Cabinet avocat Dreptul muncii

Format vechi nr.958/2009

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.5792/R

Şedinţa publică de la 21 octombrie 2009

Curtea compusă din :

PREŞEDINTE - (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...) H.

GREFIER - E. N.

*****************

Pe rol fiind soluţionarea cererii recurs formulată de recurentul E. G. D. împotriva sentinţei civile nr.6422 din data de 16.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.1228/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC”E. B”SRL, având ca obiect:”contestaţie împotriva deciziei de concediere”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă recurentul E. G. D., prin avocat E. J. în baza împuternicirii avocaţiale nr.4 din 19.10.2009 depusă la dosar-fila 53 şi intimata SC”E. B”SRL, prin avocat E. E. în baza împuternicirii avocaţiale nr.(...) din 11.05.2009 depusă la dosar-fila 12.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, părţile, interpelate fiind, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Curtea, având în vedere înscrisurile aflate la dosar, administrate în cadrul probei cu înscrisuri cu privire la tardivitatea formulării cererii de recurs, urmează a face aplicarea dispoziţiilor art.310 cod proc. civilă, socotind că recursul a fost formulat în interiorul termenului legal prevăzut de lege.

Intimata SC”E. B”SRL, prin avocat E. E., având cuvântul asupra aplicării prevederilor art.310 cod proc. civilă, solicită a se observa că la dosarul cauzei sunt înscrisuri suficiente pentru a se constata că recursul a fost declarat peste termenul legal prevăzut de lege, pe de o parte, iar pe de altă parte, societatea intimată a solicitat în mai multe rânduri ca recurentul să depună la dosar înscrisuri, în combaterea excepţiei de tardivitate.

Recurentul E. G. D., prin avocat E. J., având, prezintă instanţei de recurs originalul documentului aflat la fila 6 a prezentului dosar, reprezentând dovada de expediere a recursului prin intermediul firmei de curierat, arătând că, la fila 44 a acestui dosar, se regăseşte încheierea de şedinţă din data de 01 iulie 2009 prin care societatea intimată a solicitat conservarea înscrisului aflat la fila 6, însă, plicul aflat la fila 6 cuprinde două file, lipite una de cealaltă, din care se poate observa că recursul dedus judecăţii a fost declarat la data de 29.12.2008.

În legătură cu celelalte date cu privire la firma de curierat, recurentul, prin avocat, arată că firma D. SA nu are nicio legătură cu cauza de faţă, atâta vreme cât recursul a fost expediat prin intermediul Courier M. Grup SA.

Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părţilor cuvântul în susţinerea şi combaterea cererii de recurs.

Recurentul E. G. D., prin avocat E. J., având cuvântul, susţine oral motivele de recurs, solicitând a se observa că pe data de 06.12.2007 recurentul în cauză a primit un e-mail numit „internal memo”, prin care i s-a adus la cunoştinţă că este concediat ca urmare a evoluţiei proiectelor de care era responsabil şi s-a solicitat predarea autoturismului de serviciu, toate joburile de pe proiectele curente şi T.-ul cardului, fără a se prezenta motivele în fapt şi în drept.

Instanţa de fond, prin hotărârea pronunţată, a ajuns la concluzia că acest e-mail nu poate fi considerat ca fiind o decizie de concediere pentru simplul motiv că nu era semnat de un reprezentant la societăţii ca să poată produce efecte, pe de o parte, iar pe de altă parte, că o persoană nu poate fi concediată printr-un e-mail.

În combaterea acestei concluzii, solicită a se observa că, în cursul lunii februarie, se emite un document de către directorul economic al societăţii, document aflat la dosar, însoţit de o precizare prin care se arată că recurentul a dat o importanţă greşită e-mailului primit, salariatul fiind chemat la serviciu. Însă, această precizare nu poate fi apreciată ca fiind o revocare a deciziei de concediere.

