Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIA CIVILĂ NR. 1061/R-CM

Şedinţa publică din 02 Iunie 2009

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...), judecător

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...) E.

Grefier N. T.

S-a luat în examinare, pentru pronunţare, recursul declarat de recurenta-intimată UNIUNEA JUDEŢEANĂ A CASELOR DE AJUTOR RECIPROC V, împotriva sentinţei civile nr.284 din 11 martie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a, în dosarul nr(...).

Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.

Dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 26 mai 2009 şi s-au consemnat în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie. În urma deliberării, s-a pronunţat următoarea soluţie.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă, constată că la data de 22.08.2008, M. D. A a contestat decizia nr. 4/21.07.2008 emisă de intimata Uniunea Judeţeană a Caselor de Ajutor Reciproc V solicitând anularea acesteia, reintegrarea în funcţia deţinută anterior şi obligarea unităţii la plata drepturilor băneşti de care a fost lipsit, a despăgubirilor calculate de la data încetării activităţii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în perioada 01.01.2001 – 04.07.2008 a desfăşurat activitatea de consilier juridic în cadrul unităţii intimate, iar prin decizia menţionată i-a fost desfăcut contractul de muncă pentru motivul prevăzut de art. 65 şi 67 din Codul muncii.

Acesta consideră că măsura luată este nelegală şi neîntemeiată, angajatorul dând dovadă de rea-credinţă şi neseriozitate în executarea drepturilor şi obligaţiilor rezultate din contractul de muncă încheiat.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi pe cale de consecinţă menţinerea deciziei, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, s-a arătat, prin decizia nr. 3/04.06.2008 a Preşedintelui U.J.C.A.R. V s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului prin concediere, începând cu data de 01.07.2008, în temeiul art. 65 coroborat cu art. 67 din Codul muncii, perioada cuprinsă între 09.06.2008 şi 30.06.2008 constituind perioadă de preaviz. În perioada de preaviz contestatorul a prezentat certificate medicale, ceea ce a determinat suspendarea preavizului pe perioada incapacităţii de muncă. Întrucât la data de 13.06.2008 a încetat incapacitatea temporară de muncă, termenul de preaviz a început să curgă până la data de 04.07.2008, dată la care contractul individual de muncă al contestatorului a încetat prin concediere conform art. 65-67 şi 73 din Codul muncii.

S-a mai arătat de către intimată că prin adresa nr. 311/04.06.2008 i s-a comunicat contestatorului faptul că prin Hotărârea nr. 3/30.05.2008 luată în şedinţa Consiliului director al U.J.C.A.R. V din data de 30.05.2008, s-a aprobat organizarea activităţii unităţii iar postul de consilier juridic ocupat de acesta a fost desfiinţat. A mai fost înştiinţat de faptul că perioada 09.06.2008 – 30.06.2008 constituie perioadă de preaviz conform art. 73 din Codul muncii şi art. 70 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.

Au fost comunicate contestatorului prin curier atât decizia nr. 3/04.06.2008, cât şi adresa nr. 311/04.06.2008.

Cu privire la decizia nr. 3/04.06.2008 s-a arătat că nu a fost formulată contestaţie, astfel că această decizie îşi produce efectele de la data de 05.07.2008.

A mai susţinut intimata că, la data de 01.04.2008 contestatorul şi-a ridicat carnetul de muncă de la U.J.C.A.R. V şi de la aceeaşi dată are încheiat contract de muncă pe perioadă nedeterminată cu Universitatea T. I. din Râmnicu V, la care are norma de bază, astfel că acesta are un loc de muncă, nefiind prejudiciat în niciun fel de reorganizarea activităţii unităţii.

Prin sentinţa civilă nr.284/11.03.2009, T r i b u n a l u l V â l c e a a respins excepţia tardivităţii contestaţiei, invocată de intimată.

A admis contestaţia, a dispus anularea deciziei nr. 4/21.07.2008 şi reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior emiterii actului de concediere, obligând pe intimată să plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, precum şi cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în prealabil că acţiunea este formulată în termen legal.

În prezenta cauză se contestă decizia nr. 4/21.07.2008, care a fost comunicată contestatorului la data de 06.08.2008, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc E. D., iar contestaţia a fost introdusă la T r i b u n a l u l V â l c e a la data de 22.08.2008, fiind formulată în termen legal.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că prin decizia nr. 4/21.07.2008 emisă de U.J.C.A.R. V, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului M. A D. în temeiul art. 65 coroborat cu art. 67 şi 73 din Codul muncii, începând cu data de 04.07.2008. S-a stabilit ca perioadă de preaviz intervalul 13.06.2008 – 03.07.2008, menţionându-se că în perioada 01.06.2008 – 12.06.2008, în care contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, termenul de preaviz a fost suspendat.

