Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L A L B A I U L I A

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILĂ Nr. 73/2008

Şedinţa publică de la 07 Februarie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...) - vicepreşedintele Curţii de Apel

(...) (...) - judecător

(...) (...) - judecător

(...) (...) - grefier

Pe rol se află soluţionarea cererii de revizuire formulată de revizuienta D. Irma H. împotriva deciziei civile nr.1228/2007 pronunţată de Curtea de A P E L A L B A I U L I A în dosarul civil nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă revizuienta asistată de av.E. H. şi av. V. B. (...)ia pentru pârâta intimată.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după carte se constată că de la fila 12 la fila 19 în prezentul dosar au fost cusute din greşeală acte aparţinând dosarului nr(...). urmând a fi desprinse şi depuse în dosarul corect.

S-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare , comunicându-se un exemplar cu revizuienta.

Părţile arată că nu mai au alte cereri de formulat ,împrejurare faţă de care instanţa constată cauza în stare de soluţionare şi acordă cuvântul în dezbateri.

Avocata revizuientei susţine cererea de revizuire ,solicitând ca în baza art.322 - 328 cod pr. civilă admiterea acesteia , schimbarea în tot a deciziei civile nr.1228/2007 şi rejudecând recursul a pronunţa o hotărâre de respingere a acestuia menţinând ca legală şi temeinică sentinţa civilă nr. 369/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosarulnr(...). Apreciază că instanţa de recurs nu s-a pronunţat în ce priveşte disp.art.302 ind. 1 lit. d cod pr. civilă şi nici la continuarea raporturilor de muncă după expirarea termenului de preaviz precizat prin adresa nr. 909/2006.

Avocata intimatei pune concluzii de respingerea cererii de revizuire şi menţinerea deciziei a cărei revizuire se solicită , apreciind că instanţa de recurs s-a pronunţat cu privire la toate probele şi a reţinut corect starea de fapt.

CURTEA DE APEL

Asupra cererii de revizuire de faţă ;

Prin contestaţia înregistrată la T r i b u n a l u l A l b a în dosar nr(...) contestatoarea D. Irma H. a chemat în judecată Grupul Şcolar „Ş. N.” B solicitând să se dispună:

- anularea deciziei nr.11 emisă de intimat în data de 25.09.2006;

- reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei sus menţionate şi obligarea intimatului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, în baza dispoziţiilor art. 78 din Codul muncii.

-obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În expunerea de motive a arătat că decizia atacată este lovită de nulitate absolută deoarece nu conţine nici unul din elementele prevăzute în mod obligatoriu de art.74 din Codul muncii. De asemenea, a fost emisă cu încălcarea art.74 din Contractul Colectiv de Muncă Unic Judeţean pentru anii 2003/2004, în sensul că nu a fost notificată în scris sindicatului intenţia de concediere dispusă pentru motive care nu ţin de persoana angajatei.

Decizia de concediere, a mai arătat contestatoarea, este netemeinică şi nelegală şi pe fondul cauzei. În acest sens a arătat că a fost angajată pe post de laborant la 01.05.2005 prin concurs, fişa postului cuprinzând sarcini complexe, răspunzând de gestiunea laboratorului şi colaborând cu profesorii de specialitate prin pregătirea lucrărilor experimentale şi asigurarea asistenţei tehnice. Pe lângă aceste atribuţii specifice avea şi alte sarcini administrativ-gospodăreşti. În unitate există 4 laboratoare, impunându-se necesitatea existenţei postului de laborant, aşa cum rezultă din Ordinul Ministerului Economiei Naţionale.

Profesorii direct implicaţi în munca de laborator nu au fost enumeraţi cu privire la desfiinţarea postului, această problemă nefiind dezbătută nici în consiliul de administraţie. Astfel, decizia emisă de intimată nu se întemeiază pe o cauză reală şi serioasă.

Intimata nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art.64 alin.1 Codul muncii în sensul că nu i-a propus contestatoarei alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională şi cu capacitatea de muncă.

Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestaţiei întrucât este întemeiată pe motive care determină concedieri colective. În instituţie nu există laborator folosit ca atare, întrucât cele patru laboratoare sunt în acelaşi timp şi săli de clasă, deservind şi alte activităţi. Contestatoarea a fost înştiinţată prin adresa nr.1398/02.11.2006 despre posturile care urmau să apară ulterior.

Prin sentinţa civilă nr.369/30.03.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosarul cu numărul de mai sus, contestaţia a fost admisă. S-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei nr.11/25.09.2006, intimatul fiind obligat să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat. Intimatul a fost obligat să plătească contestatoarei suma de 828,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că motivele concedierii sunt lacunare, insuficient dezvoltate şi face referire la o hotărâre care nu este ataşată notei de informare. Practic nu se poate verifica dacă desfiinţarea postului are o cauză reală şi serioasă. Cu mult peste data la care decizia a fost emisă, contestatoarei i s-a oferit postul de muncitor atelier.