De asemenea, recurentul, prin avocat, mai arată că nu a fost citat în vederea efectuării cercetării disciplinare, iar semnătura aflată pe confirmarea de primire a convocării este un fals, chiar dacă societatea intimată menţionează în cadrul deciziei că ar fi avut loc o convocare corespunzătoare, fără a fi indicată data şi locul unde ar fi avut loc această convocare, arătându-se numai faptul că procesul-verbal al Comisiei de Cercetare Disciplinare ar fi fost înregistrat la data de 14.03.2008.

Cât priveşte decizia de concediere, solicită a se observa că, din data de 19.12.2007, recurentul nu s-a mai prezentat la serviciu bazându-se pe acel e-mail prin care i s-a luat autoturismul de serviciu, joburile cât şi T.-ul cardului şi care au fost predate altor angajaţi din cadrul societăţii intimate.

Aşa fiind, recurentul apreciază că, în cauză, nu a avut loc o cercetare disciplinară, iar descrierea faptei în sensul că nu s-a mai prezentat la serviciu din data de 19.12.2007, fără a se preciza până la ce dată, şi că nu şi-ar fi îndeplinit atribuţiile de serviciu, nu poate conduce la concluzia legalităţii concedierii, cu atât mai mult cu cât, ulterior, societatea intimată a încercat să revoce această decizie de concediere pentru că nu avea o dovadă certă de predare a T.-ului şi nicio dovadă că recurentul nu ar fi fost la serviciu şi nu şi-a îndeplinit atribuţiile ce i se cuveneau la locul de muncă.

În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat în scris, reţinerea cauzei spre judecare, admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată şi completată ulterior, în sensul admiterii tuturor capetelor de cerere invocate prin cererea completatoare.

Cu cheltuieli de judecată ce vor fi solicitate pe cale separată.

Intimata SC”E. B”SRL, prin avocat E. E., având cuvântul, solicită a se observa că acel e-mail la care recurentul a făcut referire, se află depus la dosar, însă nu se poate stabili cine a procedat la expedierea acestuia, având în vedere faptul că însuşi recurentul, în cadrul societăţii, se putea muta de la un calculator la altul, existând posibilitatea ca acest e-mail să fie trimis chiar de recurent de la un alt computer către computerul său, atâta vreme cât acest e-mail nu poartă o semnătură a unui reprezentant la societăţii.

Astfel, societatea intimată a luat cunoştinţă de faptul că a fost chemată în judecată de către salariat, chiar dacă a făcut toate demersurile necesare pentru a evita încetarea raporturilor de muncă cu recurentul, în sensul că a achitat acestuia drepturile salariale pe o perioadă de trei luni, numai pentru a ase prezenta la locul de muncă.

În ceea ce priveşte perioada în care recurentul nu s-a prezentat la locul de muncă, intimata, prin avocat, solicită a se observa că această perioadă coincide cu perioada în care societatea se afla în vacanţă, iar programul de lucru al recurentului, este foarte flexibil.

Având în vedere cele susţinute, solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile recurate ca fiind temeinică şi legală.

Fără cheltuieli de judecată.

Recurentul E. G. D., prin avocat E. J., având cuvântul în replică, arată că aspectele expuse de intimată prin avocat nu pot fi reţinute, câtă vreme este greu de conceput ca salariatul să se instaleze la un alt calculator pentru a-şi expedia e-mail-ul, despre care societatea susţine că nu are cunoştinţă. Dacă s-ar accepta un astfel de scenariu, ar apărea ca lipsit de suport punctul de vedere al directorului economic, prin care se arată că recurentul a dat o prea mare importanţă acelui e-mail, pe de o parte, iar pe de altă parte, solicită a se observa că în faţa instanţei de fond, societăţii intimate i s-a pus în vedere să depună la dosar fişele de pontaj, însă aceasta nu s-a conformat acestor dispoziţii.

Cu privire la susţinerea intimatei referitoare la plata celor trei salarii, recurentul, prin avocat, arată că într-adevăr aceste trei salarii au fost virate pe cadrul de salariul al salariatului, dar în scopul validării acelui e-mail intitulat „internal memo”.

Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile şi reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului civil dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.6422 din data de 16.10.2008, pronunţată în dosarul nr(...), T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive in privinţa cererii in pretenţii rezultând din contractul de cesiune de drepturi de autor Şi, În consecinţă, a respins capătul de cerere menţionat, formulat de reclamantul E. G. D., in contradictoriu cu intimata SC E. B SRL; a respins celelalte cereri, ca neîntemeiate şi a luat act ca nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Reclamantul a fost salariatul intimatei începând cu datat de 8.05.2006, desfăşurându-şi activitatea în calitate de analist servicii client, în baza contractului individual de muncă înregistrat cu nr. 1749/23.05.2006 la ITM B.

Raporturile de muncă au încetat la data de 17.03.2008, prin decizia nr. 33/17.03.2008, în baza art. 61 lit. a) din Codul muncii.

Contestatorul a invocat nulitatea actului prin care s-a dispus sancţionarea sa disciplinară, motivând că decizia nu conţine descrierea faptei săvârşite şi că sancţiunea a fost aplicată fără a fi convocat la cercetarea disciplinară.

A mai stabilit instanţa de fond că măsura aplicării sancţiunii disciplinare a fost dispusă ca urmare a efectuării cercetării disciplinare, prin parcurgerea procedurii reglementată de art. 267 Codul muncii, în sensul că reclamantul a fost convocat în scris în vederea cercetării disciplinare. Din actele depuse la dosar, rezultă că reclamantului i s-a comunicat la data de 13.03.2008, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc T. T., convocarea nr. 198/12.03.2008, prin care era înştiinţat despre cercetarea disciplinară ce urma să aibă loc la data de 14.03.2008, la ora 10,00, în sala de şedinţe de la parterul imobilului unde se află sediul societăţii, precum şi că cercetarea disciplinară a avut loc la data de 14.03.2008, potrivit procesului verbal întocmit cu acel prilej, contestatorul nefiind prezent.

De asemenea, verificând conţinutul deciziei de sancţionare, instanţa de fond a constatat că aceasta cuprinde menţiunile obligatorii reglementate de art. 268 alin. 2 din Codul muncii, respectiv este descrisă suficient de clar fapta ce constituie abatere disciplinară, şi anume absenţa de la locul de muncă şi, implicit, neîndeplinirea sarcinilor de serviciu începând cu data de 19.12.2007.

În consecinţă, Tribunalul a apreciat că decizia de sancţionare este întocmită cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de lege, că sancţiunea a fost aplicată ca urmare a respectării procedurii cercetării disciplinare a salariatului, astfel că nu se impune a fi anulată.

Faţă de această situaţie, cererile de reintegrare în funcţia deţinută anterior concedierii şi de plată a drepturilor salariale de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă, care au caracter accesoriu faţă de cererea de anulare a deciziei de concediere întrucât soluţia ce s-ar pronunţa depinde de soluţia dată asupra contestaţiei, au fost apreciate ca fiind ca neîntemeiate.

În ceea ce priveşte cererea de anulare a documentului intitulat „internal memo", datat de 6 decembrie 2008, aceasta este neîntemeiată întrucât actul nu poartă semnătura reprezentanţilor societăţii intimate, astfel că nu poate produce efecte juridice.

Potrivit contractului de cesiune de drepturi de autor nr.(...)/4.02.2007, reclamantul, pe de o parte şi SC U. J. SRL, pe de altă parte, au convenit asupra cesiunii drepturilor patrimoniale şi a drepturilor conexe. Cum actul juridic menţionat stabileşte drepturi şi obligaţii între cele două persoane, s-a constatat că pârâta SC E. B SRL nu are calitatea de subiect al raportului de drept material ce izvorăşte din contractul de cesiune şi, implicit, că nu are nici calitatea de subiect al raportului de drept procesual.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, intimatul E. G. D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat, în esenţă, următoarele:

Prin cererea introductivă, fostul salariat a solicitat instanţei de judecata anularea deciziei concretizată în documentul numit „internal memo" emisă de intimată la data de 06.12.2007 şi prin care i s-a adus la cunoştinţă încetarea colaborării cu angajatorul, reintegrarea sa in funcţia deţinută anterior şi plata drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate precum şi a celorlalte drepturi băneşti de la data concedierii şi E. la reintegrarea efectivă, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

În susţinerea respectivelor solicitări, recurentul a arătat că a fost angajat al pârâtei în baza Contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 1749/26.05.2006 în funcţia de „B. Servicii Client", iar la data de 06.12.2007 a fost concediat (documentul „J. N." fiind o anexă a unui e-mail) fără a se indica însă temeiul în fapt şi în drept al acestei masuri, fără a se emite o decizie în acest sens şi fără a se indica termenul şi autoritatea la care o pot contesta.

S-a reţinut în cuprinsul menţionatului „J. N." că recurentul a fost concediat întrucât evoluţia proiectelor de care este responsabil a coborât la standarde care nu mai sunt acceptabile.

Pe cale de consecinţa recurentul a solicitat primei instanţe să constate că măsura gravă a concedierii nu a fost luata printr-o Decizie de încetare a contractului individual de muncă, ci printr-o simplă anexă la un e-mail, în care nu este respectat termenul de preaviz, nu sunt prezentate motivele de fapt şi de drept care au justificat măsura (ceea ce conduce la nulitatea sa) şi nu se arată nici termenul în care aceasta poate fi contestată şi organul competent.

Mai mult chiar, aşa cum rezulta din conţinutul respectivului document, chiar directorul societăţii nu a putut încadra cu precizie motivele concedierii recurentului în sfera motivelor disciplinare de desfacere a contractului de muncă sau între motivele de necorespundere profesională, ceea ce conduce la concluzia ca măsura luată nu a avut o cauză reală şi serioasă.

În funcţie de încadrarea în fapt şi în drept a motivelor încetării colaborării, ar fi putut fi invocate şi alte motive de nulitate absolută a deciziei astfel emise (neefectuarea cercetării prealabile sau lipsa dovezii că s-ar fi propus angajatului un post adecvat pregătirii sale în cadrul societăţii, daca rezultatele evaluării prealabile a salariatului ar fi confirmat susţinerile angajatorului).

A mai susţinut recurentul că a învederat primei instanţei atât caracterul de generalitate al acestor „acuzaţii", cât si faptul că directorul societăţii pretinde că ar fi făcut aceste constatări în urmă cu 5-6 luni, aspect de natură să atragă incidenţa instituţiei prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea.

Recurentul a subliniat că măsura concedierii sale nu a avut o cauză reală şi serioasă.

Prin completarea contestaţiei, s-a mai arătat în motivele de recurs, fostul salariat a solicitat şi anularea Deciziei de concediere nr. 33 emisă de pârâtă la data de 17.03.2008 şi comunicată recurentului în data de 27.03.2008, reintegrarea în funcţia deţinuta anterior, plata drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate, precum şi a celorlalte drepturi băneşti de la data concedierii si până la reintegrarea efectivă, inclusiv contravaloarea Contractului de cesiune a drepturilor de autor încheiat cu persoana juridică desemnată de către angajator, respectiv cu S.C. „U. J." S.R.L., contract conex Contractului individual de muncă, cu cheltuieli de judecată.

S-a mai arătat că, la scurt timp după depunerea la T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a E.-a a contestaţiei împotriva Deciziei concretizate în documentul numit „J. memo", recurentul a primit la domiciliu, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, Decizia nr. 33/17.03.2008, prin care a fost concediat disciplinar. Or, această decizie de concediere a fost întocmită cu încălcarea dispoziţiilor Contractului individual de muncă şi ale C o d u l u i m u n c i i.

Astfel, recurentul nu a fost citat pentru cercetarea disciplinară, semnătura aflată pe confirmarea de primire a convocării fiind un fals.

