Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L A L B A I U L I A

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILĂ Nr. 1270/2009

Şedinţa publică de la 03 E. 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...) - judecător

(...) (...) - judecător

(...) (...) - judecător

(...) (...) - grefier

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de pârâta SC U. de E. SRL Dumbrăveni împotriva sentinţei civile nr.355/2009 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în dosar nr(...).

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă S. O. pentru recurenta pârâtă SC U. de E. SRL Dumbrăveni şi av. N. S. T. pentru intimata contestatoare Cota E. B..

Procedura este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a înregistrat la dosar un înscris intitulat Argumente împotriva sentinţei civile nr.355/2009.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în recurs.

Reprezentantul recurentei pârâte SC U. de E. SRL Dumbrăveni SRL solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

Reprezentantul intimatei contestatoare Cota E. B. solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală.

Fără cheltuieli de judecată.

Instanţa faţă de actele şi lucrările dosarului lasă cauza în pronunţare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de faţă;

Constată că, prin cererea înregistrată sub dosar nr(...) pe rolul T r i b u n a l u l u i S i b i u, contestatoarea Cota E. B. în contradictoriu cu intimata S.C.U. de E. Dumbrăveni a solicitat:

-constatarea nulităţii absolute a deciziei de concediere emise de societatea intimată;

-repunerea părţilor în situaţia anterioară concedierii;

-obligarea societăţii la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat inclusiv bonurile de masă;

-obligarea societăţii intimate la plata de daune morale în cuantum de 10000 lei;

-plata cheltuielilor de judecată.

În expunerea de motive contestatoarea arată că decizia de concediere este lovită de nulitate absolută ca urmare a nerespectării termenului de preaviz care potrivit art.73 din C.M. trebuie să fie de cel puţin 15 lucrătoare iar potrivit art.74 din CCM la nivel naţional trebuie să fie de 20 de zile lucrătoare. Contestatoarea consideră că în cauză sunt incidente prevederile art.76 C.M. care prevăd că dispunerea concedierii cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută. De asemenea, se arată în contestaţie că nu au fost respectate nici condiţiile concedierii prevăzute de art.65 C.M. respectiv desfiinţarea locului de muncă presupune înlăturarea acestuia din organigramă şi statul de funcţii, desfiinţarea ca atare trebuie fie efectivă, reală şi să aibă o cauză serioasă. Contestatoarea solicită admiterea şi a pretenţiilor privind daunele morale deoarece a fost concediată în pragul sărbătorilor de iarnă şi era şi singurul întreţinător de familie.

Prin întâmpinare, pârâta invocă pe cale de excepţie prematuritatea contestaţiei deoarece s-a formulat contestaţie la data de 03.12.2008 în condiţiile în care încetarea contractului de muncă s-a produs doar la data de 08.12.2008.

Pe fondul cauzei, pârâta arată că motivul concedierii a fost de ordin economic legat de restrângerea capacităţii de producţie cu corelativul necesităţii reducerii numărului de personal. Societatea arată că datorită accidentului de muncă al contestatoarei aceasta nu a fost supusă la represalii ci datorită reducerii comenzilor a fost nevoită să flexibilizeze activităţile angajaţilor, în limita calificării lor. Societatea a oferit contestatoarei mai multe activităţi în funcţie de necesităţile producţiei dar aceasta le-a refuzat pe motiv că, de pildă, la maşinile D. se lucrează în trei schimburi. Societatea arată că a fost nevoită într-o perioadă foarte scurtă să dispună concedierea a 5 persoane, împrejurare comunicată la data de 06.11.2008 şi sindicatului. Societatea arată că la data de 10.11.2008 angajata a refuzat să semneze de primire decizia, drept pentru care s-a întocmit proces-verbal înregistrat sub nr.266/10.11.2008. În cuprinsul Deciziei nr.124 din data de 07.11.2008 s-a menţionat că preavizul este de 20 de zile lucrătoare şi se acordă începând cu data de 10.11.2008.Intimata arată că până la data de 08.12.2008 contestatoarea a desfăşurat activitate. Societatea susţine că a rechemat-o pe contestatoare la serviciu la data de 10.12.2008 dar a refuzat să se prezinte, rechemarea a avut loc înainte de dat primirii citaţiei.

