Cabinet avocat Dreptul muncii

Operator date 3918

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIA CIVILĂ NR. 136/R-CM

Şedinţa publică din 28 Ianuarie 2010

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...), judecător

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...) E.

Grefier N. T.

S-a luat în examinare pentru pronunţare cererea de revizuire formulată de revizuientul M. D. A, împotriva deciziei civile nr.1061/R-CM din 2 iunie 2009, pronunţată de Curtea de A P E L P I T E Ş T I, în dosarul nr(...).

Cererea de revizuire este scutită de plata taxelor de timbru.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 26 ianuarie 2010 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Constată că prin sentinţa civilă nr. 284/11.03.2009 pronunţată în dosarul nr(...), T r i b u n a l u l V â l c e a a admis contestaţia formulată de contestatorul M. D. A împotriva deciziei nr. 4/21.07.2008 emise de intimata U.J.C.A.R. V. Ca urmare, a anulat decizia şi a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior emiterii, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat şi a cheltuielilor de judecată de 300 lei.

Considerentele hotărârii au fost următoarele:

În prezenta cauză se contestă decizia nr. 4/21.07.2008, care a fost comunicată contestatorului la data de 06.08.2008, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc E. D., iar contestaţia a fost introdusă la T r i b u n a l u l V â l c e a la data de 22.08.2008, fiind formulată în termen legal.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că prin decizia nr. 4/21.07.2008 emisă de U.J.C.A.R. V, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului M. A D. în temeiul art. 65 coroborat cu art. 67 şi 73 din Codul muncii, începând cu data de 04.07.2008. S-a stabilit ca perioadă de preaviz intervalul 13.06.2008 – 03.07.2008, menţionându-se că în perioada 01.06.2008 – 12.06.2008, în care contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, termenul de preaviz a fost suspendat.

În partea de preambul a deciziei nr. 2/21.07.2008 s-a arătat că prin decizia nr. 3/04.06.2008 a Preşedintelui Uniunii Judeţene a C.A.R. V s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului M. A D., prin concediere, în temeiul art. 65 şi 67 din Codul muncii, iar intervalul 09.06.2008 – 30.06.2008 constituie perioadă de preaviz. S-a mai precizat că ţinând seama de faptul că în perioada 01.06.2008 – 12.06.2008 contestatorul a fost în incapacitate temporară de plată, în situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.

Decizia contestată nr. 4/21.07.2008 nu cuprinde motivele pentru care s-a dispus concedierea, angajatorul nerespectând dispoziţiile legale.

Cu privire la decizia anterioară, nr. 3/04.06.2008, instanţa de fond a reţinut că aceasta nu a fost contestată, însă prin înscrisurile depuse la dosar de către intimată nu s-a făcut dovada comunicării conform dispoziţiilor legale. În condiţiile în care decizia de concediere nu a fost comunicată salariatului, aceasta nu produce efecte şi este considerată inexistentă.

Reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior emiterii actului de concediere, ca urmare a anulării acestuia s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 78 alin. 2 din Codul muncii.

De asemenea, în conformitate cu prevederile alin. 1 al aceluiaşi articol, intimata a fost obligată la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul.

În fine, în cauză s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă.

Intimata Uniunea Judeţeană a Caselor de Ajutor Reciproc V a atacat sentinţa cu recurs, criticile de nelegalitate şi netemeinicie fiind în sensul interpretării greşite a actului juridic dedus judecăţii, al pronunţării acesteia cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

S-au argumentat criticile prin aceea că s-a reţinut greşit din probele administrate că prin decizia contestată s-a luat măsura concedierii salariatului. Această decizie a fost emisă pentru a fi prorogată data încetării contractului individual de muncă al contestatorului, drept consecinţă a suspendării termenului de preaviz prin intervenirea incapacităţii temporare de muncă a celui concediat.

Concedierea a fost dispusă prin decizia nr. 3/04.06.2008 a U.J.C.A.R. V iar termenul de preaviz a fost prevăzut tot în această decizie.

Instanţa de fond a reţinut că decizia nr. 3/04.06.2008 nu a fost contestată, dar a considerat greşit că nu produce efecte pe motiv că nu s-a făcut dovada comunicării acesteia conform dispoziţiilor legale.

Prin decizia civilă nr. 1061/R-CM/02.06.2009, Curtea de A P E L P I T E Ş T I a admis recursul şi a modificat sentinţa în sensul respingerii contestaţiei.