S-a apreciat că decizia atacată nu respectă condiţiile de formă referitoare la indicarea motivelor de fapt, menţionarea termenului de preaviz şi indicarea locurilor disponibile sau a inexistenţei unor astfel de locuri în unitate, ceea ce atrage nulitatea absolută a acesteia.

S-a mai reţinut că decizia de concediere este netemeinică şi pe fondul cauzei, deoarece nu a fost verificat caracterul efectiv al desfiinţării locului de muncă, ceea ce presupune suprimarea sa din statul de funcţii, nu s-a făcut dovada că desfiinţarea are caracter obiectiv, adică să fie impusă de dificultăţile economice, transformările tehnologice sau de reorganizarea activităţii şi să fie serioasă.

Decizia atacată este semnată de directorul grupului şcolar care nu are puterea legală de a dispune reduceri de posturi sau concedierea unor persoane. Aceste decizii pot fi luate numai în cadrul consiliului de administraţie, ale cărui şedinţe trebuie consemnate într-un registru şi semnate de persoanele prezente. În lipsa unui astfel de înscris decizia este nelegală.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimatul Grupul Şcolar „Ş. N.” B, solicitând casarea ei, rejudecarea cauzei şi, pe fond, pronunţarea unei hotărâri de respingere a contestaţiei.

În expunerea de motive a arătat că prin decizia în discuţie a desfăcut contractul de muncă al contestatoarei conform art.65 din Codul muncii, datorită reducerii efective şi reale a postului pe care era încadrată.

Desfiinţarea postului de laborant i-a fost comunicată recurentului de I.S.J. A prin adresa nr.5054/25.07.2006, măsura trebuind dusă la îndeplinire. Inspectoratul Şcolar stabileşte numărul şi structura posturilor pentru personalul auxiliar pe baza criteriilor de normare elaborate de M.E.N. În bugetul pentru anul şcolar 2006-2007 postul de laborant nu era bugetat. Intimata nu a lucrat efectiv ca laborantă, unitatea fiind una de învăţământ preuniversitar, reducerea sau mărirea numărului de posturi depinde de politica aplicată de M.E.N. prin consiliul local.

E. a fost înmânat contestatoarei intimate prin adresa nr.909/11.08.2006, după care aceasta a intrat în concediu medical, fapt pentru care perioada de preaviz a fost suspendată şi continuată apoi până la 25.09.2006. Intimata a fost înştiinţată verbal şi în scris la 02.11.2006 în legătură cu posturile ce urmau să apară. Postul vacant temporar de ajutor analist programator a fost ocupat la începutul lunii septembrie de o persoană calificată, intimata neavând pregătirea necesară în domeniu.

Din declaraţiile martorilor N. E. şi N. N. rezultă fără dubiu discutarea desfiinţării postului de laborant în şedinţa consiliului de administraţie.

Hotărârea a fost criticată şi sub aspectul reintegrării intimatei pe funcţia avută anterior, motivat de faptul că această funcţie nu mai există deoarece Hotărârea Consiliului de Administraţie al I.S.J. A nu a fost contestată şi, ca atare, nici anulată de instanţă. Despăgubirile puteau fi acordate cel mult sub forma diferenţei dintre sumele primite de la A.J.O.F.M. şi S.C. D.V.V. şi suma pe care trebuia să o primească de la reclamant.

Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că motivele invocate nu aduc argumentele juridice care să justifice o soluţie contrară.

Prin decizia civilă nr.1228/2007 pronunţată de Curtea de A P E L A L B A I U L I A în dosarul cu numărul de mai sus recursul a fost admis, hotărârea atacată a fost modificată în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă, aceasta fiind obligată la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond şi recurs.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut că prima instanţă a reţinut în mod corect că reclamantei i s-au adus la cunoştinţă motivele concedierii şi durata E.ui, dar în mod greşit a reţinut că decizia este lovită de nulitate absolută pentru lipsa acestor elemente. Lipsa cerinţei motivării în fapt este suplinită de împrejurarea că nota de preaviz care i s-a comunicat separat, conţine motivarea în fapt a concedierii, persoana concediată fiind anunţată de toate posturile care apar ulterior, iar ulterior, prin adresa nr.1398/02.11.2006, aceasta a fost înştiinţată de existenţa unui post de muncitor atelier pe care ar putea fi angajată.

Instanţa de recurs a apreciat că decizia de concediere este temeinică şi legală şi pe fondul cauzei.

În cauză este îndeplinită cerinţa art.65 Codul muncii, în sensul că postul de laborant nu se mai regăsea în organigramă sau în statul de funcţii al angajatorului la data emiterii deciziei. Măsura este legală şi în cazul în care atribuţiile salariatului concediat nu au fost înlăturate ci au fost împărţite unor salariaţi existenţi.

