Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIE NR. 25/R-CM

Şedinţa publică din 22 Ianuarie 2008

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...), judecător

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de intimata S.C. E. S. S.A. TG. S, cu sediul în Tg. S,(...), judeţul C, împotriva sentinţei civile nr.601/CM din 03 octombrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a răspuns avocat N. N. pentru intimatul-contestator J. J. F., în baza împuternicirii avocaţiale nr.82/2007 emisă de Cabinet individual-Baroul A, lipsind recurenta-intimată.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.

Curtea constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra lui.

Avocat M. N. având cuvântul pentru intimatul-contestator J. J. F., solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în mod corect fiind admisă contestaţia contractul de muncă al contestatorului fiind desfăcut în mod abuziv.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă:

Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la data de 14 februarie 2007, J. J. F. a formulat contestaţie împotriva deciziei din data de 9 februarie 2007, emisă de intimata S.C. E. S. S.A. Tg. S, prin care a fost concediat în temeiul art.264 lit.f din Codul muncii şi art.61 lit.a din Codul muncii, solicitând anularea acesteia şi reintegrarea pe postul deţinut anterior, de asemenea plata drepturilor salariale de care a fost privat şi daune morale în sumă de 5000 lei.

În motivarea contestaţiei a susţinut că nu a săvârşit abaterea ce i s-a imputat şi că deosebit, decizia de concediere este nulă pentru că nu descrie fapta ce constituie abatere disciplinară, nu menţionează prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul de muncă aplicabil, încălcate, nu cuprinde motivele pentru care i-au fost înlăturate apărările şi nu a fost convocat la cercetarea disciplinară prealabilă.

Ulterior, contestatorul a solicitat şi anularea deciziei nr.62/12.02.2007, la care se face referire în carnetul său de muncă, având acelaşi conţinut ca cea de mai sus.

T r i b u n a l u l A r g e ş prin sentinţa civilă nr.601/CM din data de 3 octombrie 2007 a admis în parte contestaţia şi a anulat deciziile din data de 9 februarie 2007 şi 12 februarie 2007, dispunând reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior şi obligarea intimatei la plata drepturilor salariale indexate, majorate şi actualizate, de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.

Ca să pronunţe această sentinţă, tribunalul a reţinut în esenţă, că decizia de concediere disciplinară este lovită de nulitate absolută, deoarece nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art.268 alin.2 din Codul muncii sub această sancţiune, respectiv descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, încălcate şi menţionarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestator cu prilejul cercetării disciplinare prealabile.

Intimata a declarat recurs împotriva sentinţei de mai sus, susţinând că deşi a depus toată documentaţia cu privire la prejudiciul cauzat de contestator ce a condus la emiterea deciziei de concediere disciplinară, instanţa s-a pronunţat doar pe excepţie.

În drept şi-a întemeiat greşit susţinerile pe disp.art.304 pct.10 şi 11 Cod procedură civilă, abrogate.

Analizând recursul în tot prin prisma art.304¹ Cod procedură civilă, rezultă că este nefondat.

Potrivit art.268 alin.2 din Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute în decizie se cuprind în mod obligatoriu, printre altele, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condiţiile prev. de art.267 alin.3 nu a fost efectuată cercetarea.

În cauză, în conţinutul deciziei de concediere emisă de intimată la data de 9 februarie 2007, nu au fost făcute aceste precizări, soluţia pronunţată de instanţă, care a constatat nulitatea actului, fiind corectă.

În această situaţie, pronunţându-se pe excepţie, instanţa nu mai era obligată să analizeze fondul pricinii în sensul de a vedea dacă a existat un prejudiciu cauzat din culpa contestatorului şi dacă săvârşirea acestuia constituie abatere disciplinară menită a conduce la sancţiunea aplicată.

Prin urmare, recursul este nefondat şi urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata S.C. E. S. S.A. TG. S, împotriva sentinţei civile nr.601/CM din data de 3 octombrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22 ianuarie 2008, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie.

P.G., L.I., C.D.,

Grefier,

Red.C.D.

Tehnored.V.S.

Ex.2/30.01.2008.

Jud.fond: N.D..

F.V..