În plus, în contextul în care conţinutul deciziei nu poate fi completat cu elemente extrinseci acesteia, descrierea presupusei abateri disciplinare („absenta de la locul de muncă începând cu data de 19.12.2007 şi neîndeplinirea sarcinilor de serviciu") este superficială, iar fapta în sine nu există, de vreme ce chiar pârâta l-a anunţat pe recurent încă din luna decembrie 2007 ca s-a renunţat la serviciile sale.

S-a mai susţinut că salariatul nu a avut cunoştinţă nici despre conţinutul raportului întocmit de directorul financiar, înregistrat sub nr. 21 din data de 18.02.2008, document pe care angajatorul l-a apreciat ca fiind o premisă a sancţionării.

Greşită a fost considerată şi soluţia dată capătului trei din completarea contestaţiei privind obligarea angajatorului la contravaloarea contractelor de cesiune a drepturilor de autor pentru perioada ce a urmat concedierii din decembrie 2007, faţă de împrejurarea că, după momentul angajării recurentului la E. ROMÂNIA aceste contracte au fost încheiate lunar de recurent cu persoana juridică desemnată de angajator, în strictă interdependenţă cu Contractul individual de muncă încheiat cu S.C. „E. ROMÂNIA" S.R.L., după cum o demonstrează însăşi partea introductivă a acestora.

Prin urmare, a mai susţinut recurentul că prima instanţă nu a manifestat rol activ în soluţionarea cauzei şi nu a stabilit că nu i se putea imputa absenţa de la locul de muncă - absenţă ce se pretinde a fi fost constatată după mai mult de două luni, în condiţiile în care pârâta a refuzat să depună la dosar fişele de pontaj - deşi angajatorul i-a solicitat în scris să nu mai vină la serviciu, lipsindu-l de mijloacele necesare desfăşurării unei activităţi normale: maşină, telefon, calculator, acces la evidenţele societăţii.

Mai mult, considerentele sentinţei atacate s-a mai susţinut că sunt contradictorii. Astfel, documentul „J. memo'' s-a apreciat că nu se impune a fi anulat dintr-un motiv care atrage chiar nulitatea deciziei de concediere conţinută de acest document, respectiv nesemnarea sa de către reprezentantul angajatorului, care, însă, nu O. transmiterea respectivului document.

Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În raport de data comunicării sentinţei recurate – 22.12.2008 (fila 98 a dosarului instanţei de fond) şi întrucât s-au constatat neconcordanţe între data înscrisă pe scrisoarea de transport (lipită deasupra pe plicul aflat la fila 6 a dosarului instanţei de recurs) ca fiind data ridicării corespondenţei de S.C. D. S.A. (14.01.2009) şi data trecută pe înscrisul lipit pe acelaşi plic, sub scrisoarea de transport anterior menţionată, ca fiind data predării corespondenţei către Ro Courier M. Grup (29.12.2008), în recurs, au fost administrate probe privind data înmânării către societatea de curierat care a efectuat transportul a cererii de recurs, în vederea depunerii acesteia la T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i, unde a fost înregistrată în data de 16.01.2009.

Din probele administrate, a rezultat că împotriva SC D. S.A. a fost deschisă procedura generală de reorganizare judiciară, fiind desemnat provizoriu administrator judiciar S. J. (filele 29-41 din dosarul instanţei de recurs), care a arătat că se află în imposibilitate de a furniza informaţiile solicitate privind cererea de recurs formulată de E. G. D. (fila 49 a dosarului instanţei de recurs).

Faţă de aceste împrejurări şi în raport de înscrisul depus de recurent la fila 18 din dosarul instanţei de recurs (din care rezultă că, la data de 29.12.2008, acesta a predat către RO Courier M. Grup un plic adresat T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a), Curtea, în şedinţa publică din 21.10.2009, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 310 din C o d u l d e procedură civilă, potrivit cărora „dacă nu se dovedeşte, la prima zi de înfăţişare, că recursul a fost depus peste termen sau dacă această dovadă nu reiese din dosar, el se va socoti făcut în termen”.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele, conform art. 304¹ din C o d u l d e procedură civilă, Curtea constată ca fiind întemeiate în parte criticile recurentului, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a în data de 12.01.2008, recurentul a solicitat anularea deciziei concretizată în documentul „J. memo” emisă de intimată şi repunerea în situaţia anterioară.

