Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 1423

Şedinţa publică de la 25 Februarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE -(...) (...)- Vicepreşedinte Instanţă

-(...) (...)- Preşedinte Secţie

-(...) (...)- Vicepreşedinte Instanţă

Grefier E. N.

XXX

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta pârâta SC E. D. SA, împotriva sentinţei civile nr. 4889/18.09.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata intimat T. F. D., având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns recurenta pârâta SC E. D. SA prin consilier juridic E..M., a lipsit intimata intimat T. F. D..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părţii prezente pentru a pune concluzii.

Consilier juridic E..M. pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, modificarea hotărârii T r i b u n a l u l u i D o l j, în sensul respingerii cererii.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă, constată:

T r i b u n a l u l D o l j, prin sentinţa nr. 4889 din 18 septembrie 2008 a admis acţiunea formulată de petenta T. F. D. şi a obligat pârâta SC E. D. SA la plata drepturilor băneşti prevăzute de art. 50 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate reprezentând indemnizaţie de concediere în raport de vechimea în muncă.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că reclamanta a fost salariata unităţii pârâte, pînă la data de 23.12.2005, aşa cum a rezultat din cartea de muncă şi din decizia de încetare a contractului de muncă, anexate în copii la dosar.

Pârâta la concediere i-a acordat doar drepturile prevăzute de art. 50 al. 4 din contractul colectiv de muncă, fără a-i acorda si drepturile prevăzute de art. 50 al. 1.

Potrivit art.50 alin 1din contractul colectiv de muncă angajatorul, la concedierea din motive care nu ţin de persoana salariatului, îi plăteşte salariatului o indemnizaţie minimă de concediere în funcţie de vechimea acestuia, respectiv de la 6 luni la 3 ani-un salariu mediu net, de la 3 la 10 ani-două salarii medii nete, de la 10 la 15 ani- 3 salarii medii nete, peste 15 ani- 4 salarii medii nete.

Conform art. 50 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă valorile efective ale indemnizaţiilor de concediere urmau să fie stabilite prin negociere cu F.S.L.I. E..

Instanta a considerat că prin negociere se stabileau doar valorile efective ale indemnizatiilor de concediere, respectiv numărul de salarii compensatorii, iar nu să se modifice obiectul in raport de care se calcula indemnizatia de concediere, respectiv să se inlocuiască vechimea in muncă cu vechimea in E.service.

In cazul lipsei negocierii cu privire la acordarea indemnizatiilor de concediere in raport de vechimea in muncă, instanta a considerat că sunt aplicabile cuantumurile stabilite in art. 50 al. 1, iar potrivit alin 4 al aceluiaşi articol, prevederile menţionate se completează cu prevederile Planului Social însuşit de părţi.

Această dispozitie presupune că suportul financiar reglementat de Planul Social pct. 4 sub denumirea de ”E. Financiare” in functie de vechimea in E., se adaugă la indemnizatia prevăzută de Contractul Colectiv de muncă-art. 50 al. 1.

Amendamentul din data de 09.01.2006 nu putea să modifice art. 4 din CCM, deoarece conform art. 31 din Legea 130/1996 pot interveni modificări la clauzele CCM, pe parcursul executării lui, în condiţiile legii, ori de cîte ori părţile convin acest lucru dar modificările aduse CCM se comunică în scris la E. B şi devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară dacă părţile convin.

Instanţa a apreciat această solicitare a reclamantei ca fiind întemeiată., în favoarea acestei interpretări pledează mai multe argumente:

La pct. 5 din Planul social E. se califică pachetele financiare de la pct. 4 ca fiind suport financiar, ceea ce presupune că s-a urmărit a se reglementa un nou ajutor financiar care se adaugă la drepturile reglementate de Contractul Colectiv la nivel de unitate, iar nu la eliminarea dreptului la indemnizatia de concediere de la 1 până la 4 salarii medii nete in functie de vechimea in muncă;

La art.8 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 s-a prevăzut la al. 1 că „părtile se obligă ca, in perioada de aplicare a prezentului contract colectiv de muncă, să nu promoveze si să nu sustină proiecte de acte normative a căror adoptare ar conduce la diminuarea drepturilor ce decurg din prezentul contract colectiv de muncă”.

Dacă s-ar adopta solutia contrară s-ar ajunge la anularea drepturilor reglementate prin contractul colectiv de muncă pe anul 2004 inregistrat la E. cu nr. 2714/16.04.2004, printr-un act - Planul social adoptat ulterior la 21.04.2005, incălcându-se astfel dispozitia expresă reglementată de art. 8 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007, de a nu se diminua drepturile ce decurg din contractele colective de muncă prin acte ulterioare.

La art. 7 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 la al. 1si 2 s-a prevăzut că „drepturile salariatilor prevăzute de prezentul contract colectiv de muncă, nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care au fost recunoscute anterior. Dacă pe cale legală sau conventională anterior incheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariati, se vor aplica acestea”

In contractul colectiv de muncă pe anul 2002 s-a prevăzut la al. 1 acordarea indemnizatiei de concediere in raport de vechimea in muncă, iar la al. 2 s-a prevăzut că dacă există reglementări mai favorabile se aplică si acestea.

