Cabinet avocat Dreptul muncii

- drepturi băneşti -

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 150

Şedinţa publică din 12 februarie 2008

Preşedinte (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B, cu sediul în municipiul B,(...), judeţul B, împotriva sentinţei civile nr. 1133 din 29 octombrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia civilă – în dosarul nr(...).

La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic U. E. D., pentru pârâta-recurentă, lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării B şi reclamanta intimată O. T..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanţa constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.

Consilier juridic, U. E., pentru pârâta recurentă a cerut admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

C U R T E A

Asupra recursului de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i la 31 august 2007, reclamanta O. T. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă B solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor prevăzute de art. 2 din OUG 8/2003.

În motivare, reclamanta a arătat că a fost angajată la S.C. T. SA D şi, deşi la 21.06.2006 a fost disponibilizată în urma unui program de concediere colectivă, iar această categorie de concediere intră sub incidenţa OUG 8/2004, nu a beneficiat şi de plăţile compensatorii prevăzute de art. 2 din actul normativ respectiv. Or, obligaţia de a plăti aceste sume i-ar reveni pârâtei Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă B deoarece, conform art. 3 acestea se suportă din bugetul asigurărilor sociale şi că ceilalţi salariaţi care au fost concediaţi pe acelaşi temei juridic ar fi beneficiat de drepturile respective, încât se consideră discriminat faţă de aceştia.

Prin întâmpinare, pârâta A.J.O.F.M. B a arătat că, într-adevăr S.C. T. SA D i-a notificat intenţia de disponibilizare în perioada iunie – iulie 2006 a unui număr de 250 de salariaţi din totalul de 275 existenţi, însă nu a dovedit depunerea la AVAS a programului de reorganizare în vederea acordării drepturilor prevăzute de O.U.G. 8/2003. Or, în această situaţie nu ar fi aplicabile dispoziţiile ordonanţei deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative privind existenţa unui program de reorganizare deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative privind existenţa unui program de reorganizare. Aprobarea lui de către AVAS şi adoptarea unei hotărâri de guvern care să nominalizeze unitatea respectivă şi numărul de angajaţi.

Prin încheierea de şedinţă din 15 octombrie 2007 s-a dispus introducerea în cauză a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, conform art. 27 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000, republicată, întrucât reclamanta a invocat existenţa unei discriminări faţă de ceilalţi salariaţi cărora anterior, în urma concedierii lor colective li s-au acordat drepturile prevăzute de OUG 9/2003.

T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia civilă – prin sentinţa nr. 1133 din 29 octombrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamanta O. T. şi a obligat pârâta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă B să plătească reclamantei drepturile prevăzute de art. 2 din OUG 8/2003.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B criticând-o ca nelegală şi netemeinică. A arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile specifice instituite expres şi limitativ de textul O.U.G. nr. 8/2003 şi că AVAS B nu a aprobat programul de restructurare înaintat de către societate prin adresa nr. 9627 din 14.04.2006, întrucât este incomplet, nefiind viabil.

De asemenea, relevă că această societate nu apare nominalizată expres în hotărâre de guvern, H.G. nr. 1358/2004 nu poate fi invocată repetitiv pentru toate concedierile efectuate de S.C. „T.” SA D, care se referă la salariaţii disponibilizaţi în luna octombrie 2004. În fine, subliniază că neacordarea, în cazul supus examinării, a măsurilor de protecţie socială nu constituie discriminare, ci doar neîndeplinirea unor condiţii specifice de acordare a unor drepturi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate de pârâtă, curtea constată că acesta este neîntemeiat, avându-se în vedere următoarele:

Astfel, întrucât unitatea de la care a fost disponibilizată reclamanta, cum însăşi pârâta recurentă recunoaşte prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond, a întocmit un proiect de concediere colectivă, în baza hotărârilor Consiliului de Administraţie privind restructurarea din iunie-iulie 2006.

Societatea şi-a îndeplinit obligaţia de notificare a pârâtei A.J.O.F.M. şi ţinându-se seama că în proiectul de concediere s-au cuprins categoriile de personal ce vor fi afectate de disponibilizări, motivele ce au determinat iniţierea proiectului, criteriile care au stat la baza concedierii, critica pârâtei recurente că societatea nu a elaborat un program de restructurare aprobat de instituţia publică implicată, respectiv A.V.A.S., nu poate să constituie un motiv care să justifice neaplicarea în speţă a principiului egalităţii între salariaţi, de altfel aceştia nefiind în culpă cu nimic de pasivitatea organelor în drept, ce au întârziat nominalizarea societăţii, cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă în considerentele sentinţei recurate.

În ce priveşte cealaltă critică, referitoare la faptul că la data disponibilizării reclamantei societatea nu era înscrisă pe lista societăţilor aprobate prin hotărâre de Guvern, curtea o consideră, de asemeni, neîntemeiată, motivat de faptul că la data la care reclamanta a solicitat drepturile, respectiv data introducerii cererii de chemare în judecată, societatea era înscrisă pe listă, aşa încât, faţă de cele susmenţionate, reclamantul îndeplinea condiţiile impuse de O.U.G. nr. 8/2003, pentru a putea beneficia de reglementările ei.

În plus, chiar legiuitorul, prin modificările ulterioare ale ordonanţei, a extins perioada de disponibilizare tocmai pentru a diminua impactul social al concedierilor colective prin acordarea în mod similar a măsurilor de protecţie socială şi a acelor persoane concediate în continuare, respectiv după 31.12.2004.

Aşa fiind, faţă de cele ce preced, curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 C. pr. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B, cu sediul în municipiul B,(...), judeţul B, împotriva sentinţei civile nr. 1133 din 29 octombrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia civilă – în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 12 februarie 2008.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Red. G.N.

Dact. H.L.

Ex. 2/18.02.2008