Prin cererea înregistrată în data de 17.04.2008, acesta şi-a completat contestaţia, solicitând şi anularea deciziei de concediere nr. 33/17.03.2008, precum şi obligarea fostului angajator la plata contravalorii contractului de cesiune a drepturilor de autor încheiat cu S.C. U. J. S.R.L.

Instanţa de fond a analizat numai legalitatea acestei din urmă decizii, iar nu şi a documentului intitulat „J. memo”, transmis recurentului ca anexă a unui e-mail, cu privire la care Tribunalul a reţinut numai lipsa semnăturii reprezentanţilor societăţii intimate, împrejurare în raport de care a apreciat că nu poate produce efecte juridice.

Curtea constată că instanţa de fond nu a examinat susţinerile recurentului potrivit cărora acest document reprezintă concretizarea manifestării unilaterale a voinţei angajatorului în sensul concedierii sale şi nu îndeplineşte condiţiile de formă pe care o decizie de concediere trebuie să le satisfacă în conformitate cu dispoziţiile legale, sub sancţiunea nulităţii.

Înscrisul cu privire la care se pretinde că reprezintă o decizie de concediere şi a cărui anulare s-a solicitat (filele 4-5 din dosarul instanţei de fond) este semnat B. T., N. Director E. B, chiar dacă nu poartă semnătura electronică a reprezentantului angajatorului.

În plus, în scrisoarea adresată recurentului contestator de directorul financiar al unităţii intimate (fila 20 a dosarului instanţei de fond), se face referire documentul intitulat „J. memo” emis de societate, „prin directorul general”, la data de 6 decembrie 2007, document în privinţa căruia se face precizarea că salariatul i-a dat o interpretare eronată, atribuindu-i valoarea unei decizii de concediere disciplinară, pe care, în realitate, nu ar avea-o.

Lămurirea semnificaţiei juridice a acestui document se impunea cu necesitate, cu atât mai mult cu cât, prin decizia nr. 33/17.03.2008, s-a dispus concedierea disciplinară a recurentului, conform art. 61 lit. a) din Codul muncii, pentru absenţa nejustificată de la locul de muncă începând cu data de 19.12.2007.

Procedând astfel, prima instanţă nu a intrat în cercetare fondului pricinii cu privire la primul capăt al cererii cu care a fost învestită (anularea deciziei concretizată în documentul intitulat „J. memo”), o atare omisiune constituind o încălcare esenţială a legii, de natură să conducă la casarea hotărârii, câtă vreme examinarea acestui petit pentru prima dată în recurs ar lipsi părţile de un grad de jurisdicţie.

Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 3 şi 5 din C o d u l d e procedură civilă, coroborat cu art. 304 pct. 7 din C o d u l d e procedură civilă, Curtea va admite recursul şi va casa în parte sentinţa recurată, urmând să trimită cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Curtea constată că, sub aspectul cererii în pretenţii întemeiată pe contractul de cesiune de drepturi de autor, încheiat între recurent şi S.C. U. J., S.R.L. (fila 15 din dosarul instanţei de fond), în mod corect Tribunalul a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a SC”E. B”SRL, care nu are calitatea de subiect al raportului de drept material ce izvorăşte din contractul de cesiune şi, implicit, nici legitimare procesuală pasivă.

Aşa fiind, vor fi menţinute dispoziţiile sentinţei recurate cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC”E. B”SRL în privinţa acestui capăt de cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat recurentul E. G. D. împotriva sentinţei civile nr.6422 din data de 16.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.1228/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC”E. B”SRL.

Casează în parte sentinţa recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.

Menţine dispoziţiile sentinţei recurate cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21.10.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) (...) H.

GREFIER

E. N.

Red. L.U./U.: P.C.

2 ex./19.11.2009

Jud.fond: D. D. H./F. E.