A obligat intimatul-contestator la plata către recurenta-intimată a cheltuielilor de judecată de 1011,50 lei.

Curtea a apreciat recursul fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:

Aşa cum a reţinut şi tribunalul, în preambulul deciziei contestate s-a arătat că prin decizia nr. 3/04.06.2008 a Preşedintelui U.J.C.A.R. V s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului începând cu 1.07.2008 în temeiul art. 65 şi 67 din Codul muncii şi s-a stabilit că termenul de preaviz este cuprins între 9.06.2008 şi 30.06.2008.

Referirea expresă în preambulul deciziei contestate nr. 4/21.07.2008 la decizia de concediere anterioară nr. 3/04.06.2008 are drept semnificaţie motivarea măsurii dispuse la 21.07.2008, ceea ce rezultă cu claritate şi din termenii utilizaţi: „având în vedere că prin decizia nr. 3/04.06.2008 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă”, „luând în considerare faptul că intervalul 9.06.2008 – 30.06.2008 constituie perioada de preaviz …”.

Din exprimarea „perioada 9.06.2008 – 30.06.2008 constituie perioadă de preaviz”, care foloseşte verbul la timpul prezent şi din completarea acestor motive cu un altul arătat la punctul 3 rezultă cu claritate, contrar celor reţinute la judecata în primă instanţă, că prin decizia nr. 4/21.07.2008 s-a dispus prorogarea termenului de preaviz, ca urmare a prelungirii perioadei de incapacitate temporară de muncă.

Ca dovadă, încetarea raporturilor de muncă stabilite iniţial pentru 1.07.2008 este amânată la 4.07.2008.

În această situaţie, instanţa de fond a fost investită a examina legalitatea şi temeinicia unei decizii de prorogare a termenului de preaviz, şi nu a deciziei de concediere.

Decizia de concediere nr. 3/04.06.2008 nu a fost contestată, aşa cum s-a reţinut şi la judecata în primă instanţă.

Dat fiind refuzul contestatorului de a primi această decizie, consemnat în procesul-verbal de la filele 38-39 din dosar, unitatea a procedat la comunicarea acesteia atât cu recomandată, cât şi prin curier rapid, potrivit actelor de la filele 34-37 din dosar.

S. a fost returnată după expirarea termenului de păstrare, conform ştampilei oficiului poştal deoarece după înştiinţare destinatarul nu s-a prezentat să ridice actul.

Atât comunicarea prin recomandată, cât şi cea prin curier rapid s-au făcut pe numele şi la domiciliul contestatorului, menţionat în actul de identitate de la fila 109 din dosar.

A rezultat din înscrisurile menţionate mai sus că decizia de concediere a fost comunicată contestatorului cu respectarea procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 74 Codul muncii, text legal incident în concedierile pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

Aceasta înseamnă că actul de concediere, necontestat de altfel, a produs efecte de la data expirării termenului de păstrare a recomandatei.

Nu a rezultat din probele administrate împrejurarea mai presus de voinţa salariatului care l-a împiedicat ca în perioada 10.06.2008 – 17.06.2008 să se prezinte la oficiul poştal spre a ridica actul.

Aspectul analizat mai sus are relevanţă în ceea ce priveşte conţinutul şi limitele controlului de legalitate şi temeinicie al deciziei contestate.

Din cele reţinute anterior rezultă că decizia contestată nu trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute de art. 74 din Codul muncii pentru decizia propriu-zisă de concediere.

Pe de altă parte, împotriva măsurii de concediere din iniţiativa angajatorului dispuse prin decizia nr. 3/04.06.2008 contestatorul nu poate invoca motive de nelegalitate sau netemeinicie întrucât nu a învestit instanţa cu o astfel de contestaţie.

Iar apărările formulate în recurs în această privinţă constituie în realitate cereri noi, inadmisibile potrivit art. 294 alin. (1) coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă.

S-a reţinut, prin urmare, că nu se regăsesc cu privire la hotărârea atacată motivele de nelegalitate şi netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 304¹ Cod procedură civilă, în care au fost încadrate criticile formulate.

Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire intimatul-contestator M. D. A, motivul cererii fiind cel reglementat de dispoziţiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă.

Revizuientul a arătat că a învestit instanţa de judecată cu o contestaţie împotriva deciziei nr. 4/21.07.2008 prin care s-a dispus că în temeiul art. 65/1 coroborat cu art. 67 şi art. 73 din Codul muncii, începând cu data de 04.07.2008 încetează contractul individual de muncă a domnului M. A D..

