Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.86 R

Şedinţa publică din 25.01.2010

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

La ordine fiind soluţionarea recursului declarat de recurenta (...) E. SRL , împotriva sentinţei civile nr.1476/19.10.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...) în contradictoriu cu contestatoarea H. H., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la dosar de către recurentă în copie xerox note de şedinţă , o plângere penală îndreptată împotriva intimatei, după care:

Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanţa constată cauza în stare de judecată şi rămâne în pronunţare asupra recursului declarat.

C U R T E A:

Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de A p e l G a l a ţ i, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr(...).

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1476/19.10.2009 pronunţată de către T r i b u n a l u l G a l a ţ i, s-a admis în parte contestaţia formulată de contestatoarea H. H. în contradictoriu cu intimata S.C. E. SRL O.

S-a anulat decizia de concediere nr. 6/19.05.2009 emisă de intimată, s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe funcţia deţinută anterior emiterii deciziei şi a fost obligată intimata să îi plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată sub nr(...) pe rolul T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i, contestatoarea H. H. a solicitat în contradictoriu cu intimata (...) E. SRL O, constatarea nulităţii absolute a deciziei de concediere nr. 6/19.05.2009, reintegrarea în funcţia avută anterior emiterii deciziei, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data concedierii până la integrarea efectivă, precum şi cheltuieli de judecată.

Motivându-şi în fapt contestaţia, contestatoarea a arătat că la data de 19.05.2009, intimata a emis decizia nr. 6 de desfacere a contractului individual de muncă nr. 11/3.11.2008, în temeiul disp. art. 65 al.1 din Codul muncii.

A susţinut că decizia de concediere este lovită de nulitate absolută, întrucât nu cuprinde menţiunea cu privire la instanţa competentă să soluţioneze contestaţia şi că nu se regăsesc motivele de fapt şi de drept în cuprinsul acesteia.

De asemenea, decizia de concediere este nelegală pentru că încalcă disp. art. 65 al.2 din Codul muncii care prevăd că desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

În acest sens, a arătat că desfiinţarea locului de muncă nu a avut loc niciodată, în prezent în aceeaşi funcţie fiind angajată o altă persoană şi că la 2 zile după emiterea deciziei de concediere, angajatorul a dat anunţ de angajare pentru postul de agent de vânzări, pe site-ul ejobs.

În susţinerea cererii, s-a folosit de înscrisuri.

În drept, a invocat disp. art. 281 şi urm. din Codul muncii.

Intimata (...) E. SRL O a formulat întâmpinare (filele 15-18 la dosar) prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată pentru următoarele considerente:

Consideră intimata că decizia nr. 6/19.05.2009 nu este nulă absolut, întrucât încetarea contractului individual de muncă al reclamantei s-a efectuat în baza disp. art. 65 al.(1), iar Codul muncii nu prevede nicio obligaţie în sarcina angajatorului privind indicarea instanţei la care se adresează contestaţia.

Susţine intimata că nu se poate reţine sancţiunea nulităţii absolute a deciziei nici pentru lipsa motivării în fapt, în Codul muncii în Cap. V, Secţiunea 4 neexistând nicio prevedere care să instituie o asemenea obligaţie în sarcina angajatorului.

De asemenea, se menţionează că s-au respectat disp. art. 65 al.2 din Codul muncii, întrucât desfiinţarea postului este efectivă şi are o cauză reală şi serioasă, postul despre care se face vorbire nemairegăsindu-se în organigrama intimatei, astfel cum a rezultat şi din Procesul-verbal al AGA din 27 aprilie 2009.

În probatoriu, a depus înscrisuri.

În drept, a invocat disp. art. 65 şi art. 66 din Codul muncii.

În temeiul disp. art. 137 (1) C.pr.civilă, instanţa a analizat excepţia nulităţii absolute a Deciziei nr. 6/19.05.2009, invocată de contestatoare.

Asupra excepţiei invocate, instanţa a reţinut următoarele:

Contestatoarea H. H. a fost salariata societăţii intimate (...) E. SRL O în funcţia de agent comercial, potrivit copiei contractului individual de muncă înregistrat sub nr. (...) (filele 6-8 la dosar).

Prin Decizia nr. 6 din 19.05.2009 (fila 5 la dosar), intimata a dispus concedierea contestatoarei în temeiul disp. art. 65 al.1 din Codul muncii, respectiv pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

În conformitate cu disp. art. 76 Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută.

În temeiul disp. art. 74 Codul muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu:

a) motivele care determină concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform art. 69 al.2 lit.d), numai în cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64.

În prezenta cauză, din cuprinsul Deciziei nr. 6 din 19.05.2009, nu rezultă motivele care au determinat concedierea contestatoarei în sensul disp. art. 64 lit.a) din Codul muncii, în decizie fiind menţionat de către intimată „acordul salariatului” şi invocate ca temei disp. art. 65 al.1 din Codul muncii, care se referă la încetarea contractului individual determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

Având în vedere disp. art. 74 şi 76 din Codul muncii, instanţa a admis excepţia nulităţii absolute a Deciziei nr. 6 din 19.05.2009, a dispus anularea acesteia, reintegrarea contestatoarei în funcţia avută anterior emiterii deciziei, şi a obligat intimata, în temeiul disp. art. 78 (1) (2) din Codul muncii la plata unei despăgubiri egală cu salariile majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.

A respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ca nefondat, contestatoarea nefăcând dovada acestora.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs intimata S.C. E. S.R.L. O, considerând-o nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

Dintr-o regretabilă eroare s-a omis menţionarea faptului că decizia nr. 6/19.05.2009 a fost anulată prin decizia nr. 7 din 02.07.2009, ceea ce schimbă total starea de fapt, sentinţa pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i nemaiavând temei juridic.

De asemenea, declaraţiile contestatoarei în sensul că desfiinţarea locului de muncă nu a avut loc niciodată iar societatea a angajat o altă persoană în funcţia respectivă sunt false şi constituie mărturie mincinoasă conform art. 260 din Codul penal, motiv pentru care a depus plângere penală.

În consecinţă, a solicitat admiterea recursului, anularea sentinţei civile recurate, constatarea nulităţii deciziei nr. 6/22.05.2009 şi constatarea legalităţii deciziei nr. 7/02.07.2009.

În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 65 şi 66 din Codul muncii.

Intimata contestatoare a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.

Recurenta a depus la dosar înscrisuri care vizează fondul cauzei, decizia nr. 7/02.07.2009, plângerea penală.

Analizând sentinţa civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent sub toate aspectele de fapt şi de drept, în baza disp. art. 304 indice 1 C.p.c, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În primul rând, recurenta nu indică nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii pronunţată de prima instanţă şi nu indică nici un temei de drept al cererii de recurs, întrucât art. 65 şi 66 din Codul muncii se referă la concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului şi nu se referă la cererea de recurs.

În acest caz instanţa de recurs va avea în vedere prev. art. 304 indice 1 C.pr. civilă.

În al doilea rând, în urma admiterii recursului nu se poate anula o sentinţă civilă, neexistând nici un temei de drept pentru aceasta. Prev. art. 312 alin. 2 C.pr. civilă dispun ca, în urma admiterii recursului, hotărârea atacată poate fi modificată sau casată, în tot sau în parte, nicidecum anulată.

În al treilea rând, recurenta solicită ca, în urma admiterii prezentului recurs, să se constate nulitatea deciziei nr. 6/22.05.2009 privind încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei intimate.

Ori, recurenta nu are nici un interes să solicite constatarea nulităţii deciziei respective prin prezentul recurs, întrucât prima instanţă a dispus chiar anularea deciziei de concediere nr. 6/19.05.2009. Practic recurenta solicită ca instanţa de recurs să procedeze întocmai ca şi instanţa de fond, ceea ce este o situaţie imposibilă întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, hotărârile recurate, în cazul admiterii recursului, se modifică sau se casează, ceea ce recurenta nu solicită în acest caz, ci dimpotrivă, aceasta este de acord chiar cu capătul de cerere aşa cum a fost solicitat de către contestatoare, privind nulitatea deciziei de concediere.

În al patrulea rând, recurenta solicită instanţei de recurs constatarea legalităţii deciziei nr. 7/02.07.2009.

Ori, recurenta pierde din vedere faptul că, potrivit disp. art. 316 în ref. la art. 294 C.pr. civilă, în recurs nu se pot formula cereri noi şi nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată.

În cadrul primei judecăţi recurenta intimată nu a formulat nici o cerere reconvenţională prin care să solicite constatarea legalităţii deciziei nr. 7/02.07.2009, în condiţiile în care decizia era deja emisă, sentinţa recurată fiind pronunţată la data de 19.10.2009. Deci, nu se pot analiza cereri noi formulate pentru prima oară în calea extraordinară de atac a recursului, rolul instanţei de recurs fiind acela de a verifica legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţată de prima instanţă, în limitele cadrului procesual deja fixat în cadrul primului ciclu procesual.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, Curtea constată că hotărârea este corectă, decizia nr. 6/19.05.2009 fiind lovită de nulitate absolută întrucât nu rezultă motivele care au determinat concedierea contestatoarei conform art. 64 lit. a din Codul muncii, menţiunea din decizie fiind acordul salariatului iar temeiul de drept este indicat, în mod contradictoriu, ca fiind disp. art. 65 alin. 1 din Codul muncii care se referă la desfiinţarea locului de muncă şi nu la acordul salariatului.

Aşa fiind, prima instanţă s-a pronunţat pe excepţie, analizând legalitatea condiţiilor de formă ale deciziei contestate şi nu fondul cauzei, astfel că plângerea penală formulată împotriva contestatoarei nu are nici o relevanţă în cauză iar înscrisurile noi depuse se referă la fondul cauzei şi nu la excepţia nulităţii deciziei de concediere.

În consecinţă, hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică din toate punctele de vedere iar motivele de recurs sunt neîntemeiate, astfel că, faţă de considerentele arătate, se va respinge recursul ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1 C.pr. civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta (...) E. SRL , cu sediul în O,(...), jud.B, împotriva sentinţei civile nr.1476/19.10.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 25.01.2010.

PREŞEDINTE JUDECATOR JUDECATOR

A.(...) B.(...) V.(...)

Grefier

L.(...)

Red.V.F./11.02.2010

Dact.L.R./4 ex/15.02.2010

FOND: D.E.-R.E.

Asis.jud.V.O.-C.V.N.