Măsura de desfiinţare a locului de muncă a fost dispusă de I.S.J. A prin Hotărârea Consiliului de Administraţie din 20.07.2006 în baza Ordinului M.E.C. nr.5470/2005 pentru aprobarea metodologiei privind fundamentarea cifrei de şcolarizare şi stabilirea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat pentru anul 2006-2007.

În mod greşit s-a reţinut că directorul instituţiei de învăţământ nu are puterea legală de a dispune concedierea unor persoane angajate. Directorul în calitate de angajator trebuia să emită decizia de concediere pentru a duce la îndeplinire hotărârea I.S.J. A. Concedierea nu trebuia discutată în Consiliul de conducere al recurentei, stabilirea numărului de posturi şi structura lor nefiind de competenţa acestuia. Cu toate acestea, reducerea postului a fost discutată în acest cadru, solicitându-se suplimentarea statului de funcţii cu un post de laborant, dar cererea a fost respinsă de I.S.J.

Cum în discuţie nu sunt prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel de judeţ, concluziile comisiilor paritare nu pot fi considerate în ce priveşte revenirea la situaţia anterioară concedierii intimatei.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire revizuienta Irma H., întemeiată pe dispoziţiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă.

În expunerea de motive arată că instanţa de recurs nu s-a pronunţat cu privire la invocarea dispoziţiilor art.302¹ lit.d Cod procedură civilă, respectiv lipsa semnăturii de pe cererea de recurs, împrejurare care impunea constatarea nulităţii recursului.

În această situaţie instanţa era investită cu pronunţarea asupra motivelor de recurs completate şi nu asupra cererii de recurs iniţiale. Astfel recurenta a investit corect instanţa doar în ceea ce priveşte necontestarea de către reclamantă a hotărârii Consiliului de Administraţie al I.S.J. A şi despăgubirilor acordate ca urmare a admiterii acţiunii la instanţa de fond.

Instanţa de recurs nu s-a pronunţat cu privire la continuarea raporturilor de muncă după expirarea termenului de preaviz precizat prin adresa nr.909/2006. E. expira la data de 01.09.2006, iar reclamanta a prestat activitate până la 25.09.2006. Practic decizia de concediere nu conţine durata termenului de preaviz, sancţiunea fiind nulitatea absolută.

Lista locurilor de muncă disponibile în unitate nu rezultă din decizia de concediere, fapt ce atrage nulitatea deciziei.

Instanţa nu s-a pronunţat cu privire la dispoziţiile art.19 din Statutul Personalului Didactic, conform cărora personalul didactic auxiliar este eliberat din funcţie de către unităţile de învăţământ cu personalitate juridică, respectiv de către directorul unităţii cu aprobarea Consiliului de Administraţie.

Instanţa nu s-a pronunţat cu privire la şedinţa Consiliului de Administraţie din 25.07.2006, care în realitate nu a avut loc, deci nu a fost emisă o hotărâre de reducere a postului deţinut de intimată.

Instanţa de recurs nu s-a pronunţat cu privire la nulitatea desfiinţării postului de laborant în condiţiile în care nu au fost consultaţi profesorii direct implicaţi în munca de laborator.

Instanţa de recurs nu s-a pronunţat de ce în organigrama unităţii s-a menţinut numărul de 4 laboratoare pentru dotarea cărora a obţinut fonduri, dar a procedat la desfiinţarea postului de laborant.

Analizând cererea de revizuire de faţă Curtea reţine următoarele:

Conform art.322 pct.2 Cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs când evocă fondul se poate cere dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Analizând decizia a cărei revizuire se solicită, se poate observa că instanţa de recurs a dat eficienţă principiului disponibilităţii procesuale, statuând numai în limitele în care a fost sesizată.

Pretenţiile formulate de reclamanta revizuientă au fost analizate atât în fapt, cât şi în drept de instanţa de recurs, astfel încât nu se poate reţine că s-ar fi pronunţat extra petita sau minus petita şi nici nu ne aflăm în prezenţa unui caz de plus petita, toate trei ipoteze ale motivului de revizuire invocat.

Textul de lege invocat ca temei al revizuirii nu se referă la temeiul cererilor, ci numai la obiectul lor, deci la pretenţiile concrete formulate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, elemente lămurite integral de instanţa de recurs.

Revizuirea poate avea loc numai atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere, ceea ce nu este cazul în speţă, nu şi atunci când a omis să se pronunţe asupra unor mijloace pe care se întemeia cererea, toate susţinerile revizuientei incluzându-se în această categorie.

Faţă de cele ce preced Curtea va respinge cererea de revizuire de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta D. Irma H. împotriva deciziei civile nr.1228/2007 pronunţată de Curtea de A P E L A L B A I U L I A în dosarul civil nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 07.02.2008.

Red. C.V.

Tehnored. E.T. /2ex.