Instanţa de recurs a admis recursul analizând cu precădere decizia nr. 3/04.06.2008 şi apreciind că acesta este actul prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, nu decizia din 4.07.2008, pe care greşit o califică decizie de prorogare a termenului de preaviz.

Arată revizuientul că numai decizia 4 poate fi considerată decizie de concediere întrucât îndeplineşte condiţiile art. 74 alin. 1 şi ale art. 268 din Codul muncii, dispunând în art. 1 încetarea contractului individual de muncă, durata preavizului şi data la care încetează acest contract.

O serie din menţiunile pe care trebuie să le conţină obligatoriu decizia de concediere pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului sunt expres prevăzute în art. 74 alin. 1din Codul muncii şi sunt următoarele: motivele care determină concedierea, lipsa acestei menţiuni neputând fi suplinită prin elemente extrinseci deciziei de concediere; durata preavizului; criteriile de stabilire a ordinii de prioritate potrivit art. 70 alin. 2 lit. d) din Codul muncii; lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul pe care salariatul l-a avut în vederea opţiunii pentru ocuparea unui loc de muncă vacant, în baza art. 64 din Codul muncii.

În cazul în care decizia de concediere nu va cuprinde menţiunile obligatorii, sancţiunea aplicabilă va fi, în temeiul art. 76 Codul muncii interpretat sistematic, nulitatea absolută expresă sau virtuală a acesteia, după cum este vorba de lipsa menţiunilor obligatorii expres prevăzute de lege sau a menţiunilor obligatorii neprevăzute expres de lege.

Concluzionează revizuientul că decizia de concediere care îndeplineşte condiţiile expres prevăzute de lege este decizia 4 ce anulează decizia nr. 3 emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Motivul de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, pentru cazul în care instanţa s-a pronunţat prin hotărârea atacată asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut nu se regăseşte în speţa de faţă.

În aplicarea principiului disponibilităţii, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, instanţa va hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.

Prin decizia atacată, curtea de apel a admis recursul şi a modificat sentinţa tribunalului pe chestiuni de fapt, respingând contestaţia.

Obiectul judecăţii l-a constituit contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 4/21.07.2008 emise de U.J.C.A.R. V.

Reiese din dispozitivul deciziei din recurs şi din considerentele acesteia, potrivit cărora decizia contestată este cea cu nr. 4/21.07.2008, că deşi a modificat sentinţa tribunalului pe chestiuni de fapt, instanţa de control judiciar a soluţionat cauza în limitele învestirii.

Examinarea motivelor de nelegalitate şi netemeinicie invocate de către recurenta U.J.C.A.R. V prin raportare la o decizie emisă anterior de unitate, pe care aceasta din urmă o menţionează în preambulul deciziei contestate, nu constituie caz de extra petita sau plus petita.

O astfel de analiză a avut drept scop lămurirea conţinutului, respectiv a măsurilor luate de angajator prin decizia contestată nr. 4/21.07.2008.

Stabilirea unui alt conţinut al deciziei contestate, implicit încadrarea juridică greşită a cererii de chemare în judecată la care se pretinde că s-a ajuns printr-o analiză ce excede cadrului procesual, constituie greşeală de judecată, ce se susţine a se fi făcut în raport de lucrările existente la dosar.

În cadrul revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar pentru îndreptarea greşelilor de judecată, ci a realizării unei noi judecăţi, pe temeiul unor noi elemente ce nu au format obiectul judecăţii.

Cum aceste elemente noi nu se regăsesc în cauza de faţă, în sensul că instanţa de recurs s-ar fi pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, cererea de revizuire va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul M. D. A, domiciliat în Râmnicu V,(...), (...).27, .A, .12, judeţul V, împotriva deciziei civile nr. 1061/R-CM din 2 iunie 2009, pronunţată de Curtea de A P E L P I T E Ş T I, în dosarul nr(...), intimată fiind UNIUNEA JUDEŢEANĂ A CASELOR DE AJUTOR RECIPROC V, cu sediul în Râmnicu V,(...), (...).23, .B, .2, judeţul V.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 28 ianuarie 2010, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I – secţia civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) E.

Grefier,

N. T.

Red. N.S.P.

Tehnored. G.T.

4 ex./01.02.2010

Jud. recurs: P. (...)/I. U./N. S. E.

Jud. fond: C. A. N./A. E.