Prin sentinţa civilă nr.355/2009, T r i b u n a l u l S i b i u a admis în parte contestaţia şi în consecinţă a anulat Decizia de concediere nr.129/9.12.2008, a obligat intimata la reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior şi la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate precum şi celelalte drepturi inclusiv bonuri de masă, de la data concedierii şi până la data reintegrării efective.

Celelalte capete de cerere au fost respinse.

Intimata a fost obligată la plata sumei de 525 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta SC U. de E. SRL Dumbrăveni care în expunerea de motive arată că instanţa nu a luat în considerare mărturia martorului I. U. care în declaraţie a menţionat că în luna noiembrie i s-a înmânat reclamantei decizia 124/07.11.2008.

Recurenta arată că, începând cu luna octombrie 2008, s-a urmărit reducerea de personal astfel că, în perioada ianuarie – aprilie 2009 pentru a fi evitată disponibilizarea s-a recurs la reducerea săptămânii de lucru la doar patru zile prin acordarea concediului de odihnă sau a concediului fără plată.

În luna aprilie 2009, societatea a comunicat Inspectoratului T e r i t o r i a l d e Muncă, reducerea programului de lucru de la 168 ore la 128 iar din luna mai au fost disponibilizaţi mai mulţi angajaţi.

Având în vedere, aceste aspecte privind desfăşurarea activităţii, recurenta arată că obligarea sa la plata integrală a salariilor în favoarea reclamantei, pe o perioadă în care s-a lucrat 75-80% din timpul de lucru este greşită.

Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea recursului.

Se invocă nulitatea cererii de recurs care nu cuprinde ştampila şi semnătura recurentului.

Se mai invocă nulitatea pentru lipsa motivelor deoarece nu rezultă care este motivul de nelegalitate invocat.

Pe fondul cauzei se apreciază că sentinţa este legală şi temeinică.

În temeiul art.137 Cod procedură civilă, Curtea va analiza cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata reclamantă.

Referitor la motivul de nulitate a cererii de recurs prev. de art.302 alin.1 lit.d Cod procedură civilă, Curtea constată că această dispoziţie legală nu este incidentă în cauză, deoarece cererea poartă semnătura şi ştampila societăţii recurente.

Este nefondată şi excepţia nulităţii recursului pentru lipsa motivării, în condiţiile în care prin cererea de recurs se arată criticile aduse hotărârii respectiv greşelile instanţei privind nerespectarea procedurii de comunicare a deciziei emisă la data de 07.11.2008 precum şi aspectele care ţin de condiţiile privind desfiinţarea locului de muncă, recurentul nefiind obligat să indice în mod expres temeiul de drept pe care-şi întemeiază criticile.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate dar şi în raport de prevederile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Reclamanta a fost angajata societăţii pârâte, conform contractului individual de muncă nr.103/6.02.2006, înregistrat la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă Sibiu sub nr.56467/24.02.2006, în funcţia de muncitor necalificat.

Conform Deciziei nr.124/07.11.2008, reclamantei i s-a acordat preavizul legal de 20 zile lucrătoare, începând cu data de 20.11.2008 iar prin Decizia nr.129/09.12.2008 s-a decis încetarea contractului individual de muncă, în temeiul art.65 alin. Codul muncii, începând cu data de 09.12.2008.

În esenţă, T r i b u n a l u l S i b i u reţine în considerentele hotărârii ce face obiectul prezentului recurs că, decizia prin care s-a acordat preavizul nu a fost comunicată procedural iar în ce priveşte decizia de concediere aceasta este lovită de nulitate deoarece desfiinţarea locului de muncă trebuia să fie efectivă, să aibă o cauză reală şi serioasă, or reclamanta a fost rechemată la serviciu într-un termen relativ scurt, ceea ce dovedeşte că reducerea postului nu a fost întemeiată.