În partea de preambul a deciziei nr. 2/21.07.2008 s-a arătat că prin decizia nr. 3/04.06.2008 a Preşedintelui Uniunii Judeţene a C.A.R. V s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului M. A D., prin concediere, în temeiul art. 65 şi 67 din Codul muncii, iar intervalul 09.06.2008 – 30.06.2008 constituie perioadă de preaviz. S-a mai precizat că ţinând seama de faptul că în perioada 01.06.2008 – 12.06.2008 contestatorul a fost în incapacitate temporară de plată, în situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.

Decizia contestată nr. 4/21.07.2008 nu cuprinde motivele pentru care s-a dispus concedierea, angajatorul nerespectând dispoziţiile legale.

Cu privire la decizia anterioară, nr. 3/04.06.2008, instanţa de fond a reţinut că aceasta nu a fost contestată, însă prin înscrisurile depuse la dosar de către intimată nu s-a făcut dovada comunicării conform dispoziţiilor legale. În condiţiile în care decizia de concediere nu a fost comunicată salariatului, aceasta nu produce efecte şi este considerată inexistentă.

Reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior emiterii actului de concediere, ca urmare a anulării acestuia s-a întemeiat pe disp. art. 78 alin. 2 din Codul muncii.

De asemenea, în conformitate cu prevederile alin. 1 al aceluiaşi articol, intimata a fost obligată la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul.

În fine, în cauză s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă.

Împotriva sentinţei a declarat recurs în termen legal intimata Uniunea Judeţeană a Caselor de Ajutor Reciproc V, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie astfel:

- Interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, instanţa de fond a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.

A reţinut greşit din probele administrate că s-a dispus concedierea contestatorului prin decizia nr. 4/21.07.2008. Această decizie a fost emisă pentru a fi prorogată data încetării contractului individual de muncă al contestatorului, drept consecinţă a suspendării termenului de preaviz prin intervenirea incapacităţii temporare de muncă a salariatului.

Concedierea a fost dispusă prin decizia nr. 3/04.06.2008 a U.J.C.A.R. V iar termenul de preaviz a fost prevăzut tot în această decizie.

Acest fapt reiese din conţinutul deciziei contestate, care trimite la decizia nr. 3/04.06.2008, prin care s-a dispus motivat concedierea contestatorului.

- Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Instanţa de fond a reţinut că decizia nr. 3/04.06.2008 nu a fost contestată, dar a considerat că nu produce efecte întrucât nu s-a făcut dovada comunicării acesteia conform dispoziţiilor legale.

Date fiind refuzul primirii consemnat prin proces-verbal şi dovezile de comunicare prin recomandată cu confirmare de primire şi prin curier rapid aflate la dosar, aprecierea ca neconformă a comunicării efectuată de unitate arată fără echivoc că instanţa de fond a aplicat greşit legea.

- Dacă s-ar fi avut în vedere adevărata natură a deciziei nr. 4/21.07.2008, şi anume aceea de act prin care a fost prorogată încetarea raporturilor de muncă, ar fi rezultat că prezenta contestaţie este nefondată.

Concedierea contestatorului s-a făcut prin decizia nr. 3/04.06.2008 în baza dispoziţiilor art. 65 din Codul muncii, prin desfiinţarea postului ca urmare a reorganizării activităţii instituţiei. Desfiinţarea postului a fost efectivă şi a avut o cauză reală şi serioasă.

În drept, recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 304¹ Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimatul-contestator M. D. A a formulat următoarele apărări:

- Instanţa de fond a reţinut corect faptul că raporturile de muncă au încetat prin decizia nr. 4/21.07.2008 având în vedere că această decizie a fost comunicată salariatului prin intermediul executorului judecătoresc cu privire la încetarea contractului individual de muncă. Notificând încetarea raporturilor de muncă, unitatea a înaintat I.T.M. V aceeaşi decizie. A menţionat în carnetul de muncă al contestatorului decizia nr. 4/21.07.2008.

- Art. 268 alin. (4) din Codul muncii impune ca procedura de comunicare a deciziei de concediere să se desfăşoare prin scrisoare recomandată, adică sub semnătura angajatului concediat.

Actele invocate de unitate constituie comunicări către un terţ.

- Din actele ce vor fi depuse la dosarul cauzei va rezulta că desfiinţarea postului său de consilier juridic nu a fost efectivă. Unitatea avea încă pe rolul instanţelor dosare, la judecata cărora a solicitat prezenţa contestatorului.

Mai mult, pe acest post a fost angajată o altă persoană.

Contestatorul ocupa încă două posturi în cadrul unităţii – cel de referent personal şi pe cel de executor instituţii financiar nebancare, a căror existenţă rezultă din actele aflate la dosar.

Prin desfiinţarea postului său practic intimata a silit C.A.R. să-şi angajeze avocaţi în soluţionarea litigiilor, mărind cheltuielile şi înrăutăţind situaţia financiar economică. De aceea măsura luată nu este serioasă, nu corespunde unei nevoi reale.

- În fine, se arată în apărare, intimata U.J.C.A.R. V a luat măsura de desfacere a contractului de muncă al contestatorului în perioada în care se afla în incapacitate temporară de muncă. De la orele 12⁰⁰, din ziua de 29.05.2008, contestatorul nu s-a mai prezentat la serviciu din cauza problemelor de sănătate.

