Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 938/R/M

Şedinţa publică din 10 noiembrie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) S.

Grefier F. E.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului declarat de reclamantul I. M., împotriva sentinţei civile nr. 1314 din data de 22 septembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l C o v a s n a în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2008, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta iar instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi, 10 noiembrie 2008.

C U R T E A :

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele;

Prin sentinţa civilă nr. 1314/22.09.2008, T r i b u n a l u l C o v a s n a a respins acţiunea formulată de reclamantul I. M. în contradictoriu cu pârâta SC E. SA B, având ca obiect plata indemnizaţiei de concediere.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamantul îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 50 din C.C.M. care la alin. 1 prevede că la „concediere din motive care nu ţin de persoana salariatului, angajatorul îi plăteşte în funcţie de vechimea acestuia o indemnizaţie minimă de concediere, după cum urmează: de la 6 luni la 3 ani un salariu mediu net, de la 3 ani la 10 ani două salarii medii nete, de la 10 la 15 ani trei salarii medii nete, iar peste 15 ani patru salarii medii nete.

A. 4 al aceluiaşi articol menţionează expres că „prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile planului social însuşit de părţi”.

La dosarul cauzei s-a depus planul social din 2005, prin care părţile semnatare (patronat şi sindicat) au convenit la art. 4 ca în funcţie de vechimea în SC E. SA angajaţii să primească următoarele pachete financiare, şi anume: de la 0,5 la 5 ani vechime – 8 salarii (medii brute pe E.), între 5 şi 15 ani vechime – 12 salarii, iar peste 15 ani vechime 15 salarii medii brute. Aceste pachete financiare îi vizau pe salariaţii ce urmau a fi disponibilizaţi în urma reorganizării, ca urmare a concedierii lor colective, iar prin art. 4 din planul social părţile semnatare au creat o situaţie mai favorabilă salariaţilor, modificând numărul de salarii ce urmau a fi acordate dar şi vechimea în muncă.

Aceste pachete financiare au fost acordate ca o formă de protecţie socială pentru cei ce urmau să înceteze activitatea ca urmare a celor reţinute mai sus.

Instanţa a mai reţinut că prin amendamentul din 09.01.2006 încheiat între SC E. SA şi Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente din Industria E. Română E. s-a clarificat că pachetele financiare ce urmau a fi primite de foştii salariaţi ca urmare a disponibilizării erau primite cu titlu de indemnizaţie de concediere, iar salariile sunt brute medii pe E..

Ulterior, prin amendamentul la planul social încheiat la data de 13.09.2006 între aceleaşi părţi s-a completat pct. 4 în sensul că art. 4 din planul social se interpretează astfel: voinţa comună a părţilor la data semnării planului social a fost de a modifica în favoarea salariaţilor E. indemnizaţiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 C.C.M., şi nu de a cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza planului social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din C.C.M.

În speţă prin decizia de concediere de la dosar, la art. 6 s-a prevăzut că „valoarea netă a indemnizaţiei de concediere ce va fi acordată salariatului cu respectarea prevederilor art. 50 din C.C.M., completate cu prevederile planului social ţinând cont de vechimea în E. a salariatului, este de 17.640 lei, care se va plăti într-o singură tranşă, în 5 zile lucrătoare după încetarea contractului de muncă”.

Aşa cum s-a arătat mai sus patronatul şi Federaţia Sindicatelor din E. de comun acord au convenit să creeze o situaţie mai favorabilă persoanelor disponibilizate prin dispoziţiile planului social şi a amendamentului din ianuarie 2006, dată la care s-a clarificat că nu se cumulează dispoziţiile art. 50 din C.C.M. cu cele prevăzute în planul social, li se aplică aceleaşi prevederi de mai sus, chiar dacă această clarificare nu retroactivează.

Chiar art. 50 C.C.M. face referire la alin. 4 că se completează cu prevederile planului social, care s-a încheiat în 2005, iar voinţa comună a părţilor a fost de a se modifica articolul de mai sus, în sensul celor deja expuse, motiv pentru care instanţa apreciază că cererea reclamantului este neîntemeiată, întrucât a încasat indemnizaţia de concediere într-un cuantum mult mai mare, urmând a o respinge.

Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul I. M., solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acţiunii introductive.

În dezvoltarea criticilor căii de atac, întemeiate pe dispoziţiile art. 304¹ Cod procedură civilă, se învederează că instanţa de fond s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate de pârâtă care nu poartă menţiunea că sunt conforme cu originalul.

Sub aspectul fondului cauzei, susţine recurentul reclamant că modificarea adusă CCM prin Amendamentul la Planul social încheiat între patronat şi sindicat este lipsită de efecte, câtă vreme respectiva modificare a contractului de muncă nu a fost înregistrată la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială în raza căreia se află sediul angajatorului.

Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, Curtea apreciază recursul ca nefondat.

Critica înserată în recurs purtând asupra valorificării unor înscrisuri depuse de pârâtă fără ca acestea să poarte menţiunea „conform cu originalul” nu poate fi primită, câtă vreme reclamantul nu a contestat veridicitatea acestor înscrisuri. Textul de lege invocat de recurent în susţinerea acestui incident, art.139 alin. 2 Cod procedură civilă se referă la situaţia în care partea potrivnică nu poate să-şi dea seama de exactitatea copiei faţă cu originalul înfăţişat în şedinţă, împrejurare în care judecătorul va da un termen pentru depunerea originalului în păstrarea grefei. Reclamantul nu poate invoca împrejurarea că nu-şi poate da seama de exactitatea înscrisului, acesta fiind lizibil, iar cerinţa instituită prin art. 112 pct. 5 alin. 2 Cod procedură civilă nu cunoaşte nicio sancţiune în cazul lipsei menţiunii pretinse de dispoziţia de text citată.

Cât priveşte cea de a doua critică, referitoare la neînregistrarea modificărilor aduse CCM la Direcţia de Muncă şi Asistenţă Socială, aceasta se dovedeşte la rându-i nefondată. Soluţia este determinată de faptul că modificarea a fost adusă Planului Social intervenit între patronat şi sindicat iar nu dispoziţiilor Contractului Colectiv de Muncă. Prin acest Plan Social, părţile semnatare au stabilit valorile concrete şi criteriile în care angajaţii care urmau a fi disponibilizaţi urmau să primească indemnizaţiile de concediere prevăzute de art. 50 din CCM, indemnizaţii care au fost acordate într-un cuantum favorabil celor stipulate în art. 50 din CCM.

În temeiul acestor considerente, potrivit prevederilor art. 312 Cod procedură civilă., urmează a respinge recursul şi a menţine hotărârea atacată.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de reclamantul I. M. împotriva sentinţei civile nr. 1314/22.09.2008 a T r i b u n a l u l u i C o v a s n a, pe care o menţine.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10.11.2008.

Red.D.M.C./17.11.2008

Tehnoredact.E.P./17.11.2008/ 2 ex.

Jud. fond C.E., C.E.