Referitor la neîndeplinirea prevederilor art.73 alin.1 Codul muncii în ce priveşte decizia prin care s-a acordat preavizul, Curtea reţine că termenul de preaviz este stipulat exclusiv în favoarea angajatorului şi chiar neacordarea acestuia, nu constituie motiv de nelegalitate a deciziei, astfel că nerespectarea termenului nu atrage nulitatea deciziei de concediere.

De altfel, din considerentele hotărârii atacate, nu rezultă dacă a reţinut instanţa că necomunicarea acestei decizii privind acordarea preavizului determină nulitatea deciziei de concediere, instanţa de fond limitându-se doar la a menţiona că procedura a fost viciată.

Pe de altă parte, instanţa de fond în mod corect a reţinut că martorul audiat în cauză a confirmat că reclamanta a refuzat să primească decizia de preaviz în cursul lunii noiembrie, însă ulterior fără a înlătura în vreun fel această probă revine să arate în mod contradictoriu şi greşit că, doar comunicarea prin poştă este singura modalitate legală de luare la cunoştinţă.

În ce priveşte motivele care au determinat concedierea, Curtea constată că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art.74 alin.(1) lit.a Codul muncii, întrucât desfiinţarea locului de muncă s-a datorat aşa cum rezultă din actele dosarului,urmare a reorganizării activităţii datorită lipsei de comenzi şi a crizei economico-financiare care au afectat activitatea societăţii pârâte.

Este eronată reţinerea instanţei în sensul neîndeplinirii cerinţelor art.65 alin.2 Codul muncii.

Potrivit art.65 alin.1 Codul muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea Contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

A.2 prevede că, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Rezultă că, în temeiul dispoziţiei legale menţionate, concedierea individuală pentru motive care nu ţin de persoana salariatului poate fi dispusă numai ca urmare a desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat determinată de dificultăţi economice, transformări tehnologice sau reorganizarea activităţii.

Or, în cauză desfiinţarea locului de muncă al reclamantei a avut o cauză reală, fiind întemeiată pe dificultăţile economice pe care le-a parcurs societatea pârâtă, reclamanta nefiind singura angajată a cărui contract individual de muncă a fost desfăcut pentru acest motiv.

Reducerea postului este reală şi are un caracter obiectiv în condiţiile în care desfiinţarea unor posturi este o consecinţă a modificării condiţiilor de pe pieţile de vânzare a produselor angajatorului.

Dificultăţile economice reprezintă prin ele însele cauze reale şi serioase de desfiinţare a locului de muncă.

În contextul în care societatea a dovedit că se confruntă cu greutăţi financiare, având datorii neonorate iar la nivelul societăţii s-a hotărât şi reducerea timpului de lucru şi aprobarea unei noi organigrame, sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art.65 Codul muncii pentru a se dispune concedierea reclamantei.

Faptul că reclamanta a fost rechemată într-un termen relativ scurt la serviciu nu are nici o relevanţă atâta timp cât salariaţii pot opta pentru a ocupa un alt loc de muncă vacant în cadrul societăţii, altul decât cel pe care l-au ocupat.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea va admite ca fondat recursul SC U. de E. SA Dumbrăveni şi pe cale de consecinţă, va modifica în parte hotărârea atacată în sensul respingerii în totalitate a contestaţiei formulată de reclamanta Cota E. B..

Constată că în cauză recurenta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de intimata SC U. de E. SRL Dumbrăveni – Sibiu împotriva sentinţei nr.355/2009 pronunţată de T r i b u n a l u l S i b i u în dosarul nr(...) şi în consecinţă:

Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei Cota E. B. domiciliată în Dumbrăveni, str. (...), nr.2, judeţul Sibiu formulată în contradictoriu cu pârâta SC U. de E. SA Dumbrăveni.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 03.12.2009.

Red. F.C.

Tehnored. SM.

2ex/11.01.2010.

Jud.fond: Ţ. M-, E. M.