Pe durata incapacităţii temporare de muncă, raportul contractual este suspendat iar angajatorul nu are posibilitatea modificării sau încetării acestuia.

Recursul este fondat.

Aşa cum a reţinut şi tribunalul, în preambulul deciziei contestate s-a arătat că prin decizia nr. 3/04.06.2008 a Preşedintelui U.J.C.A.R. V s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului începând cu 1.07.2008 în temeiul art. 65 şi 67 din Codul muncii şi s-a stabilit că termenul de preaviz este cuprins între 9.06.2008 şi 30.06.2008.

Referirea expresă în preambulul deciziei contestate nr. 4/21.07.2008 la decizia de concediere anterioară nr. 3/04.06.2008 are drept semnificaţie motivarea măsurii dispuse la 21.07.2008, ceea ce rezultă cu claritate şi din termenii utilizaţi: „având în vedere că prin decizia nr. 3/04.06.2008 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă”, „luând în considerare faptul că intervalul 9.06.2008 – 30.06.2008 constituie perioada de preaviz …”.

Din exprimarea „perioada 9.06.2008 – 30.06.2008 constituie perioadă de preaviz”, care foloseşte verbul la timpul prezent şi din completarea acestor motive cu un altul arătat la punctul 3 rezultă cu claritate, contrar celor reţinute la judecata în primă instanţă, că prin decizia nr. 4/21.07.2008 s-a dispus prorogarea termenului de preaviz, ca urmare a prelungirii perioadei de incapacitate temporară de muncă.

Ca dovadă, încetarea raporturilor de muncă stabilite iniţial pentru 1.07.2008 este amânată la 4.07.2008.

În această situaţie, instanţa de fond a fost investită a examina legalitatea şi temeinicia unei decizii de prorogare a termenului de preaviz, şi nu a deciziei de concediere.

Decizia de concediere nr. 3/04.06.2008 nu a fost contestată, aşa cum s-a reţinut şi la judecata în primă instanţă.

Dat fiind refuzul contestatorului de a primi această decizie, consemnat în procesul-verbal de la filele 38-39 din dosar, unitatea a procedat la comunicarea acesteia atât cu recomandată, cât şi prin curier rapid, potrivit actelor de la filele 34-37 din dosar.

S. a fost returnată după expirarea termenului de păstrare, conform ştampilei oficiului poştal deoarece după înştiinţare destinatarul nu s-a prezentat să ridice actul.

Atât comunicarea prin recomandată, cât şi cea prin curier rapid s-au făcut pe numele şi la domiciliul contestatorului, menţionat în actul de identitate de la fila 109 din dosar.

A rezultat din înscrisurile menţionate mai sus că decizia de concediere a fost comunicată contestatorului cu respectarea procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 74 Codul muncii, text legal incident în concedierile pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

Aceasta înseamnă că actul de concediere, necontestat de altfel, a produs efecte de la data expirării termenului de păstrare a recomandatei.

Nu a rezultat din probele administrate împrejurarea mai presus de voinţa salariatului care l-a împiedicat ca în perioada 10.06.2008 – 17.06.2008 să se prezinte la oficiul poştal spre a ridica actul.

Aspectul analizat mai sus are relevanţă în ceea ce priveşte conţinutul şi limitele controlului de legalitate şi temeinicie al deciziei contestate.

Din cele reţinute anterior rezultă că decizia contestată nu trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute de art. 74 din Codul muncii pentru decizia propriu-zisă de concediere.

Pe de altă parte, împotriva măsurii de concediere din iniţiativa angajatorului dispuse prin decizia nr. 3/04.06.2008 contestatorul nu poate invoca motive de nelegalitate sau netemeinicie întrucât nu a învestit instanţa cu o astfel de contestaţie.

Iar apărările formulate în recurs în această privinţă constituie în realitate cereri noi, inadmisibile potrivit art. 294 alin. (1) coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă.

Cum alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a deciziei nr. 4/21.07.2008 de prorogare a termenului de preaviz nu au fost indicate în contestaţie şi nu au rezultat din probele administrate, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 304¹ Cod procedură civilă coroborate cu art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi admis iar sentinţa modificată în sensul respingerii contestaţiei.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-intimată UNIUNEA JUDEŢEANĂ A CASELOR DE AJUTOR RECIPROC V, împotriva sentinţei civile nr.284 din 11 martie 2009, pronunţate de T r i b u n a l u l V â l c e a, în dosarul nr(...), intimat fiind contestatorul M. D. A.

Modifică sentinţa în sensul că respinge contestaţia.

Obligă intimatul-contestator M. D. A la plata către recurenta-intimată Uniunea Judeţeană a Caselor de Ajutor Reciproc V a cheltuielilor de judecată de 1011,50 lei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 02 iunie 2009, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie.

P.G., I.T., N.S.P.,

Grefier,

Red.N.S.P.

Tehnored.G.T.

4 ex./16.06.2009

Jud.fond: C.A.N./A.E.