In contractul colectiv de muncă pe anul 2003 s-a prevăzut la art. 50 valoarea indemnizatiei de concediere in raport de vechimea in muncă, iar la al. 4 s-a prevăzut că dacă există reglementări mai favorabile, se aplică si acestea.

In Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 nu s-a mai mentionat prevederea de la al. 4, fiind inlocuită cu mentiunea completării cu prevederile Planului Social.

Insă, asa cum am mai arătat, nu se pot incălca disp. art. 7 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 care prevăd la al. 1si 2 că „drepturile salariatilor prevăzute de prezentul contract colectiv de muncă, nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care au fost recunoscute anterior. Dacă pe cale legală sau conventională anterior incheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariati, se vor aplica acestea”;

Art. 9 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 prevede că „interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, in favoarea salariatului.”

A interpreta dreptul dedus judecatii in sensul că salariatii beneficiază doar de suportul financiar potrivit Planului Social, fără a beneficia de indemnizatia de concediere reglementată de art. 50 al. 1 din contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007, inseamnă a se interpreta această clauză in defavoarea salariaţilor.

Obligaţia pîrîtei de a acorda salariaţilor disponibilizaţi drepturile prevăzute în CCM al societăţii conform art. 50 alin. 1, reiese şi din următoarele:

- drepturile prevăzute de art. 50 alin. 1 au fost menţinute în CCM şi după apariţia Planului social la alin. 4 al aceluiaşi articol;

- drepturile de la art. 50 alin. 1 au fost renegociate anual tocmai pentru a fi acordate;

- drepturile de la art. 50 alin. 1 sunt stabilite în cuantumuri şi modalităţi de calcul diferite astfel ca tranşele stabilite se calculează la alin. 1 funcţie de vechimea în muncă, alin. 4 funcţie de vechimea în E.SERVICE.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta SC „E. D.” SA , criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

In motivele de recurs susţine că instanţa a dat o interpretare greşită art. 50 din CCM şi acordurilor sociale şi nu a înţeles exact situaţia reală a acordării indemnizaţiilor de concediere.

Că, prin hotărârea pronunţată nu a făcut altceva decât să oblige recurenta la plata de două ori a dreptului bănesc numit „indemnizaţie de concediere”, cumulând, contrar regulilor de drept, prevederile mai favorabile (indemnizaţia ce se acordă conform acordurilor sociale) cu cele mai puţin favorabile (indemnizaţia ce se acordă până la momentul încheierii acordurilor sociale şi care se calcula prin cumul aritmetic al unui număr de maxim 4 sau 5 salarii medii nete).

Precizează că prin admiterea cererii, instanţa de fond a ignorat convenţia părţilor CCM trecând peste puterea de lege a unei convenţii legal încheiate, interpretând clauzele CCM total opus faţă de voinţa părţilor, exprimată în mod clar şi fără a lăsa loc interpretărilor, faptul că salariaţii care sunt concediaţi din motive care nu ţin de persoana acestora primesc o singură sumă de bani cu titlu de indemnizaţie de concediere.

Susţine că prin B. Sociale încheiate la 07-..12.2005, 03.01.2006 şi 09.01.2007, semnate şi recunoscute de către ambele părţi semnatare ale CCM-ului, au fost stabilite următoarele: „. Plata unei indemnizaţii de concediere pentru vechimea în petrol, mai mare decât cea stabilită prin Contractul Colectiv de Muncă şi – stabilirea unor tranşe pentru vechimea în petrol, favorabile salariatului, după care se va calcula indemnizaţia de concediere”.

Recursul este fondat.

Art. 50 alin. 1 din CCM /2005, menţionează că, la concedierea din motive ce nu ţin de persoana salariaţilor, angajatorul are obligaţia de a plăti acestora o indemnizaţie minimă de concediere.

La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale planului social însuşit de părţi.

Din coroborarea textelor menţionate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensaţie bănească, intitulată indemnizaţie de concediere şi reprezintă una din măsurile de protecţie socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaţilor săi prin CCM, stabilindu-se indemnizaţia minimă de care pot beneficia aceştia.

Aceasta înseamnă că, la data naşterii acestui drept, angajaţilor nu li se pot acorda drepturi băneşti sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.

Este motivul pentru care părţile între care s-a încheiat CCM au înţeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articol se completează cu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensaţii băneşti, cuantumul acestora şi modalitatea de calcul fiind menţionate detaliat în planul social.

Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, în Amendamentul la planul social din 9. 01. 2006, părţile au menţionat că angajaţii, în funcţie de vechimea în E., vor primi următoarele pachete financiare cu titlu de indemnizaţii de concediere, iar salariul brut pe E. care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizaţii de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de E. salariaţilor săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizaţie de concediere.

Părţile au înţeles să lămurească acest aspect şi prin Amendamentul la planul social din 13.09.2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că nu se pot cumula indemnizaţiile de concediere.

Sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul dispoz. art. 312 Cod pr. civ., va admite recursul şi va modifica sentinţa, va respinge acţiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta pârâta SC E. D. SA, împotriva sentinţei civile nr. 4889/18.09.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata intimat T. F. D..

Modifică sentinţa nr. 4889/18.09.2008, respinge acţiunea.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 25 Februarie 2010.

Red.C.(...)

Tehn. Red. D.M.

2 ex./10.03.2010

j.f. M.O./

C.V.