, respectiv A.V.A.S., nu poate să constituie un motiv care să justifice neaplicarea în speţă a principiului egalităţii între salariaţi, de altfel aceştia nefiind în culpă cu nimic de pasivitatea organelor în drept, ce au întârziat nominalizarea societăţii, cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă în considerentele sentinţei recurate.

În ce priveşte cealaltă critică, referitoare la faptul că la data disponibilizării reclamantei societatea nu era înscrisă pe lista societăţilor aprobate prin hotărâre de Guvern, curtea o consideră, de asemeni, neîntemeiată, motivat de faptul că la data la care reclamanta a solicitat drepturile, respectiv data introducerii cererii de chemare în judecată, societatea era înscrisă pe listă, aşa încât, faţă de cele susmenţionate, reclamantul îndeplinea condiţiile impuse de O.U.G. nr. 8/2003, pentru a putea beneficia de reglementările ei.

În plus, chiar legiuitorul, prin modificările ulterioare ale ordonanţei, a extins perioada de disponibilizare tocmai pentru a diminua impactul social al concedierilor colective prin acordarea în mod similar a măsurilor de protecţie socială şi a acelor persoane concediate în continuare, respectiv după 31.12.2004.

Aşa fiind, faţă de cele ce preced, curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 C. pr. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B împotriva sentinţei nr. 1135 din 31 octombrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – Secţia civilă în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 22 aprilie 2008.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Red. G.N.

Tehnored. N.L.

Ex.2

Jud.fond: E. I., D. M.

15.05.2008, 2 ex.